Cuvinte înainte de sfîrșit

Publicat în Dilema Veche nr. 815 din 3-9 octombrie 2019
Cuvinte înainte de sfîrșit jpeg

S-ar putea constitui un adevărat inventar al cuvintelor pe patul de moarte. Atunci cînd se aud și nu sînt doar o simplă și patetică bolboroseală ca aceea, patetică, a lui Firs, bătrînul servitor cu al cărui sfîrșit se încheie soarta Livezii de vișini – concluzie literară care mi-a răsunat în urechi cînd, ultima dată, mi-am auzit mama incapabilă să articuleze cuvintele. Un fel de scîncet audibil și de neînțeles. Dacă venim pe lume „plîngînd“, cum spune Regele Lear, plecăm „bîlbîindu-ne“, ca vechiul servitor cehovian. Cehov însă a vorbit și, pudic, s-a mulțumit să formuleze constatarea finală. „Ich sterbe“ / „Mor“, a spus el, întorcîndu-se cu fața la perete, ca și cum voia să treacă pe malul celălalt al fluviului morții, Lethe. Iar Rabelais a acceptat finalul vieții rezumîndu-se la un singur cuvînt: „Cortina“.

Acestor dispariții li se pot asocia altele, adevărate concluzii testamentare, ca aceea a lui Goethe, cea mai celebră, al cărei dublu sens enigmatic s-a impus tardiv, căci „mehr Licht“ a fost interpretat mai întîi ca un acord nobil al acestui mare partizan al împăcării senine: „Lumina“; dar, apoi, s-a sugerat o variantă secundă, opusă și grotescă, ce a lansat ipoteza că, prin celebrul „mehr Licht“, Goethe ar fi spus „Căcat“. Ambiguitate a unei antinomii ce asocia contrariile.

Alfred Jarry a cerut o scobitoare, așa cum Cehov i-a comandat Olgăi Knipper o cupă de șampanie, plăceri ultime. Brecht ar fi solicitat o havană pe care nici n-a putut-o aprinde, alții au regretat acte ce deveneau interzise, excluse. Celebrul regizor Antoine Vitez, cînd a fost victima unei fatale rupturi de anevrism ce i-a paralizat un braț, a îngînat: „N-o să mai pot să scriu“, ates-tînd prioritatea acordată pasiunii literare asupra celei teatrale. Și, ipotetic, lui Maia-kovski, a cărui dispariție s ar fi datorat, oficial, unei sinucideri, i s-a atribuit un strigăt teribil: „Nu trageți, tovarăși!“.

Exemplele se pot multiplica. Ele sînt, fiecare, expresia unei recunoașteri încă lucide a încheierii unui ciclu, constatări ale unui sfîrșit iremediabil rezumat în celebrul „The rest is silence“ al lui Hamlet.

Recent însă mi-au ajuns la ureche cuvintele de dinainte de termen ale unor personaje naufragiate în lume. Remarci și întrebări ivite din confuzia unor spirite derutate, dar care, asemeni unor înțelepți ce și-au pierdut mintea, formulează neliniști esențiale. Dacă se spune că „adevărul vine din gura copiilor“, de astă dată „misterul vieții“ pare că îl exprimă bolnavii atinși de Alzheimer.

Vrînd să aflu vești de la un personaj odinioară cinic și strălucit, Ludwik Faszen, fost colaborator al lui Grotowski, marele om de teatru, mă adresez prietenului fidel care îl vede constant: „Decade încet. Îți dai seama că ieri i-am adus un ziar polonez recent și, după ce s-a uitat prin el, mi-a spus decepționat: «De ce mi-l dai dacă eu l-am citit de mult?»“. Ceea ce, la prima vedere, pare a fi un non-sens flagrant capătă, din altă perspectivă, o semnificație nebănuită, revelatoare: „Nimic nu s-a schimbat. Ziarul repetă același lucru, iar cel de azi nu diferă de cel de ieri“. O dezabuzare filozofică a unui om care, la capătul vieții, implicit, își confirmă scepticismul față de dansul înșelător al presei de informații. Ziarul de ieri și ziarul de demult nu se deosebesc.

Într-un spital, Rezvani, scriitor reputat, își vizitează soția care nu-l recunoaște și îi mărturisește: „Eu am avut un soț care m-a iubit“. Și, partener mai degrabă infidel, Rezvani interpretează această consolare ultimă ca pe o recompensă lansată din adîncul unei ființe pierdute ce-și exprimă aproape christic puterea de iertare. Ce poate fi mai senin și mai tulburător decît o asemenea reconciliere ce transcende normele păcatului?

Pe Simone Boué, tovarășa de viață a lui Cioran, o întîlnesc din întîmplare în Place de l’Odéon și îmi dă informații privind starea „marelui bolnav“ pierdut în cețurile lipsei de repere și care, într-o zi, plimbîndu-se în curtea spitalului, îi spune: „Unde plecăm?“. Cioran întreba care e destinația ultimă, ce drum trebuie urmat, căci el și-a trăit toată viața ca un exilat confruntat tocmai cu problema plecării. În ciuda confuziei ce-i afecta spiritul, leitmotivul unei existențe se cristaliza în întrebarea dezorientată.

Un fiu, îmi povestește el însuși, se duce să-și vadă mama la spital. Cu toate că nu-l identificase precis, ei angajează o discuție banală, nicidecum derutantă – meteorologie, starea fizică, condițiile medicale –, pînă în momentul în care ea îl surprinde punîndu-i o întrebare: „Cine sînt eu?“. Chestiune care poate fi, evident, asimilată unui grav simptom amnezic, dar nu e oare totodată interogația filozofică, decisivă și ultimă? „Cine sînt eu?“ – iată neliniștea nețărmurită a cuiva care ne invită să ne confruntăm cu o asemenea îndoială extremă, decisivă.

În sfîrșit, un alt exemplu similar. Doi prieteni își fac o datorie morală din a-l vizita pe un coleg internat al cărui spirit e grav dereglat. Devierile sînt constante, greu previzibile, pînă cînd el li se adresează cu precauție pentru a emite șoptit un dubiu: „Spuneți-mi, eu sînt viu sau mort?“. Incertitudine absolută, flagrantă absență de frontiere, ca aceea dintre „vis și realitate“, despre care vorbește Calderon în Viața e vis: Sigismondo, nici el, nu își poate defini precis regimul de viață, „Visez sau trăiesc?“, la fel ca Valentin, care căuta un răspuns: „Sînt viu sau mort?“ – iată ceea ce boala revelează ca derută absolută. Valentin își manifestă incertitudinea în fața prietenilor de la care aștepta precizarea condiției devenită pentru el „indecidabilă“. Dar, auzind această relatare, îmi amintesc celebra replică finală din Lear, cînd monarhul cu spiritul rătăcit, purtînd în brațe cadavrul Cordeliei, singura fiică fidelă, afirmă: „Acum știu cine e viu și cine e mort!“. Victorie obținută la capăt de drum și de boală.

Și cum să nu evoc o scenă ultimă, povestită de un scriitor japonez, Mizubayashi, căruia mama îi murmură cînd o părăsește în rezerva de la casa de bătrîni: „Acum tu trebuie să traversezi noaptea?“

Boala minții eliberează întrebările și ne confruntă cu enigmele. La încheierea vieții. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Iisușii mei (Editura Nemira, 2018) și Pagini alese (Editura Nemira, 2018).

Foto: fragment din A.P. Cehov, 1898, de Osip Braz

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.