Cel mai bun film românesc al anului

Publicat în Dilema Veche nr. 305 din 17-23 decembrie 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Iulia BLAGA

Of, iar trebuie să ne justificăm? Faptul e o evidenţă. Poliţist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu e cel mai bun film românesc al lui 2009, unul dintre cele mai bune filme ale anului din toată lumea şi unul dintre cele mai bune filme româneşti din toate timpurile, nu pentru că e inteligent (chestie pentru care ne ironizează alţi cineaşti – geloşi), ci pentru că:

– împinge cu un pas înainte felul de a face film în România şi în general, în condiţiile unui manierism destul de vizibil şi aici, şi aiurea, şi a dificultăţilor de a veni cu ceva nou (vezi elogiatul şi premiatul Das weisse Band, al austriacului Michael Haneke, căruia filmul lui Porumboiu îi dă lejer clasă);

– e un film rotund, ca un ou de piatră (poate i-ar fi plăcut lui Brâncuşi), cizelat pînă la a deveni translucid. N-are cusururi. E neted şi rece – cum reci sînt conceptele filozofice şi abstracţiunile matematice;

– e dintre filmele care la fiecare nouă vizionare îţi oferă lucruri noi – un nou unghi, o nuanţă la care nu te gîndiseşi. A fost sau n-a fost? era la fel. În spatele poantelor şi al gesticii, al lungimilor, scurtimilor etc., ajungi la nişte plăci (sociale) tectonice şi la interogaţii asupra limbajului cinematografic pentru care alte filme îţi pun creierul pe moaţe;

– are una dintre cele mai ingenioase structuri şi una dintre cele mai perfecte scene, cea de la final, cînd nici un „pîs“ şi nici un fir de praf nu afectează sistemul bielă-manivelă alcătuit de text şi regie, şi care funcţionează impecabil.

Laurenţiu BRĂTAN

Cristian Mungiu revine în 2009 cu o baghetă de dirijor, coordonînd un proiect realizat de cinci regizori: Hanno Hofer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu, Ioana Uricaru şi el însuşi. Tonul îmbină nostalgie şi umor, un umor care la proiecţiile de la Cannes era perceput de străinii care nu au trăit acele vremuri în aceeaşi măsură ca românii care le-au trăit. Cei cinci ne re-povestesc acum întîmplări reale din vremurile de tristă amintire, pe care atunci le ascultam scîrbiţi şi revoltaţi de absurdul situaţiilor. Umorul e ceea ce deosebeşte omnibusul Amintiri din Epoca de Aur de 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile. Umorul şi distanţarea de încrîncenarea firească pînă la un punct pentru cei ce au trăit situaţii similare cu cele şase povestiri ale filmului (Cristian Mungiu semnează două episoade; ceilalţi patru regizori – cîte unul fiecare). Umorul nu e însă unul coroziv, ci mai degrabă tandru. Cei cinci nu taie cu bisturiul societatea comunistă falimentară, ci o privesc cu o distanţare matură. De altfel, nu ăsta-i scopul pe care şi l-au propus cei cinci – să facă o radiografie rece şi tranşantă a lumii din vremea Epocii de Aur, ci o comedie la care lumea să se amuze, pur şi simplu, ca la o comedie... Ceea ce le-a şi reuşit. O comedie în care e remarcabilă unitatea ansamblului – practic, nu se simte diferenţa de regie de la un episod la altul. Şi unul dintre cele mai bune filme româneşti din ultimii 20 de ani.

Andrei GORZO

Poliţist, adjectiv e, de departe, cel mai important film românesc al anului. Filmul lui Porumboiu respectă întru totul principiile realismului bazinian (adică ale realismului cinematografic) şi, în acelaşi timp (după cum îmi atrăgea atenţia Alex. Leo Şerban într-un articol-scrisoare), este un pas „în afara ţarcului realist“ (dacă prin „ţarcul realist“ înţelegem perimetrul estetico-moral patrulat intensiv la noi, în ultimii ani, de cineaşti ca Radu Muntean, Cristian Mungiu, Radu Jude şi Bobby Păunescu, cu toţii pe urmele lui Cristi Puiu). În Poliţist, adjectiv, realismul bazinian este baza indispensabilă a unui discurs cinematografic avansat-modernist despre simpla existenţă vs urzeala de semne în care (noi, oamenii) am îmbrăcat-o pentru a-i ascunde lipsa de sens. Performanţa lui Porumboiu este aceea de a dezbrăca existenţa de urzeala de semne, de a le separa una de alta, de a ni le înfăţişa ca două categorii de lucruri fundamental străine una de alta – am lipit-o noi pe una peste cealaltă, dar între ele rămîne un gol, şi spre acest gol (căruia putem să-i spunem Dumnezeu sau Sens sau cum vrem) arată filmul. În cinematograful românesc nu s-a mai văzut un film ca Poliţist, adjectiv; nu s-a mai văzut un discurs estetic atît de elevat ca al lui Porumboiu, pe care acest film îl propulsează într-un cerc internaţional foarte restrîns.

Anca GRĂDINARIU

Pescuit sportiv – debutul impresionant şi mega low budget al lui Adrian Sitaru – dovada foarte clară că poate exista un cinema sănătos şi în afara subvenţiilor de la stat. În ciuda unor teribilisme stilistice, filmul funcţionează surprinzător de bine şi de incitant ca dramă de cuplu în pericol să se deşire la intervenţia foarte cărnoasă a unei intruse (excelentă Maria Dinulescu în rol de femme fatale). Are şi suficiente doze de ambiguitate şi de straniu care să nu-l facă în întregime transparent – se îndepărtează abil şi pe nesimţite de zona dramei realiste a noului val – şi care să te împingă la o nouă vizionare.

Cristi LUCA

Poliţist, adjectiv de Corneliu Porumboiu. Pentru că: e poate cel mai inovator şi original dintre filmele Noului Val românesc; după A fost sau n-a fost?, unde absurdul venea la pachet cu burlescul, aici devine unul metafizic; pentru că presa de specialitate de la Cannes şi l-ar fi dorit în Competiţia oficială; e un film (şi) de stare în care ecranul mare al cinematografului te ajută imens să înţelegi puterea imaginii; are meritul de a fi un film fals poliţist, în care aşteptările şi urmăririle sînt la fel de importante ca evenimentele majore; odată depăşită zona realismului din prima parte a filmului, se ajunge în final la deconstructivism şi abstract; ne arată cum limbajul şi diferitele forme sau limite ale lui ne duc într-o zonă absurdă, lipsită de sens, în care sîntem neputincioşi; ne face să ne întrebăm ce mai reprezintă astăzi legile şi spiritul lor şi cît de şubredă e uneori legătura lor cu realitatea; umorul şi inteligenţa dialogurilor sînt păstrate în orice situaţie, oricît de tristă ar fi aceasta; interpretările lui Dragoş Bucur şi Vlad Ivanov sînt printre cele mai bune din întreaga cinematografie românească; uneori comicul vine firesc, din simple întîmplări cotidiene, ca ascultarea în buclă a unei melodii cu versuri lipsite de sens; e un film ce ajunge a fi sintetizat printr-un desen cu creta pe o tablă, arătînd totodată că cinematograful e, la rîndul său, o convenţie.

Angelo MITCHIEVICI

Poliţist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu ocupă pentru mine locul întîi în clasamentul filmelor româneşti din acest an. Corneliu Porumboiu reuşeşte a doua performanţă după A fost sau n-a fost? cu un film care împinge minimalismul reprezentanţilor Noului Val românesc spre arta litotei, deconstruind ceea ce în alt context Hannah Arendt numea „banalitatea răului“. Filmul are ceva din analitica dusă pînă la cruzime a romanelor elveţianului Friedrich Dürrenmatt şi reuşeşte să releve acel proces de malformare a adevărului cu mijloacele unei subtile dialectici, proces cauţionat legislativ. În acelaşi timp, filmul lui Corneliu Porumboiu are ceva din acurateţea şi intensitatea tragediei, din implacabilul mecanism care conduce la distrugerea unei fiinţe umane, însă hybrisul este plasat la nivelul societăţii, prin reprezentanţii ei. Regizorul are această intuiţie fundamentală trecută prin filtrul kafkian: cuvintele decid totul, destinul unui om se transformă într-o chestiune de semantică, în hermeneutică aplicată articolelor din dicţionar întrebuinţat asemeni Bibliei. Întîlnirea cu legea – ca şi la Kafka – constituie un prilej de aneantizare a dimensiunii umane, însă rechizitoriul se transformă într-o dezbatere filozofico-filologică unde termeni precum „legea“, „morala“, „conştiinţa“ dobîndesc un caracter punitiv. În definitiv, Porumboiu obţine o radiografie a societăţii româneşti în tranziţie, iar ea reprezintă radiografia unui bolnav incurabil. Anticalofil, ironic cu cruzime, trist fără a solicita compasiunea, profilul acestui film se lasă adîncit ca o gravură de acizii care-i relevă trăsăturile şi le exasperează pînă la grotesc.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.