Carte nouă la Nemira: „Cît aur ascund aceste coline” de C Pam Zhang

11 iunie 2021
Carte nouă la Nemira: „Cît aur ascund aceste coline” de C Pam Zhang jpeg

Vă prezentăm un fragment din romanul cu același titlu nominalizat la Man Booker Prize, recent apărut în Colecția „Babel” a Editurii Nemira, în traducerea Silviei Năstăsie. Mai multe despre carte și autoare găsiți aici.

Ba moare peste noapte, iar asta înseamnă că trebuie să facă rost de doi dolari de argint.

Odată cu venirea dimineții, Sam începe să bată nestăpînit din picior, dar Lucy, înainte să plece, simte nevoia să vorbească. Tăcerea cîntărește tot mai greu, o apasă, pînă cînd nu mai îndură.

— Îmi pare rău, îi spune lui Ba, întins în patul lui.

Cearșaful care îl învelește este singurul așternut curat din maghernița asta întunecoasă și prăfuită, unde totul e acoperit de funingine. Lui Ba nu i-a păsat de dezordine nici în timpul vieții, iar acum, după moarte, privirea lui încruntată trece dincolo de ea. Dincolo de Lucy. Direct spre Sam. Sam, copilul preferat, un ghem dolofan de nervi, tot dînd tîrcoale în jurul pragului, în cizme mult prea mari. Sam se agăța de orice vorbă a lui Ba, cînd acesta era în viață, iar acum nu vrea să-i înfrunte privirea. Abia atunci pe Lucy o izbește: Ba chiar nu mai e.

Rîcîie cu degetul mare în pămîntul de pe jos, scormonind parcă după cuvinte pe care Sam să le asculte. Să aducă alinare peste ani de suferință. Praful se înalță ca o stafie în lumina care pătrunde pe singura fereastră. Nicio adiere de vînt nu îl clintește. Lucy simte ceva în spate.

— Poc, spune Sam.

Are unsprezece ani, iar Lucy, doisprezece, sînt ca lemnul și apa, după cum îi plăcea lui Ma să spună, dar Sam are cu treizeci de centimetri mai puțin. Pare un plod, e înșelător de plăpînd.

— Prea tîrziu. Ai murit.

Sam își trage degetele înapoi în pumnii mici și sulfa în țeava unui pistol imaginar. Așa cum făcea Ba. Așa cum se cuvine, zicea Ba, iar, cînd Lucy i-a zis că învățătorul Leigh a spus că pistoalele astea noi nu se înfundă și că nu trebuie să sufli în ele, Ba a considerat că se cuvine s-o plesnească. A văzut stele verzi și-a simțit o durere ascuțită la nas. Nasul lui Lucy nu s-a mai îndreptat niciodată. Îl atinge cu degetul și se gîndește. Se cuvine, a spus Ba, să îl lași să se vindece de la sine. Cînd s-a uitat la fața lui Lucy, după ce umflătura s-a tras, a încuviințat rapid din cap. De parcă ăsta fusese planul de la bun început. Se cuvine să ai ceva care să-ți amintească de obrăznicia ta.

Pe fața măslinie a lui Sam e noroi, bineînțeles, și praf de pușcă, întinse așa încît să arate (crede Sam) ca vopseaua indiană de război, dar, sub toate astea, fața lui Sam e fără pată. Doar de data asta, pentru că pumnii lui Ba sînt neputincioși sub pătură – și poate pentru că ea e bună, e deșteaptă, îi trece prin minte că, dacă-l enervează pe Ba, s-ar putea ridica s-o lovească –, Lucy face ceea ce nu face niciodată. Își strînge pumnii și țintește cu degetele. Împunge bărbia lui Sam acolo unde, pe sub vopsea, se mai vede grăsimea de bebeluș. Falca poate părea chiar gingașă, dacă Sam nu și-ar strînge-o în felul ăsta.

— Poc și ție, spune Lucy.

Îl împinge pe Sam ca pe un răufăcător, spre ușă. Soarele le soarbe trupurile de orice picătură de vitalitate. Este mijlocul sezonului secetos, ploaia a devenit deja o amintire îndepărtată. În valea lor e doar praf, împărțit în două de un pîrîu șerpuitor. Pe partea asta sînt cocioabele sărăcăcioase ale minerilor, pe cealaltă parte sînt clădirile bogate, cu ziduri adevărate și ferestre de sticlă.

Și de jur împrejur, încercuindu-le, nesfîrșitele coline de aur ars; ascunse dincolo de ierburile înalte, uscate, sînt taberele proscrișilor, căutători de aur și indieni, bande de vaqueros, călători, nelegiuiți și apoi mina, și tot mai multe mine, mai departe și mai departe. Sam strînge din umerii mici și pornește să treacă pîrîul, haina sa roșie ca un țipăt în pustiu.

Cînd au ajuns aici prima oară, mai era încă iarbă aurie și înaltă în această vale, stejari pe creastă și maci, după ploaie. Potopul de acum trei ani și jumătate a smuls din rădăcini acei stejari, a înecat sau a alungat jumătate dintre locuitori. Însă familia lor a rămas, singură, la marginea îndepărtată a văii. Ba devenind asemenea unuia dintre acei copaci sfîrtecați de fulger: mort pe dinăuntru, cu rădăcinile încă înfipte în pămînt.

Și-acum, că Ba nu mai e? Lucy își potrivește piciorul în urmele lăsate de Sam și nu spune nimic, nu prăpădește saliva. Nu mai e apă de mult; într-un fel, potopul a lăsat lumea mult mai însetată. Și, demult pierdută, e Ma.

Dincolo de pîrîu, se întinde strada principală, strălucitoare și prăfuită ca pielea unui șarpe. Fațade false răsar de pretutindeni: cîrciumă și fierărie, fabrică, bancă și hotel. Oameni tolăniți la umbră, ca niște șopîrle.

Jim e în magazinul cu de toate, scrijelind în catastiful său. E la fel de mare ca el și are jumătate din greutatea sa. Se spune că el ține socoteala sumelor datorate de fiecare om din zonă.

— Scuzați-ne, murmură Lucy, strecurîndu-se printre copiii îngrămădiți în jurul bomboanelor, căutînd cu ochi hămesiți o evadare din plictiseală. Scuze! Pardon!

Se face micuță. Copiii se dau leneș la o parte, lovind-o peste umăr. Cel puțin azi nu se întind s-o ciupească. Jim e cufundat încă în registrul lui. Mai tare, acum:

— Scuzați-mă, domnule?

Vreo doisprezece ochi o fixează pe Lucy, dar Jim o ignoră în continuare. Știind oricum că nu e o idee bună, Lucy își pune mîna pe tejghea ca să-i atragă atenția.

Ochii lui Jim se aprind. Ochi roșii, cu pielea pleoapelor injectată.

— Jos, spune el.

Vocea îi tremură oțelit. Mîinile continuă să scrie.

— Am spălat tejgheaua aia de dimineață.

Din spate se aude un rîs înfundat. Asta nu o supără pe Lucy, care, după atîția ani trăiți în orașe ca ăsta, e bine tăbăcită. Ceea ce-i face stomacul să se strîngă, așa cum s-a întîmplat cînd a murit Ma, este privirea din ochii lui Sam. Sam se încruntă la fel de urît ca Ba.

Ha! spune Lucy, pentru că Sam nu spune. Ha! Ha!

Rîsul ei îi adăpostește, îi face să fie parte din haită.

— Doar pui întregi astăzi, spune Jim. N-am gheare pentru voi. Întoarceți-vă mîine.

— Nu de mîncare ne trebuie, minte Lucy, simțind deja cum pielița de pui i se topește pe limbă.

Se forțează să se înalțe, ține pumnii încleștați pe lîngă corp. Și își spune păsul.

O să-ți spun singurele cuvinte magice care contează, i-a zis Ba atunci cînd a aruncat cărțile lui Ma în lacul ivit din furtună. A plesnit-o pe Lucy ca să nu mai plîngă, dar mîna i-a fost ușoară. Aproape blîndă. S-a lăsat în jos, ca să vadă cum își întindea Lucy mucii pe toată fața. Ting wo, Lucy, fetițo: pe datorie. Cuvintele lui Ba chiar că poartă un soi de magie. Jim se oprește din scris.

— Cum ai spus, fetițo?

— Doi dolari de argint. Pe datorie.

Vocea bubuitoare a lui Ba se aude în spatele ei, răsunîndu-i în urechi. Lucy îi simte damful de whisky. Nu îndrăznește să se întoarcă. Dacă mîinile lui ca niște lopeți i-ar prinde acum umerii, nu știe dacă ar țipa sau ar rîde, dacă ar fugi sau dacă l-ar îmbrățișa atît de strîns în jurul gîtului, încît nu i-ar da drumul oricît de mult ar înjura. Cuvintele lui Ba se rostogolesc din gîtul ei ca niște fantome care se ridică din întuneric:

— Luni e ziua de salariu. Avem nevoie doar de un mic avans. Pe cuvînt.

Scuipă în palmă și întinde mîna. Jim a mai auzit, cu siguranță, refrenul ăsta de la mineri, de la soțiile lor uscățive și de la copiii lor costelivi. Săraci ca Lucy. Murdari ca Lucy. Se știe că Jim mormăie ceva în barbă, că le dă ce au nevoie și, cînd vine ziua de plată, le cere dobîndă dublă. Nu dăduse el cîndva bandaje pe datorie, după un accident în mină? Unor oameni la fel de disperați ca Lucy.

Dar niciunul dintre ei nu era exact ca Lucy. Jim o măsoară cu privirea. Picioare goale. Rochie pătată de sudoare, care nu-i vine bine, făcută din resturi din cămașa lui Ba. Mîini scheletice, păr aspru ca sîrma ghimpată. Și fața ei.

— O să-i dau lui taică-tu grîne pe datorie, spune Jim.

Și orice bucăți de carne credeți voi că-s bune de mîncat. Buzele i se ridică, lăsînd să se vadă o fîșie de gingie umedă. În cazul altcuiva, ăsta s-ar putea numi zîmbet.

— Pentru bani, trimite-l la bancă.

Scuipatul se usucă pe mîna neatinsă a lui Lucy.

— Domnule…

Mai tare decît vocea stinsă a lui Lucy, se aude călcîiul cizmelor lui Sam izbind podeaua. Sam iese, cu spatele drept, din magazin.

Credit foto C Pam Zhang: Gioia Zloczower

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.