Carte nouă la Humanitas: „Bestiarro” de Dan Perșa

12 septembrie 2021
Carte nouă la Humanitas: „Bestiarro” de Dan Perșa jpeg

Vă prezentăm un fragment din romanul Bestiarro de Dan Perșa, apărut recent în colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani a Editurii Humanitas.

Un roman satiric ca o epopee răsturnată în care se aud hohotele de rîs sardonic ale celor mai cruzi dintre zei, dar pogoară uneori și îndurarea lor mîngîietoare, Bestiarro propune în primul rînd o imagine a vieții politic-administrative românești, fixată în rama bestiarului, în manieră postmodernă. Este, în același timp, o poveste despre corupție, un catalog al slăbiciunilor omenești alcătuit cu detașare ironică și umor nebun. O lume întreagă, ca un bestiar colcăind de toate făpturile pe care natura și imaginația umană le-au putut plăsmui, se naște în paginile cărții, angrenată de un eveniment aparent nesemnificativ: dispariția fiicei preotului Sorescu, despre care se știe că are o aventură cu fiul primarului Constanței. De aici, o serie de personaje pitorești ale „faunei“ locale, dar și cîteva ființe inocente, dintre cele care salvează de obicei lucrurile, atrăgînd compasiunea oamenilor și simpatia zeilor, pornesc tăvălugul întîmplărilor, palpitante și pline de neprevăzut pînă la sfîrșit.

Dan Perșa este romancier, eseist, publicist. Absolvent al Facultăţii de Geologie-Geografie, secţia Geofizică. În prezent este redactor la revista Ateneu, Bacău. A publicat romanele: Vestitorul (1997), Şah orb… (1999), Război ascuns (2005), Cu ou şi cu oţet (2007), Cărţile vieţii (2009), Arca (2012), Viaţa continuă (2013), Şi eu am scufundat Atlantida (2016), Înapoi pe Solaris (2017), Dincolo (2018) şi volumul de versuri Epopeea celestă (1999). Colaborează la numeroase reviste culturale, între care: Vatra, Euphorion, Hyperion, România literară, Familia, Convorbiri literare, Luceafărul, Timpul. Cărţile sale au obţinut numeroase premii literare naţionale.


danpersa jpg jpeg

Bestiarro (fragment)

Scaunele la bătaie

Gică se aşeză pe sofaua albă cu mîna căpătîi. Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă… Ba pardon! Gică nu-şi visa dinastia. Vigilent, îşi trecu oamenii în revistă.

Cu Triţă la masa de sticlă, ca un dulău de luptă, avînd geanta diplomat deschisă, alături de doctorul Mînzescu, la fel de ţeapăn şezînd, dar scuturat din cînd în cînd de un sughiţ de căţelandru, cu Măţoiu, stupid ca o raţă ce se crede egretă, pe scaunulcu spătar, secondat de frat-su apatic ca un peşte, cu doamna Mia, ce abia fumase o ţigară şi era îmbujorată dorindu-şi o cafea, s-o ciugulească săltînd ciocul fin de coţofană, s-o gîlgîie un pic şi s-o înghită… ei, da, avea o grădină zoologică, sau măcar o menajerie,cu… Gică făcu ochii roată… cu… dar unde naiba o fi Porumbelu, nu-i de găsit, ia-l de unde nu-i. Nu venise. Mereu întîrzia. Era o strategie de-a lui, dar nimeni nu-i pricepea sensul. Ba chiar crezuse, Gică, o vreme, că Porumbelu întîrzie doar pentru că, poet ce nu ştie de ore, de curgerea timpului, e cu capul în nori. Abia acum îşi dădea seama că Porumbelu întîrzie ca semn de superioritate şi independenţă: vine cînd vrea, o şterge cînd vrea,face ce vrea. Ia să-l pun eu la punct, gîndi Gică, şi asta cît mai grabnic. Dar ştia că nu poate. Porumbelu îi scăpa printre degete. Harfa ce îmblînzeşte fiarele? Se mai întrebase, el, Gică, de ea, dar nu mai credea în strunele-i îmblînzitoare de fiare, de cînd l-a pus cu botul pe labe pe Orfeanu. Altfel, adevărat harpist, artist, cum zicea lumea, Orfeanu l-ar fi îmblînzit pe el, pe Gică. Şi nici vorbă de aşa ceva. Trebuie că e altul motivul că nu i-o pot trage poetului, îşi spuse Gică. Şi se uită, mai departe, în jur. În penumbra unui colţ sta el însuşi, artistul Orfeanu, cu drîmba pregătită să-i tragă un zdrîng-zdrong de Cărăbuş, îndată ce Gică ar scoate vreo vorbă, memorabilă sau fie şi porcoasă, sau cum o fi, numai vorbă să fie. Dacă nu şi după un lătrat sau guiţat sau răget! Dar era mai de soi, în opinia lui Gică, zdîng-zdrongul harpistului, decît panegiricul poetului: „înaripate vorbe, înalt cuget, slăvite cuvinte!“ şi asta nu doar pentru că din discursul poetului nimeni nu înţelegea nimic, ci şi pentru că zdîng-zdrongul ţinea cu mult mai puţin şi nu enerva, putea doar să agaseze un pic, să inflameze, scurt timp, timpanele. Fără să agite mintea. Poate de asta oamenii preferă muzica, în loc să citească, dădu pe spate, Gică Rasol, un panseu. Îi veneau aşa rar, încît deveneau memorabile. Dar cum măre făcuse rost Orfeanu de-o cafea? În penumbră, nu se vedea bine, dar acum Gică îl chiti. Harpistul lipăia dintr-o cană, cu limba, cum plescăie un măgar dintr-o troacă.

— Dar unde-i domnul Nica? strigă, dintr-odată dumirit de ce-şi cercetase acoliţii.

Îi cercetase deoarece simţea că lipseşte ceva. Ceva ce nu-şi dădea seama, dar lipsea. O prezenţă insignifiantă, dar totuşi importantă. Fără ea, părea că se cască un gol. Nu era ca atunci cînd Triţă lipsea. Atunci, toţi îi observau lipsa pe loc. Pe cînd acum, toţi ştiau că lipseşte cineva, dar nu-şi dădeau seama cine. Şi, în sfîrşit, primarul conştientizase. Domnul Nica, dînsul lipsea. Dînsul era, la o adică, secretarul. Ia, ce te faci fără secretar? Părea că nimeni n-are nevoie de el şi totuşi le lipsea celorlalţi, chiar dacă nu-şi dădeau prea bine seama. Se pare că în astfel de grupări, politice, oamenii încep să fuzioneze. Se amestecă între ei pînă nu-i mai distingi. Un grup de oameni devine un singur om, se contopesc, se transformă în sinteza ţelului de-a prospera şi-a deţine puterea. Şi, la o adică, nu erau, toţi ceilalţi, replici ale primarului Gică Rasol, un fel de membre ce-i împlineau voile, ce-I făceau treburile? Nu erau, Triţă, capul său, domnul Nica mîna sa dreaptă, iar doctorul Mînzescu mîna stîngă? Şi Gică rînji. Nu se spală o mînă pe alta? Ba cum nu! Nu erau Porumbelu şi Măţoiu picioarele lui, care-l duceau unde vrea el? Nu era doamna Mia ochiul său de bou, cu care privea prosteşte lumea şi nu era… ei, cine, cine era celălalt ochi, ochiul treaz, ochiul viu, vigilent, critic, lucid? Hm, lipsea din echipă. Că doar n-o fi Orfeanu, Doamne-feri! Dar unde să afli un ochi viu? În basme, poate!

— E dus la Bucureşti, răspunse doamna Mia.

— Eu am auzit c-a murit, interveni Măţoiu.

— Atunci Dumnezeu să-l ierte, spune Triţă Costin. Bun, Gică primise o explicaţie pentru lipsa domnului Nica, dar explicaţia nici măcar nu-l interesase. Tot ce-a vrut să ştie era de ce lipsea. Acum că aflase, se linişti. Nu era prea sigur dacă e la Bucureşti sau a murit, dar tot aia, ce conta unul în plus sau în minus. Nu mai spuse nimic. Îi trecuse pe toţi în revistă şi se bucură de oamenii lui. Chiar dacă nu discuta cu ei, chiar dacă nu comunicau, să-i ştie acolo era un semn de izbîndă, un semn alputerii ce-o avea, un semn al neclintirii. Chiar dacă arăta ca o vrabie, era un leu. De ce n-o fi, la o adică, el, Gică Rasol, un nobil, nu un biet ciocoi înţolit peste noapte, aşa cum credeau cei mai mulţi despre el? De ce-ar fi celălalt Gică, George Behăitul, numit aşa pentru că a fost cioban, mai dihai decît el, doar nu erau de-aceeaşi stirpe? Tot un om din popor. Ce, e ceva rău poporul? Nu pe el se sprijină puterea? Fără popoare n-ar fi ţări. Iar fără ţări n-ar fi haos? Pămîntul s-ar întinde în lung şi-n lat fără oprelişti. Dar, gata, gîndise deja prea mult, îl putea durea căpăţîna. Era însă o zi specială. Mintea i-o lua razna, pe-arătură, scotea ea gînduri cu de la sine învoire, înainte de-a apuca el să le gîndească. Mintea se ducea în legea ei, ca o cotigă lăsată cu măgarul înhămat şi fără stăpîn, el, stăpînul, fiind… unde naiba, unde sînt, se întrebă Gică? Lui i-ar fi plăcut rolul de nobil: un om ce nu face nimic şi totuşi prostimea se strînge în jurul-i, îl respectă, căciuloşii îşi scot căciulile cînd îl văd, iar drepţii îşi pleacă spinările.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.