Editura Polirom vă prezintă un fragment din Bob Honey care face și drege, primul roman al celebrului actor și regizor american Sean Penn, laureat a două premii Oscar. Bob Honey care face și drege a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, traducere din limba engleză şi note de Vlad Pojoga. Carte publicată şi în ediţie digitală.

„Am bănuiala că lui Thomas Pynchon şi Hunter S. Thompson le-ar plăcea teribil această carte.” (Salman Rushdie)

Bob Honey e un american divorţat, de vîrsta a doua, care se pricepe la o mulţime de lucruri, de la curăţarea foselor septice, domeniu în care încearcă să-şi extindă afacerea în afara Americii, pînă la explozibili făcuţi în casă. Însă, în 2003, o întîlnire întîmplătoare în Bagdadul devastat de război îl face să devină asasin plătit, mai exact, asasin de bătrîni. Pe parcursul noii sale cariere, Bob Honey „face şi drege”: execută misiuni, inventează ritualuri şi, la un moment dat, se îndrăgosteşte de o tînără cu perucă, bolnavă de alopecie, fără să ştie că propria lui viaţă e în pericol. Dincolo de intriga trăsnită şi plină de întorsături neaşteptate, Bob Honey care face şi drege este o acută satiră socială, Sean Penn descriind societatea americană contemporană într-o cheie distopică. Romanul său este încărcat de aluzii politice şi diatribe la adresa unei lumi distorsionate ficţional tocmai pentru a dezvălui o realitate profund îngrijorătoare.

„Comic, coşmaresc, fremătînd de viaţă... Bob Honey este un erou al vremurilor noastre şi-al epocii Trump, reflectat în oglinda crăpată a scriiturii lui Penn.” (Paul Theroux)

„O carte cuceritor de ciudată... Penn îşi stabileşte un obiectiv ambiţios, iar reuşita lui este una spectaculoasă. Bob e un personaj minunat, genul de ins de la care nu-ţi mai poţi lua ochii... şi partea aceasta din carte are un farmec aproape incomensurabil.” (Booklist)

                            

Sean Penn (n. 1960) este un celebru actor, regizor şi prozator american. Născut în California, la Santa Monica, a studiat la liceul local şi foarte devreme şi-a făcut debutul în cinematografie. A lucrat ca actor, scenarist, producător şi regizor, fiind implicat în peste o sută de producţii de teatru şi film. În lunga sa activitate, a obţinut de două ori premiul Oscar pentru rolurile din Misterele fluviului (2003) şi Milk (2008) şi a mai fost nominalizat de cîteva ori pentru rolurile jucate în alte filme. Sean Penn s-a implicat activ şi în viaţa socială şi politică a Statelor Unite. Critic dur al preşedintelui George W. Bush şi, mai apoi, al preşedintelui Donald Trump, a publicat o serie de texte jurnalistice în San Francisco Chronicle, The Nation şi The Huffington Post. A debutat ca prozator în 2018, cu romanul Bob Honey Who Just Do Stuff (Bob Honey care face şi drege). În 2019 i-a apărut al doilea roman, intitulat Bob Honey Sings Jimmy Crack Corn.

***

Bob Honey care face și drege (fragment)

În timpul sărbătorilor de iarnă din 2003, Bob a mers la Bagdad pentru a analiza oportunitățile din sectorul gestionării deșeurilor. Dacă ar fi reușit să obțină o întîlnire în exclusivitate cu noua putere, sprijinită de șiiți, poate ar fi încheiat o înțelegere pentru un pachet complet de operațiuni, de la instalarea de fose septice pînă la pomparea și eliminarea deșeurilor. Estimările făcute de el depășeau cu mult cîștigurile din monopolul avut asupra Martorilor lui Iehova în anii 1980. După ce, într‑o după‑amiază de noiembrie, o rachetă sol‑aer retezase aripa stîngă a unui avion DHL Express la scurt timp după decolarea din Bagdad, toate zborurile comerciale înspre și dinspre oraș fuseseră suspendate. Bob a reușit să obțină un loc într‑un zbor al celor de la Air Serv International, unde locurile erau rezervate exclusiv ONG‑urilor și altor filantropi notabili. Pilotul afrikani fusese antrenat de un fost angajat al companiei de zboruri pe rute fixe a lui Bob (acum defunctă).

L‑a  rezolvat pe Bob pentru șapte sute de dolari, bani cash, făcîndu‑i rost de un loc pentru a pleca din Amman. Bob și șase filantropi cu acte în regulă s‑au ridicat de la sol la ora 04.00. El și‑a rezemat fruntea de geamul micuț din partea stîngă, privind în noapte în timp ce consumau în viteză cele nouăzeci de minute de zbor. Și‑a dat seama că fredona refrenul melodiei „Bombe peste Bagdad“ a celor de la OutKast. Dată fiind afinitatea sa limitată față de muzica de consum, în mintea lui Bob toate cîntecele care sunau a hip‑hop și rap aparțineau, după știința lui, unei formații de negri numită Two Pack. În întunericul îndepărtat al deșertului turnurile sînt învăluite în negru. Vaporii petrolului irakian ard ca niște focuri plutitoare în vîrful coșurilor lor împletite în bezna nopții. În vreme ce puritatea otrăvită a dioxidului de carbon întețește războiul, culoarea încărcată chimic suprarealizează abun dența apusurilor În timpul unui astfel de apus, avionul s‑a apropiat de Aeroportul Internațional Saddam1. Tuturor pasagerilor aeronavei de opt locuri li s‑a cerut să‑și lege strîns centurile de siguranță și să se aștepte la o senzație de cădere în gol, cauzată de aterizarea în spirală, necesară pentru a deruta și pentru a evita orice rachete sol‑aer cu detecție termică lansate de rebeli. Pilotul a folosit o tehnică de aterizare în spirală cu înclinație mare. Bob știa că aterizările în spirală fac ravagii printre stomacurile mai turistice. Pe la jumătatea spiralei, două dintre tipele terifiate de la organizațiile umanitare au cedat în fața tensiunii și forței de răsucire și au regurgitat spontan, lansînd o vomă care li s‑a întors în față ca un bumerang. Bob a oftat în timp ce duhoarea sufocantă inunda cabina. Cu sistemul olfactiv rănit, și‑a ținut respirația vreme de cinci minute întregi, pînă cînd avionul, parcă alunecînd pe ghinturile unei țevi de armă, s‑a îndreptat, a aterizat, a rulat pe pistă, apoi și‑a deschis ușa. Bob a ieșit în grabă și a respirat aerul musulman al dimineții proaspete.

© Editura Polirom, 2020