Bacalaureat, proba de drept şi morală

Publicat în Dilema Veche nr. 641 din 2-8 iunie 2016
Bacalaureat, proba de drept şi morală jpeg

Cel mai recent film al lui Cristian Mungiu, premiat la Cannes pentru regie și extrem de elogiat de critici, mi se pare remarcabil prin universalitatea mesajului și prin încărcătura profund umană. Premiul obținut, ovațiile specialiștilor și, mai ales, propriile mele emoții trăite și lăcrimate la vizionarea lui mă motivează să pledez în apărarea Bacalaureatului, acuzat de un reputat jurnalist că ar fi o „înșiruire de scenete moraliste“ și „basme didactice și pedagogice“ despre corupția soft de la noi (corupția fiind, de altfel, calificată ca „tema centrală a filmului“).

După mine, Bacalaureat nu este (doar) un film „despre corupție“ și nici măcar „despre corupția endemică din România“ (așa cum pretindeau niște franțuji bezmetici, aflați în treabă). Cu atît mai mult (ori mai puțin, nu mai știu), Cristian Mungiu n-a păcătuit defel pentru c-ar fi preferat – vezi Doamne! – să vorbească despre corupția „mică“, soft („cu delicatețuri“), în dauna (sau în folosul, nu mai știu) corupției „mari“ (cu sînge pe pereți). Așa cum 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile n-a fost (doar) o peliculă „despre avort“ (cum pretindeau unele cronici franțuzești à l’époque), tot astfel, Bacalaureat nu este un film (doar) „despre trafic de influență“, iar corupția nu cred că reprezintă, așa cum susține reputatul analist, „tema centrală a filmului“. Pilele, cunoștințele și relațiile românești la care tatăl recurge ca să-și ajute fiica și, mai ales, să se salveze pe sine sînt undeva în vinclul tabloului, aproape acoperite de paspartu. În centrul lui se află altceva, ceva ce nu e specific românesc. În centru sînt, onorată instanță, teme grele, Subiecte cu majuscule, dileme „rusești“ (Andrei Pleșu): sensul mariajului, filiația și limitele raporturilor de autoritate dintre părinte și copil, opțiunile de viață și dramatismul unor alegeri, definiția succesului, întrajutorarea, bunătatea și omenia și, în fine, șansele de iertare și de mîntuire. Și, cuibărită între toate culorile acestui pastel existențialist, relația morală – drept, despre care aș pleda în continuare.

Așadar, da, este adevărat că, pentru a și ajuta fiica să ia bacalaureatul cu nota fără de care ar fi pierdut admiterea într-o faimoasă universitate britanică, tatăl recurge la rugăminți, compromisuri și balcanisme care, în dreptul penal, se cheamă „trafic de influență“. Sîntem, așadar, de acord, juriști și nejuriști, că doctorul Aldea încalcă dreptul pozitiv și litera legii. Unul dintre marile merite ale filmului lui Cristian Mungiu este însă că te provoacă să te îndoiești de gravitatea acestei încălcări în cazul dat. Asta fără să însemne că el aprobă cumva aceste ilegalități sau își propune să promoveze un soi de relativism moral kitsch sau „scenete mesajiste“. Îndoiala asta înseamnă, de fapt, tocmai poarta deschisă spre una dintre multiplele dezbateri provocate de Bacalaureat: regulile și moralitatea lor.

Înainte însă de a deschide această poartă, fără a intra în prea multe considerații tehnice sau care țin de filozofia dreptului, găsesc necesară o scurtă paranteză.

Normele de drept, menite să reglementeze relații sociale, se vor – sau ar trebui să fie – reflectarea codului etic asumat de majoritatea indivizilor dintr-o jurisdicție. Se întîmplă însă uneori ca oglinda morală în care se privește legea să se crape, iar spiritul etic pe care ar trebui să-l întruchipeze să se rupă de litera ei. Exact acesta este unul dintre subiectele care, onorată instanță și onorat auditoriu, ne au picat la Bacalaureat: conflictul dintre litera legii și spiritul ei. A trișa la examen și a trafica influență sînt, din perspectiva literei legii, fapte reprobabile. În film însă, întreg contextul descărnează de spirit legea care le incriminează. Pînă să închid paranteza, cîteva exemple ajutătoare.

Furtul, bunăoară. Toată lumea cunoaște definiția: însușirea cu intenție a unui bun din patrimoniul altuia pentru a-l apropria pentru sine. Ar însemna asta, oare, că pedepsim nevoiașul care fură o pîine pentru că nu are ce mînca? Din fericire, nu, pentru că „furtul“ unei pîini „nu prezintă pericol social“, conform jurisprudenței. Îmi amintesc că, înainte de 1989, legislația penală prevedea pedepse destul de aspre pentru furtul din patrimoniul cooperativelor agricole de producție (adică al entităților constituite prin deposedarea abuzivă a proprietarilor privați de terenuri agricole în timpul colectivizării). Cu toate astea, toți țăranii alături de care am copilărit se întorceau seara de la ogor cu cîte un coș de cartofi sau de porumb, „furat“ de pe tarlaua care fusese cîndva a părinților sau bunicilor lor. Am „furat“ și eu în felul ăsta, mă autodenunț. Tot în acele vremuri, de exemplu, emigrarea era sancționată de dreptul pozitiv cu pierderea proprietăților imobiliare pe care le dețineai în țară. Un decret-lege aberant, care sancționa expatrierea cu exproprierea. Exemplele ar putea continua, dar închid paranteza și mă întorc la inventarul ipostazelor în care filmul lui Mungiu ne provoacă să reflectăm la moralitatea dreptului.

Întîi, bacalaureatul ca atare. El ar trebui să fie, în principiu, un examen serios și proba supremă a maturității intelectuale a unui adolescent, iar rezultatul evaluării – un credibil indiciu pentru universitățile de prestigiu care selectează viitorii studenți și văd în acest rezultat o condiție de admitere. Din păcate, viciile acestor examene la nivel național sînt de notorietate: instabilitatea cronică a regulilor și procedurilor (modificate de la an la an), potențiala irelevanță a disciplinei de concurs pentru viitorul profesional al candidatului (cunosc personal cazuri de informaticieni geniali, selectați de Cambridge, confruntați la bac cu întrebări referitoare la numărul morților din bătălia de la Rovine), lipsa omogenității criteriilor de notare, minusuri în profesionalismul multor evaluatori, răspînditele practici de furt colectiv de informație (copiere) (așa cum însuși prietenul din film al Elizei o confirmă). Acesta este cadrul în care o elevă admisă de o universitate faimoasă din Vest (deci prezumată ca valoroasă și capabilă să urmeze o carieră strălucită) ar urma să treacă prin bacalaureat. Dacă mai luăm în calcul și suferințele emoționale și fizice cauzate de violul suferit în ziua de dinaintea examenului, avem în față tabloul complet și dezolant al inadecvării dintre litera regulilor și spiritul pe care ele ar trebui să-l întruchipeze.

Pe urmă, regulamentul de examen. El prevede, în literele lui, că nimeni nu poate intra la evaluare cu mîna înfășurată în ghips, dar nu oferă soluții pentru situația în care ghipsul nu este ascunzător de fițuici, iar persoana care-l poartă tocmai ce-a fost victima unei agresiuni sexuale. Îl aplicăm ca atare, sau acceptăm că decizia directorului școlii de a o primi totuși pe Eliza la examen este expresia unei generozități care bate pozitivismul normei?

Trei: influența și traficarea ei. Ca avocat al doctorului Aldea, confruntat cu probe care atestă vinovăția penală a clientului meu, nu mi-ar rămîne decît să mă retrag în tranșeul circumstanțelor atenuante și al speranțelor că judecătorul nu e terifiat de frica DNA-ului. Ca om care a trăit în comunism, cunosc – cît de cît – ce înseamnă supraviețuirea prin trocuri de cîrnați contra pantofi, blugi pentru bujii, plombe dentare plătite cu țigări Kent și sfaturi juridice la schimb cu găini, aşa că tranșeul în care mă retrag să-l apăr pe doctorul Aldea ar fi acela al unei enorme înțelegeri și empatii: „influențele“ pe care el le pune în „trafic“ nu sînt altceva decît reminiscențele modurilor de a „te descurca“ în vremurile de restriște despre care Eliza habar n-are și-n care verbul „a servi“ era încărcat (și) de conlucrare, cooperare și convivialitate, vremi în care pînă și Mefisto-Caragiu îi zice lui Caragiu-Dumnezeu: „Te servesc, Doamne, te servesc.“ În fine, ca părinte care – nu-i așa? – ar face orice pentru copilul lui, precum doctorul Aldea pentru Eliza, l-aș lua în brațe pentru unicul motiv de a ne plînge reciproc pe umăr.

În sfîrșit, onorată instanță și onorat auditoriu, plicul pentru doctor. Pînă să vin cu argumente, aud deja în audiență: „C’mooon! Toată România așa a trăit și așa s-a vindecat, dacă s-a vindecat. Ăsta a fost, și probabil mai e, sistemul. Dacă sistemul îmi cere să dau plicul ca să nu mor, atunci, vă rog să mă scuzați, domnule avocat și domnilor juriști, voi da plicul ca să nu mor. Da, știu, se cheamă dare de mită. Și, mai grav, muuult mai grav, dacă fata mea ar fi miza («miza», ce vulgar cuvînt în context!), atunci aș face moarte de om.“

Confruntat cu asemenea reacție din sală, îmi strîng notițele mele de filozofia dreptului și, onorată instanță și onorat auditoriu, mai merg să văd o dată filmul.

Florentin Ţuca este managing partner la casa de avocatură Ţuca, Zbârcea & Asociaţii. 

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.