Marius Giura este directorul artistic al Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărîna (11-14 iulie). Programul concertelor şi mai multe despre a 23-a ediţie a festivalului puteți găsi pe www.garana-jazz.ro 

Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărîna a ajuns în acest an la ediția cu numărul 23. Dat fiind că a crescut mult în aceste două decenii, privind înainte, pentru ce schimbări mai e loc?

Multe se pot schimba: locul, perioada, durata. Asta nu înseamnă că se vor și întîmpla toate. Dar schimbări vor fi cu siguranță. Ce nu se va schimba este muzica cu care ne-am obișnuit publicul.

Există în acest moment festivaluri mai mici şi mai mari de jazz la Bucureşti (Jazz in Church, Green Hours Jazz Fest, Jazz Nouveau), la Timişoara -(JazzTM), la/lîngă Cluj-Napoca (Jazz in the Park, Smida), lîngă Braşov (Jazz at Bran Castle) şi altele. Cum vedeţi scena de concerte şi de festivaluri de jazz de la noi? Ce‑i lipseşte (încă), ce-i prisoseşte?

Sînt multe festivaluri și e bine că sînt. Sînt și multe concerte în cluburi. Noua generație de muzicieni are un rol important în efervescența concertistică de la noi. Sînt destui muzicieni și cîteva grupuri care sînt prezenți/prezente și peste hotare, după cum sînt mulți muzicieni stabiliți în străinătate care revin periodic să cînte în țară.

Din păcate, în ciuda faptului că se organizează multe evenimente de jazz, numărul spectatorilor e în evidentă scădere. Explicații sînt multe (lipsa emisiunilor radio și TV, obișnuința cu concertele gratuite, lipsa de educație muzicală de acasă, lipsa de implicare a școlii etc.).

Festivalurile de succes sînt (firesc) cele mai originale: Jazz in the Park, Jazz at Bran Castle, Jazz in Church, Green Hours Jazz Fest, ORAJazz Festival. Cu siguranță mai sînt și altele. Fiecare dintre acestea și-a găsit stilul și și-a găsit și publicul. Sînt și festivaluri mari, lipsite de personalitate, unele copii fidele ale altora, a căror previzibilă dispariție nu va afecta prea mult publicul de jazz din țară.

Dat fiind că sînteţi seniorul, în ce relaţie vă aflaţi sau vreţi să vă aflaţi cu restul organizatorilor de festivaluri de jazz din ţară?

Sînt într-o relație foarte bună cu cei de la Bran Castle, de la Jazz in Church, de la Green Hours, de la ORAJazz, cu Johnny Bota, cu Simona Maxim și Titi de la Sibiu. Mai sînt și alții. Îmi doresc o relație foarte bună cu aproape toți. Dar sînt și personaje cu care nu-mi doresc nici un fel de relație, nici bună, nici rea. Nu e nimic de învățat de acolo.

Printre invitaţi aveţi mereu şi artişti români; cum vedeţi scena actuală de jazz de la noi? Avem artişti pe măsura publicului?

Am mereu invitați din România. E un festival românesc și în cele 22 de ediții au cîntat aici cam toți marii muzicieni de jazz pe care i-a dat această țară. Avem artiști care au și demonstrat că sînt pe gustul publicului: Aura Urziceanu, Mircea Tiberian, Emil Bîzgă, Luiza Zan, Trigon, Calancea, Mihai Iordache, Liviu Butoi, Nicolas Simion, Marius Pop, Sorin Romanescu, Sorin Zlat, Horea Crișovan, Bega Blues Band, Teodora Enache și mulți alții.

Și nu pot să uit că aici au cîntat Johnny Răducanu, Anca Parghel, Kamocsa Bela, care din păcate ne-au părăsit.

Ce e important e faptul că tînăra generație se manifestă din ce în ce mai viguros, atît pe scenele noastre, cît și prin Europa și chiar SUA.

Cum s-a conturat line-up-ul acestei ediţii? Ce criterii mai vechi şi mai noi, mai personale sau mai populare luaţi în calcul?

Am plecat încă de anul trecut cu gîndul de a-l readuce pe Jan Garbarek. Apoi am căutat ca în toate celelalte seri să avem cîte un artist de prim rang, ajungînd în final la o colecție de vedete. A intervenit și onoranta propunere de la Institutul Francez să colaborăm pentru „Sezonul România-Franța“ și a apărut o seară franceză de excepție, cu trei grupuri emblematice ale scenei franceze și europene.

Vă preocupă mai degrabă să fidelizaţi publicul sau să-l şi primeniţi? În ce fel se reflectă acest interes în line-up-ul festivalului?

Ambele mă preocupă în mod egal. Publicul tînăr e esențial pentru edițiile viitoare ale festivalului. Petre Ionuțescu & Daniel Dorobanțu, Maciej Obara Quartet, Sorin Zlat Quartet, Horea Crișovan & JazzyBIT și Grégory Privat Trio sînt ,,cîrligele“ pentru tinerii care vin pentru prima dată la acest festival.

Care dintre invitaţii inediţi ai acestei ediţii credeţi că va fi „marea surpriză“?

Vor fi mai multe surprize, cred eu: Grupul Moshulu (Jeff Berlin, David Sancious, Dennis Chambers și Oz Noy), prezența lui Paolo Fresu, care va fi pentru prima dată la Gărîna, grupul lui Bobby Previte; Giovanni Guidi, pentru prima dată ca lider.

Cum a fluctuat în ultimii ani interesul sponsorilor privaţi şi al autorităţilor pentru jazz?

Anul trecut a fost mulțumitor, anul ăsta însă nu. Diferite taxe impuse firmelor mari le-au făcut să renunțe la sponsorizări. În ce privește autoritățile, aportul acestora e constant în ultimii ani. Lucrurile însă se mișcă greu, bugetul a fost votat tîrziu și de aici întîrzieri care afectează relația cu artiștii.

Ce activităţi conexe vor avea loc anul acesta în cadrul festivalului?

Expoziția foto „Jazz Portraits“, aparținînd fotografului Richard Wayne, lansări de carte, lansări de CD-uri și DVD-uri, tîrgul de viniluri.

Apropo, ce părere aveţi de revival-ul discurilor de vinil şi al casetelor audio?

Deși sînt un mare fan al vinilurilor, acest revival e bazat pe o găselniță de marketing, care a reușit miraculos. Atît industria vinilurilor, cît și cea a producătorilor de pick-up-uri s-au resuscitat incredibil de repede. De aici pînă la revenirea la casete și walkman-uri nu e decît un pas. Consider bine-(re)venite ambele suporturi. Din dilema vinil versus CD nu se va ieși niciodată.

Care sînt ultimele discuri de vinil cumpărate?

Jeff Beck, Loud Hailer; Thomas Strønen, Then Comes The Night; Pink Floyd, Live.

Ce artişti noi – din zona jazz-ului, dar nu neapărat – aţi descoperit în ultima vreme şi ce ne-aţi recomanda să ascultăm?

Grupul islandez ADHD și Kevin Breit (cu albumul Stella Bella Strada, Stony Plain Rec, 2019).

Dacă v-aţi permite, dacă aţi putea îndeplini toate condiţiile necesare, pe cine aţi aduce la Gărîna?

Keith Jarrett, Jeff Beck, John -McLau-ghlin și mai sînt destui.

Dacă aţi putea trimite un singur album de jazz într-o capsulă spaţială pentru a întîlni alte civilizaţii, ce disc aţi alege?

Eberhard Weber, Pendulum.

Şi un ultim joc de imaginaţie: ce muzician de jazz din istorie, viu sau mort, aţi invita să facă parte din public la ediţia de anul acesta a festivalului?

Miles Davis, dar n-ar veni.

a consemnat Marius CHIVU