„Am ales o viaţă românească“ – interviu cu traducătoarea Fanny CHARTRES

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
„Am ales o viaţă românească“ – interviu cu traducătoarea Fanny CHARTRES jpeg

M-am cunoscut cu Fanny Chartres la scurtă vreme după ce a venit în Bucureşti. Era o fată venită din Franţa, cu nişte ochi albaştri, imenşi, care nu ştia nici limba, nici că Bucureştiul o să-i intre atît de tare pe sub piele încît n-o să vrea să mai plece. De atunci au trecut şapte ani. Ne-am împrietenit, ea a tradus nişte cărţi, a şi scris una de curînd. Pentru mine e cea mai dragă şi mai românească dintre franţuzoaice.


Cum şi cînd a început povestea românească? 

A început în urmă cu şapte ani, cînd am ajuns în România ca responsabilă a Biroului de carte din cadrul Institutului Francez. Iniţial, ar fi trebuit să plec la Beirut, dar din cauza războiului, mi s-a schimbat destinaţia. N-am mai aterizat în Liban, ci am venit în România. Aşa cum nici un cuvînt nu este întîmplător, cred că şi în această schimbare de rută a fost un semn pe care mi l-a făcut viaţa. 

Îmi amintesc de sosirea mea la aeroport cărînd o valiză verde, grea, cît mine de mare, şi de pachetul de gumă de mestecat Orbit, pe care îl ţinea în mînă fata care era lîngă mine. M-am gîndit atunci că era primul meu contact cu specificul românesc, iar cînd am aflat mai tîrziu că marca aceea de gumă era, de fapt, americană, am fost puţin dezamăgită.

Care sînt primele amintiri legate de venirea la Bucureşti? Ce v-a plăcut, ce v-a speriat? 

E bine folosit „plăcut“ şi „speriat“. Şi nu „plăcut“ şi „neplăcut“, pentru că, la mine, primele clipe petrecute la Bucureşti au fost un amestec de plăceri şi de frici. De la început mi-a fost clar că România era o ţară în care picioarele mele, obişnuite cu şoselele netede din Franţa, vor avea nevoie de un timp să se obişnuiască. 

M-au speriat primele mele demersuri administrative, complicate şi foarte lungi (la Oficiul general pentru străini, la poştă, la bancă) şi aceste mici diferenţe între trăitul

şi trăitul

şi mă gîndesc la situaţiile în care, pentru un singur timbru, trebuie să mergi la poştă şi să aştepţi o oră întreagă. Acum toate astea mă amuză şi trec mai rar pe la poştă de cînd îmi plătesc facturile online. 

Mi-a plăcut prima mea zi de Bucureşti, cînd o colegă româncă de la Institutul Francez m-a plimbat prin oraş. În faţa mea vedeam nişte clădiri fabuloase şi, cîţiva metri mai departe, apărea cîte o casă în paragină. 

Pe măsură ce am început să cunosc Bucureştiul, am avut parte de întîlniri cu oameni minunaţi, care îmi sînt în continuare foarte dragi, chiar dacă nu ne vedem atît de des cît ne-am dori. Au fost norocul meu. Decizia de a rămîne în România are legătură cu ei. Fac parte dintr-un fel de tablou de familie, la care mă uit în fiecare dimineaţă. 

Cît timp v-a luat să învăţaţi româneşte? Şi ce v-a făcut să porniţi în această aventură? 

Cred că trei ani mi-au fost necesari ca să ştiu corect româna. Dar învăţ şi acum. După trei luni de cînd venisem aici şi contractul meu se terminase, am ştiut că nu voiam să plec. Motivul care a stat la baza deciziei mele a fost literatura şi visul dintotdeauna de a deveni traducătoare. Iar ca să devii un bun traducător, cel mai bine este să trăieşti în ţara limbii pe care o traduci. Faptul că lucram la Biroul de carte m-a făcut să descopăr literatura română. M-am întîlnit cu autori şi mi-am dorit să le citesc cărţile, apoi cărţile despre care mi-au vorbit, căci autorii români promovează frecvent cărţile celorlalţi scriitori. Un gest care nu este foarte obişnuit în lumea literară franceză, de exemplu. 

Ce înseamnă pentru o franţuzoaică să trăiască la Bucureşti? 

Am ales o viaţă pe care n-aş putea-o trăi în Franţa: o viaţă românească, care pentru mine înseamnă să treci de la rîs la plîns, să simţi, să vibrezi, să cazi, să te ridici, să vezi, să auzi altfel. 

Aţi început să traduceţi literatură română în Franţa. Cît de greu v-a fost la început şi cum e acum? Mai ales că traducătorul joacă şi rolul agentului literar. Aţi putea să explicaţi care e drumul pe care îl parcurge o carte românească ce ajunge să fie publicată în Franţa? 

Dificultăţile sînt la fel, doar că acum m-am obişnuit cu ele. Cînd am debutat, mă aşteptam să fiu confruntată doar cu unele de ordin lingvistic şi sintactic. Aşa a fost şi tot aşa va fi. Nu-l cred pe traducătorul care zice că, datorită experienţei, poate traduce uşor şi repede. Asta nu se poate. Şi ar fi şi trist. În schimb, nu mă aşteptam la lipsa de deschidere a editurilor din Franţa. Mi-a fost foarte greu să citesc nişte mesaje de refuz, întotdeauna formulate identic, politicos şi scurt, din care înţelegeam clar că editura pe care o admiram nici nu citise măcar propunerea mea. Nu mai vorbesc de cei care nu răspundeau deloc. Dar n-am renunţat şi uneori a ieşit. Reuşitele acestea mi-au arătat că avem în Franţa edituri care pun mai presus de costurile de publicare şi cifrele de vînzare pasiunea pentru un text. Sînt cărţi la care ţin foarte mult şi pentru care n-am găsit încă un editor, dar nu renunţ. Răbdarea şi încrederea sînt cuvintele-cheie. 

Aşa că drumul pe care îl parcurge o carte românească pînă ajunge să fie publicată în Franţa este lung, dar ca traducătoare, îi ţin pumnii pînă la capăt. Descopăr un text, îl citesc, dacă îmi place traduc în jur de 20 de pagini din el, pregătesc un dosar şi trimit propunerea la edituri. Apoi, aştept. 

Care credeţi că sînt atuurile literaturii româneşti contemporane? 

Diversitatea şi bogăţia. Literatura română este o oglindă a istoriei acestei ţări, aflate geografic în spaţiul balcanic, dar cultural în cel occidental. Cele două valenţe îi oferă o singularitate şi o diversitate cu totul speciale, dar prea puţin cunoscute în străinătate. Misiunea scriitorului român nu este deloc uşoară. Pe de o parte, trebuie să prelungească o bogată tradiţie a rafinamentului literar şi, pe de altă parte, să capteze în scris realitatea actuală. Iar autorii români cultivă un rafinament al gustului, dublat de o ironie şi o sclipire a spiritului nemaipomenite, care am senzaţia că se regăsesc cel mai frumos în poezie. 

Dacă ar fi să vorbiţi despre provocările pe care le-aţi avut ca traducătoare, care sînt ele? 

Antologia de proze scurte a fost una dintre ele. Acest volum publicat la editura Atelier du Gué cuprinde zece proze de zece autori diferiţi (Gabriela Adameşteanu, T.O. Bobe, Filip Florian, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Ana Maria Sandu, Radu Cosaşu, Mircea Nedelciu, Laurenţiu Brătan, Răzvan Petrescu). Sînt autori foarte diferiţi, fiecare dintre ei avînd un stil propriu. Şi mi-a fost greu să trec de la un text la altul, dar sînt mulţumită de ce a ieşit. 

O altă provocare, într-un alt domeniu, a fost anul trecut subtitrarea filmului lui Radu Jude,

Îmi amintesc că, prima dată cînd am deschis fişierul şi am citit primele dialoguri, mi-am zis că tot ce tradusesem pînă atunci fusese doar un fel de încălzire. A fost greu, dar pasionant. 


Între timp aţi scris un roman care va apărea anul viitor în Franţa. Acţiunea lui se petrece la Bucureşti. E o declaraţie de dragoste pentru oraş? 

Cred că este declaraţia mea de dragoste pentru România, cu tot ce înseamnă ea. De o vreme, simţeam nevoia şi dorinţa de a scrie un roman pentru adolescenţi. Într-o zi de iarnă am început această carte, pe care am terminat-o o lună şi jumătate mai tîrziu. Romanul se petrece în Bucureşti şi spune povestea unei adolescente care trăieşte momentan departe de părinţii ei. Va apărea la primăvară la Editura École des Loisirs. Mă bucur mult că le-a plăcut romanul meu, mai ales că mă emoţionează să fiu publicată la editura la care au apărut cărţile pe care le-am citit în copilărie şi care m-au ajutat în momentele importante. 

Se compară bucuria unei traduceri cu cea de autor? 

Da, pot să spun că fiecare aduce o bucurie imensă, doar că nu se situează la acelaşi nivel.

Cînd traduci şi cînd scrii eşti cu personajele tale, trăieşti cu ele, te gîndeşti la ele tot timpul, pe stradă, în maşină, în tramvai, la cumpărături, înainte de culcare. Aşa că, după ce am terminat de scris romanul, am simţit această despărţire, la fel ca atunci cînd am terminat traducerea la

(cartea ta) sau a

-ului Adinei Rosetti. Timp de o săptămînă tot căutam disperată personajele cu care trăisem luni întregi. 

Dupa Henri Meschonnic, prezenţa traducătorului într-un text este condiţia indispensabilă a reuşitei unei traduceri. Sînt de acord cu afirmaţia lui, dar cu condiţia ca această prezenţă să fie discretă şi flexibilă, în funcţie de text. Cînd traduc încerc să fiu cît mai discretă, să mă fac mică şi să mă topesc în text. Cel mai important nu este să înţelegi, ci să simţi. Mulţumirea vine atunci cînd îmi dau seama că mi-am găsit locul potrivit în cartea pe care o traduc. Cînd scrii, n-ai nici un loc de găsit, dar tot trebuie să cauţi vocea, poziţia din care vei interfera cu personajele tale, din care vei vorbi cu cititorii. 

Ce traduceţi acum? 

La sfîrşitul lui august va apărea, la editura MEO, traducerea mea la

a lui Marius Chivu. Iar acum traduc

romanul lui Gheorghe Crăciun, care va fi publicat anul viitor la Editura Maurice Nadeau. O bucurie imensă şi o altă mare provocare pentru mine. 

a consemnat Ana Maria SANDU  

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.