UNA Galeria din Bucureşti prezintă expoziţia „Alt Aer“, a grupului suprarealiştilor cehi şi slovaci. Grupul a apărut în 1920 şi este astăzi cel mai mare şi cel mai activ grup de artişti suprarealişti. În expoziţie au fost incluse şi lucrări ale artiştilor români Gheorghe Rasovszky, Dan Stanciu, Iulian Tănase, Sasha Vlad. 

Ce s-a întîmplat cu acest grup suprarealist în timpul regimului comunist?

Asociaţia Culturală Devetsi a apărut în 1920 ca parte a mişcării internaţionale de avangardă. De la bun început, artiştii s-au concentrat pe imaginaţie, care e baza suprarealismului. Era firesc ca în 1934, după vizita lui André Breton, acest grup să înceapă să se definească drept suprarealist. În timpul războiului, grupul a activat în ilegalitate pentru că naziştii considerau că tot ceea ce ţinea de puterea imaginaţiei şi de arta modernă era artă decadentă. După cel de-al Doilea Război Mondial a existat o perioadă de relativă libertate, apoi s-a instaurat regimul comunist. Grupul suprarealiştilor era din nou în ilegalitate. De data asta, pentru 40 de ani.  

Cum se explică această longevitate, această continuitate a grupului?

Este poate paradoxal, dar cînd există o presiune, ea naşte coeziune între oameni. Sigur, nu mai doresc nimănui să suporte o asemenea presiune pentru a se putea bucura de coeziune. Dar mai e ceva. Imaginaţia nu face parte din nici un fel de „-ism“. Era, deci, normal să existe o continuitate prin simpla acceptare a acestui principiu.  

Ce influenţă mai are astăzi acest grup de artişti?

Principiul după care funcţionează, imaginaţia, a rămas acelaşi. Dar s-au mai spulberat iluziile. Eu, personal, nici nu folosesc prea des cuvîntul  „suprarealism“. Pentru că, de regulă, această denumire sugerează cine ştie ce bizarerie. Cînd, de fapt, prin arta noastră, noi încercăm să pătrundem dincolo de această înţelegere superficială, să mergem către esenţa lucrurilor.

Bruno Solarík este artist şi curator.

a consemnat Matei MARTIN