Polanski, Polanski
Saviana STĂNESCUAnul trecut, de Revelion, Grant Neale m-a abordat cu o propunere incitantă: să-i scriu un monolog, un one-man show în care să-l joace pe Roman Polanski. Toată lumea îi spunea că seamănă leit cu celebrul regizor aflat, pe atunci, în arest la domiciliu în Elveţia. În plus, sînt născuţi în aceeaşi zi, pe 18 august.
» Citește tot
Armonia perfectă între masculin și feminin
"Cînd spunem „tango“, imaginile care ni se perindă în faţa ochilor sînt asociate în general cu ceva magic sau mistic şi în acelaşi timp ne gîndim la ceva sofisticat şi fin, cu ceva întunecat probabil, sau intrigant. Pentru că, să nu uităm, sufletul tangoului este noaptea, momentul în care timpul pare că se desface şi totul devine posibil."
» Citește tot
Majoratul unui festival major
Veronica D. NICULESCUFestivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS), cel căruia oraşul gazdă îi datorează atît de mult din ceea ce a devenit, ajunge în acest an la ediţia a XVIII-a. Între 27 mai şi 5 iunie, adică în zece zile, în Sibiu vor avea loc cam atîtea evenimente cîte zile are un an. Cele peste trei sute cincizeci de spectacole, desfăşurate în săli sau în aer liber, reunesc participanţi din şaptezeci de ţări.
» Citește tot
La Mama: urmaşii lui Andrei Şerban
Cristina MODREANUCînd Andrei Şerban părăsea România, la începutul anilor ’70, ca să meargă la New York şi să lucreze la La MaMa, după ce fusese „descoperit“ de Ellen Stewart, micul teatru de pe Strada 4 se afla deja în atenţia generală, dar marile sale reuşite nu veniseră încă. Şerban însuşi avea să devină o parte importantă din istoria acestui loc, reper al teatrului inovator.
» Citește tot
Realităţi de palmares
Alice GEORGESCUPrezentat, „în vedetă“, la finalul săptămînii teatrale petersburgheze, Ulciorul sfărîmat de Heinrich von Kleist, spectacolul laureatului 2011 al Premiului Europa pentru Teatru – germanul Peter Stein –, a adus, în fruntea unui teatru legendar, un actor legendar: Klaus-Maria Brandauer, primit cu o furtună de aplauze la prima sa intrare în scenă din această montare picturală.
» Citește tot
Se topea gheaţa pe Neva
Alice GEORGESCUPremiul Europa pentru teatru este o distincţie ce se acordă anual, la nivel continental, pentru realizări remarcabile în domeniul teatrului. Intră în discuţia juriului atît teatrul dramatic, cît şi teatrul-dans; de pildă, prima ediţie urmărită de mine „în direct“, acum vreo 15 ani, a avut-o ca laureată principală pe regretata Pina Bausch.
» Citește tot
Paradoxul minoritarului
David SCHWARTZCum e să trăieşti toată copilăria şi adolescenţa încercînd să fii român? Încercînd să faci ceva atît de simplu, care pentru majoritate este un dat social, perceput ca firesc şi natural. Iniţial tu crezi că eşti român. Acasă se vorbeşte limba română. Trăieşti la bloc, ca toţi ceilalţi copii.
» Citește tot
Într-o seară de aprilie
Alice GEORGESCUGala Premiilor UNITER a ajuns în această primăvară la a XIX-a ediţie. Iniţiată pentru a răsplăti, după modelul cinematografic al Premiilor Oscar, performanţele teatrale într-un „cadru“ fastuos ori, măcar, fast pentru bucuria generală a „breslei“, Gala a debutat relativ modest, în 1992, în incinta frumoasă dar nu foarte încăpătoare a Teatrului Odeon.
» Citește tot
Experienţe socio-fonice în Bucureşti
Ioana PĂUNDacă eşti surd şi vrei să te uiţi la ştiri, n-ai să înţelegi nimic. Dacă vrei să-ţi comanzi un taxi, n-ai să poţi. Copiii de la bloc o să fugă de tine. O să te faci zidar sau o să vinzi jucării în tren. Sau nu. Într-o societate saturată vizual, am încercat să explorez un tip de stimulare acustică a spectatorului.
» Citește tot
Ținerea de minte ca exercițiu util
Alice GEORGESCUO recentă întîmplare mi-a adus aminte de „atelierul“ (workshop, pe înţelesul tuturor...) pe care, anul trecut, actorul şi regizorul britanic Michael Pennington l-a ţinut, la Ipoteşti, cu tineri actori români. A fost o săptămînă intensă, bogată, în acelaşi timp obositoare şi binefăcătoare.
» Citește tot
Voință și putință
Alice GEORGESCUSpuneam în articolul de săptămîna trecută că la Academia de Teatru din Tîrgu-Mureş există bunul obicei ca profesorii de actorie şi de regie să se prezinte din cînd în cînd în faţa publicului nu numai cu produsele muncii lor pedagogice, ci şi cu mostre ale propriei înzestrări în meserie – meserie pe care, să nu uităm, le-o predau altora.
» Citește tot
Lecții particulare de frumusețe
Alice GEORGESCUTeatrul Naţional din Tîrgu-Mureş, înconjurat de vaste suprafeţe „pietonale“ ocolite, de luni bune, de pietonii care vor să-şi protejeze pantofii şi picioarele, se înalţă falnic spre capătul superior al „centrului“, adică al arterei centrale rămase, şi azi, promenada favorită a cetăţenilor de felurite vîrste.
» Citește tot
Ce fac alții cu dramaturgia lor
Alice GEORGESCUÎn fiecare an, la Debrecen – oraş din estul Ungariei, la distanţă de vreo oră cu maşina de Oradea –, are loc un festival intitulat DESZKA („scîndură“, aluzie la scîndura scenei), care adună, pe parcursul unei săptămîni, spectacole cu texte maghiare contemporane jucate de teatrele maghiare din Ungaria şi din afara ei.
» Citește tot
Amintirea, între iluzie și existență
Alice GEORGESCUCred că oricui reflectează o clipă asupra stării actuale şi recent-trecute a teatrului românesc o concluzie i se impune cu necesitate: exodul masiv, în anii 1970-’80, al regizorilor importanţi, al regizorilor-artişti, al regizorilor creatori de şcoală a avut, asupra peisajului scenic, efectul cutremurului din 1977.
» Citește tot
Solo coral pentru violoncel
Alice GEORGESCUHotărît lucru, teatrului românesc începe să i se întoarcă norocul! Unele spectacole arătau, încă dinspre sfîrşitul anului trecut, semnele unei creativităţi redeşteptate, cînd ezitant, cînd mai decis, în zonele de „acţiune“ ale regizorilor-artişti, singurii pe care scena autohtonă poate conta spre a renaşte.
» Citește tot