Sighișoara: oamenii buni ai Cetății

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Sighișoara: oamenii buni ai Cetății jpeg

Doamna Irina mă ia de mînă fără să se gîndească prea mult şi mă bagă în curte. „Vino! Vino! Nu sta în stradă!“ 

Din stradă, casa femeii e un zid şi o uşă. Zidul are tencuiala căzută ici-colo, dar parcă tocmai asta îi dă un farmec anume. Iar uşa din lemn e vopsită într-un verde spălăcit. 

Traversăm un hol răcoros în care se află un cuptor vechi cît casa. Casa Melas. Michael von Melas s-a născut lîngă Sighişoara şi a fost general în armata austriacă. Generalul ar fi locuit la începutul secolului al XIX-lea în casa din strada Bastionului, numărul 5. Acum, doamna Irina are camerele de la parter. Două camere şi o bucătărie. Nimic nu pare aşezat la întîmplare. Lîngă fereastră se află maşina de cusut la care doamna Irina a lucrat toată viaţa. 

Curtea interioară a casei e tipică pentru cetate. Are o mică grădină în care plantele au crescut cum au vrut ele, printre dalele de gresie. Pe mica prispă a casei, doamna Irina are ghivece cu muşcate. O întreb cîţi ani are, dar îmi răspunde cu uşoară cochetărie: „Cît daţi?“ Risc un… 70, nu doar ca s-o flatez. Femeia se luminează şi mai mult la faţă: „Ei, mai pune 20! Dar să ştii că nu eşti singura care-mi spui aşa! Mi-a mai zis un domn, odată, şi cînd i-am spus că am 90 de ani nu m-a crezut. Numai că, la un moment dat, m-a rugat să-i aduc un pahar cu apă. Ei, atunci de-abia m-am ridicat de pe scaun. Şi i-am zis «E! acum mă crezi?» Apoi, dacă aş avea două picioare noi, aş fi ca în tinereţe! Că doar picioarele mă dor, de la circulaţie. În rest, n-am nimic!“ 

La 90 de ani, doamna Irina locuieşte singură, într-o casă plină cu păpuşi. Prima dată a ajuns la Sighişoara în 1946, dintr-o greşeală. Pur şi simplu, a greşit trenul care trebuia să o ducă la Oradea, şi a rămas peste noapte la Sighişoara. Ştie şi acum: a dormit la Hotelul Burg, care era undeva lîngă parc. „Acum nu mai este hotelul ăla! Seara… am urcat în cetate şi am zis «Iiiooi! Ce frumos e aicea! La anu’ poate strîng nişte bani şi vin să stau la hotel o săptămînă!» Dacă-mi zicea cineva că o să îmbătrînesc aici… nu credeam!“ 

După ce s-a căsătorit, doamna Irina şi soţul ei au cumpărat apartamentul de la parter din Casa Melas şi au trăit fericiţi aici pînă acum 30 de ani, cînd soţul femeii s-a dus. „M-a rugat, că orice aş face, să nu plec din cetate. Şi am rămas aici…“ 

La etajul Casei Melas stă Adrian Ivaniţchi, cîntăreţ de muzică folk. În urmă cu 64 de ani, Adrian Ivaniţchi s-a născut în casa de pe strada Bastionului, numărul 5. Pe vremea aceea, casa avea două ieşiri: una pe strada Bastionului, ca şi azi, iar alta pe strada Tîmplarilor. Pe aceasta din urmă intrau caii şi alte animale care încă mai erau crescute în cetate. Iar curtea era plină de grajduri şi coteţe. Aşa se face că în cetate erau mizerie, muşte şi ţînţari, mai tot timpul. 

În puţine case locuia o singură familie. Majoritatea – ca şi Casa Melas – erau naţionalizate. În Casa cu cerb, de exemplu, Adrian Ivaniţchi îşi aminteşte că trăiau vreo zece familii. „Fiecare gătea pe unde apuca, în tot felul de cămări improvizate la capătul scărilor. Eu aveam prieteni pe acolo şi ne jucam peste tot. Pe atunci au venit în Sighişoara oameni din toată ţara, în special pentru fabricile de textile din oraş. Îmi amintesc cum am descoperit eu cu adevărat Cetatea… Cred că aveam vreo 12 ani şi stăteam cu nişte băieţi, lîngă Turn. Au venit la noi doi oameni din Bucureşti care ne-au rugat să le arătăm cetatea. I-am dus prin tot felul de locuri, am urcat la Biserică, am fost în cimitir… ştiam unde sînt pietrele vechi… şi atunci cred că am avut şi eu revelaţia Cetăţii. Cînd îi vedeam pe acei străini cum se minunează de tot ce văd, parcă atunci am realizat şi eu ce locuri frumoase sînt aici!“ 

Pace şi bunăvoinţă 

Azi, într-un fel e mai bine în Cetate – îmi spune Adrian Ivaniţchi. E mai curat, mai civilizat totul. Însă, nu mai e linişte. Niciodată n-au fost în Cetate atîtea maşini! Locuitorii se plîng că degeaba îşi renovează casele, că totul riscă să fie stricat la loc. 

Sighişoara e singura cetate medievală locuită din România. E ca un muzeu în care trăiesc oameni. Nu sînt doar ziduri goale, lipsite de viaţă. La ferestrele cu obloane colorate şi ghivece de flori apar spre seară oameni care zîmbesc. Alţii îşi scot un scăunel cu trei picioare în faţa porţii, sau chiar în centrul Cetăţii, stau liniştiţi, cu mîinile aşezate în poală, cu zîmbetul pe faţă, şi privesc turiştii. Aşa e doamna Iuliana – o femeie de aproape 70 de ani care de-abia are loc pe scaunul pe care-l aşază în fiecare seară în faţa porţii înalte, din lemn, din Piaţa Sinagogii. Lîngă scaun are întotdeauna un baston fără de care fiecare pas ar fi mult mai greu de făcut. Poartă tot timpul o pălărie croşetată, cu o floare pe partea stîngă. Ne salutăm de parcă ne ştim. Curînd, ne invită să-i vedem florile, şi căţelul, ne vorbeşte despre diabetul ei şi despre singura vizită din viaţa ei la Bucureşti, cînd s-a pierdut de însoţitorul ei în piaţa Obor şi a zis că „nu-i mai trebuie la Capitală!“. 

Cu aceeaşi bunăvoinţă ne salută şi bărbatul în maiou, care stă două case mai sus, spre Sinagogă. 

Mai e bătrînul cu şapcă, bicicletă şi zîmbetul de rigoare. L-am întîlnit într-una din dimineţi, în timp ce urcam treptele spre cetate. Nu m-am putut abţine să nu-l rog să mă lase să-i fac o poză. Iar el a acceptat. De parcă asta ar fi făcut toată viaţa: ar fi pozat cu bicicleta lui veche. 

Într-o bună zi, o bătrînă mică, cu capul acoperit cu o basma cu picăţele albastre, ne surprinde în timp ce ne făceam poze lîngă casa ei, şi ne ceartă cu blîndeţe: „Se poate?! Faceţi poze pe stradă, unde sînt numai pietre?! Poftiţi la mine în curte, să faceţi poze cu florile mele!“. Curtea era atît de mică, încît în ea încăpeau doar cele două rînduri de flori, ca nişte bulgări mari şi roz. 

Casa femeii nu a fost renovată. E dată cu o mînă de var, peste crăpăturile adînci, acoperite de cuverturile agăţate pe pereţi. E o casă în care regăsim, însă, aceeaşi ordine şi curăţenie ca în casa doamnei Irina, bătrîna cu păpuşi. 

Cîţiva dintre vecinii femeii şi-au reparat casele şi le-au vopsit în culori poate prea stridente – spun unii localnici. Au lăsat, însă, la vedere, inscripţiile vechi cu anul în care a fost construită casa şi cu numele primului proprietar. Primarul Doru Ioan Segăşan îmi povesteşte că, anul trecut, o casă de filme a vrut să vină la Sighişoara pentru un film cu Gérard Depardieu. Au revenit anul acesta şi au avut o problemă: casele nu mai arătau deloc vechi şi scorojite – decor care s-ar fi potrivit filmului franţuzesc… 

Dar, chiar şi aşa, Cetatea îşi păstrează farmecul. Parcă mai ales în zonele nerenovate! 

Cetatea e patrimoniu UNESCO, iar toate casele sînt monument istoric. Casa familiei Kerekes, de pe strada Tîmplarilor, are aproape 500 de ani. Către intrarea în casă duce un drum îngust, ca un gang, pe care fiul familiei – Robert – şi-a pus la uscat, pe şevalete, cîteva dintre ultimele tablouri. Robert pictează Sighişoara. Sau, aşa cum spunea, „lumina Sighişoarei“. Zidurile din piatră de rîu şi cărămidă au aproape jumătate de metru grosime. Adăpostesc amintiri nu de-o viaţă, ci de mai multe. Din documente găsite la muzeu, doamna Kerekes a aflat că, în curtea mică a casei ei, pe vremuri ar fi existat o fîntînă. Una din cele şapte cîte au fost în Cetate. 

Apoi, cu ani în urmă, cînd au făcut nişte reparaţii, familia Kerekes a găsit pe unul dintre pereţi o pictură veche, cu un om care trage un peşte. „Cred că are o valoare pictura asta! Cînd o să avem bani, o s-o punem într-un fel în valoare!...“ 

Stăm de vorbă la masa din sufragerie şi ne uităm la fotografii vechi. Din cînd în cînd, vocile ne sînt acoperite de zgomotul făcut de cîte un camion care trece pe stradă, iar vitrina se zgîlţîie chiar şi cînd trec maşini nu pe stradă, ci pe la baza cetăţii. „Uite, vedeţi? Şi tocmai am renovat casa. Ne-a costat o grămadă de bani!“. 

Cizmarii 

Lîngă casa familiei Kerekes, un pic mai jos, spre zidul de apărare, se află unul dintre turnurile cetăţii. E vorba de Turnul Cizmarilor, construit în secolul al XV-lea, dar refăcut după incendiul care a distrus 80% din oraş, în 1676. După desfiinţarea breslei, în 1872, turnul a fost pentru aproape o sută de ani sediul Arhivelor oraşului. Acum, e concesionat pe 99 de ani unui post de radio local. 

Pe vremuri, fiecărui turn îi corespundea una dintre breslele Cetăţii. Breasla cizmarilor este, însă, cea mai veche din Sighişoara, fiind atestată încă din 1411. În oraş erau aproape 15 cizmari. Există însemnări că aceştia ar fi avut conflicte cu o breaslă similară din Sasghiz, cu care se certau pe locurile de vînzare din tîrguri. Deşi, în Evul Mediu nu erau foarte mulţi cizmari, dar produsele lor erau foarte căutate, iar cine „se încălţa“ în perioada aceea era, cu siguranţă, un om bogat. A fost nevoie pe atunci de intervenţia principelui Transilvaniei, ca să-i împace pe cizmari. 

Azi, în Sighişoara e o singură cizmărie, în Oraşul de Jos. Moise Machiaş, unul dintre cizmari, stă pe un scaun scund, în faţa unei mese pline: „Asta e sulă, ăsta e cleşte, astea-s cuţite, ăsta-i calapodul, bat cuiul… uite aşa: cioc!-cioc!“. De jur-împrejur – rafturi pline cu pantofi cu tocuri rupte, flecuri tocite, talpa dezlipită: „Care-s uzaţi rău… ce să mai!… proprietarul e neglijent! Unii îşi spală pantofii în maşina de spălat şi pe urmă au pretenţii! Oricum, pantofii nu se mai fac ca pe vremuri. Nu se mai fac doar din piele. Acum, talpa nu e bună, pielea e muşama!“. Mă uit deloc discret la pantofii pe care-i poartă cizmarul nostru, dar nu e relevant! Sînt pantofii de lucru, aşa cum e şi halatul rupt şi murdar, pe care-şi şterge, deseori, mîinile pline de lipici sau înnegrite de la crema de pantofi. Moise Machiaş este printre puţinii cizmari care au mai rămas în oraş. Repară pantofi din 1983, cînd şi-a făcut ucenicia şi cînd în Sighişoara erau două cooperative: „Prestarea“ şi „Sporul“. La aceasta din urmă era – pînă să se privatizeze – şi cizmăria la care lucrează azi Moise Machiaş. Urmele a ceea ce a fost cîndva breasla cizmarilor în Sighişoara se regăsesc pe strada Morii, de exemplu, unde s-au descoperit pe nişte case însemnele breslei: o cizmă sau un calapod. De asemenea, s-a descoperit că o casă renovată recent ar fi aparţinut unui cizmar, cu o pictură relevantă pe pereţi, şi un mic atelier la parter. 

În Evul Mediu, în Cetate aveau dreptul să locuiască doar breslele cele mai înstărite: aurarii, croitorii, lăcătuşii şi curelarii. Astăzi, locuiesc în Cetate oameni obişnuiţi. Ca întotdeauna: români, saşi, maghiari, ţigani. Numărul de case este aproape acelaşi ca în Evul Mediu: 150. Atunci, ca şi azi, casele erau îngrămădite. Aveau curţi mici şi comunicau prin pivniţe, astfel încît dacă cineva era atacat, se putea refugia la vecini. Pe atunci, la Sighişoara a luat naştere instituţia vecinătăţii, condusă de un „tată“. Se mai păstrează şi astăzi astfel de „vecinătăţi“. Cînd moare cineva în Cetate, toate cheltuielile sînt suportate de membrii vecinătăţii. 

Doar că „oamenii Cetăţii“ sînt din ce în ce mai puţini. Unii au plecat în Germania, alţii şi-au vîndut casele, care au fost transformate în pensiuni, hoteluri sau restaurante. Sub o sută sînt locuite de sighişoreni.  Varianta audio poate fi ascultată la http://romania-actualitati.ro/sighisoarasioamenii-32634.  

Liliana Nicolae este jurnalistă la Radio România.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.