"Muzeele sînt locuri vii"

Publicat în Dilema Veche nr. 473 din 7-13 martie 2013
"Muzeele sînt locuri vii" jpeg

- interviu cu Virgil NIŢULESCU, directorul Muzeului Naţional al Ţăranului Român -

Homosexualitatea e încă un subiect „delicat“ în România, care deseori derapează spre „tabu“. De fiecare dată cînd se vorbeşte public despre „problema“ homosexualităţii, spiritele se agită, totul devine pătimaş şi se pierde din vedere o abordare firească. Astfel, în seara zilei de 20 februarie, în cadrul Festivalului „Luna istoriei LGBT“, în Sala „Horia Bernea“ a Muzeului Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti, a avut loc un incident cu iz homofob, cînd proiecţia filmului The Kids Are All Right a fost întreruptă de un grup de protestari care au început să scandeze lozinci homofobe şi să intoneze imnuri bisericeşti. Despre acest incident am discutat atît cu directorul MŢR, Virgil Niţulescu, cît şi cu Ana Ciutu, coordonator de comunicare în cadrul Agenţiei de Monitorizare a Presei.

Avînd în vedere că acum o lună, MŢR – în urma parteneriatului cultural cu Asociaţia ACCEPT – a fost acuzat de „propagandă homosexuală“, iar azi de „discriminare“, cît este de greu de manageriat, la nivel cultural, subiectul homosexualităţii, care, iată, în 2013, într-o ţară cu un statut european, pare a fi încă tabu?

Adevărul este că nu e simplu deloc! Orice mare instituţie de cultură este dificil de condus. Muzeul Naţional al Ţăranului Român este, însă, o instituţie cu foarte multe personalităţi – oameni care înseamnă ceva pentru societatea românească, şi care – în afara slujbei pe care o au la muzeu – s-au afirmat şi în afara acestuia, şi care au suficient de multă experienţă pentru a şti ce au de făcut şi pentru a-şi apăra ideile. În plus, sînt oameni de profesii foarte diferite: literaţi, etnologi, sociologi, istorici, muzicieni, plasticieni, ingineri, economişti etc. Trebuie să găseşti un limbaj potrivit cu fiecare dintre ei. Aşadar, aş spune, la MŢR este, poate, mai greu de manageriat orice fel de subiect, în comparaţie cu alte muzee. Spun toate acestea pentru că şi în muzeu au existat – şi există – păreri pro şi contra atitudinii pe care instituţia ar fi trebuit să o aibă faţă de proiecţiile cinematografice în cauză (iniţial, erau programate trei): de la „să îi refuzăm pe faţă“ şi „să îi refuzăm voalat“ la „nici o problemă“. Este limpede că, din momentul în care a apărut această problemă, nici o decizie nu ar fi putut mulţumi pe toată lumea. Nu le poţi spune celor care au venit să vadă un film, să plece în Olanda, pentru că aici nu e loc pentru ei, şi nici nu poţi să le spui celor care au manifestat pătimaş împotriva filmului, să plece în Rusia, unde le-ar fi locul. Şi unii şi ceilalţi sînt cetăţeni români şi, deci, europeni. Am considerat, pînă recent, că nu e vina muzeului că aceste lucruri nu au fost lămurite pînă acum, că nu e vina muzeului că educaţia este deficitară faţă de problemele privind Drepturile Omului, că nu e vina muzeului dacă oamenii aleg în Parlament persoane cu vederi xenofobe şi homofobe, şi că nu e vina muzeului dacă presa etichetează minorităţile de orice fel, după prejudecăţi ale majoritarilor. Acum cred că şi muzeul nostru, alături de toate muzeele din România, poartă, oricum, o responsabilitate faţă de această situaţie. Şi că asemenea subiecte ar trebui, cu aproape orice preţ, să înceteze să mai fie tabu.

Acum o lună au existat voci şi reprezentanţi ai unor organizaţii creştine care v-au cerut demisia, în urma acestui parteneriat cu Asociaţia ACCEPT. De asemenea, după cum aţi declarat, au fost chiar oameni din interiorul MŢR care s-au opus proiecţiei filmului din 20 februarie. Aţi fi putut anticipa amploarea mediatică pe care a luat-o manifestarea din acea seară?

Nu. Sigur că îmi pare rău că în muzeul nostru a avut loc un eveniment pentru care a trebuit să chemăm poliţia. Dar, pe de altă parte, nu am nici un regret în ceea ce priveşte ecoul din presă. Atitudinea faţă de homosexuali trebuie să constituie un subiect de discuţie pentru societatea românească. Ceea ce a deranjat organizaţiile care au manifestat împotriva proiecţiei cinematografice (nu aş vrea să le strîng pe toate sub o singură umbrelă definitorie, deşi acest lucru ar fi posibil) a fost faptul că acestea au simţit că homosexualii ar fi trecut o linie de demarcaţie nevăzută, de parcă România ar fi o ţară cu sistem apartheid, în care heterosexualii şi homosexualii ar trebui să trăiască în lumi diferite. Aşa cum, plastic, s-a exprimat cineva din muzeu, „nu am nimic cu homosexualii, dar să stea la ei acasă.“ Or, acest lucru nu este normal. Nu putem să facem două muzee „ale ţăranului român“, unul pentru heterosexuali şi unul pentru homosexuali. Avem unul singur, care este o instituţie publică, nu un club privat, nu o biserică, nu o societate secretă rezervată unui cerc restrîns de iniţiaţi; în consecinţă, mi se pare normal ca acest muzeu să fie deschis pentru oricine doreşte să prezinte un proiect cultural la noi. Ştiu că nu toată lumea e de acord cu mine. Tocmai de aceea, cred că este necesară această dezbatere născută abrupt şi purtată, pînă acum, mai degrabă cu argumente baculinice decît logice.

Vă veţi mai implica în proiecte culturale care să vizeze diversitatea, avînd în vedere că acestea nasc încă asemenea controverse?

Da. Muzeul contemporan nu mai este, de foarte multă vreme, în alte părţi ale lumii, un loc în care se fac nişte expoziţii mai mult sau mai puţin plictisitoare şi în care bunicii vin să îşi plimbe nepoţeii, în lipsă de alte atracţii. Muzeele, în societatea actuală (deocamdată, doar de pe la vest de Ungaria) sînt locurile ideale pentru dezbaterea multor probleme ale societăţii. Uneori, acest lucru se întîmplă relaxat, în paşi de dans şi în spirit de sărbătoare. Alteori, sar scîntei între intervenienţi. Dar muzeele sînt locuri vii, care sînt făcute pentru oameni vii! Cine îşi imaginează că muzeele ar trebui să rămînă cantonate într-un trecut neguros – cu aer de păşune şi puternic miros de naftalină – trăieşte, probabil, în secolul trecut. Asta nu înseamnă că trebuie să ne propunem să îi epatăm pe burghezi cu orice preţ, dar nu trebuie nici să fugim de acest lucru, pentru a nu deranja pe nimeni. Sarcina noastră de căpătîi rămîne aceea de a ne pune în valoare patrimoniul (destul de puţin cunoscut, de altfel; multă lume îşi imaginează că muzeul nici nu mai are altceva, în afară de ce se află în expoziţia permanentă), dar nu putem să refuzăm proiectele culturale inteligente, care au în vedere arta contemporană sau pe cele axate pe o anumită atitudine civică (aşa cum a fost, de exemplu, cazul mai multor expoziţii dedicate educaţiei în domeniul ecologiei sau în cel al Drepturilor Omului). Aşadar, cred că orice controverse sînt, în ultimă instanţă, de folos societăţii, măcar pentru că oamenii au prilejul să discute despre lucruri la care, poate, nici nu se gîndeau. Chiar legat de evenimentul amintit de dvs., un mai tînăr coleg din muzeu îmi spunea că, pînă acum, nu îşi imagina că în România mai pot exista atitudini homofobe. I se părea că sînt nişte subiecte demne de publicaţiile umoristice, dar acum a ajuns la concluzia că are destul de multe lucruri de discutat, chiar şi cu unii dintre prietenii săi. Nu pot decît să fiu mulţumit dacă un muzeu se află în centrul unor dezbateri importante pentru societate, şi nu pot decît să fiu recunoscător celor care au creat Muzeul Ţăranului, pentru că au făcut din el una dintre cele mai importante instituţii culturale din România. Poate că tocmai de aceea – cred – este rolul nostru să nu ne aşezăm liniştiţi la locurile noastre, după cum ne cerea „Tovarăşa“. Cred că trebuie să îi ajutăm pe cei pentru care lucrăm – să îşi pună întrebări, acolo unde ei cred că ştiu, deja, toate răspunsurile.

a consemnat Stela GIURGEANU

Foto: R. Bratu

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.