De Paşti la Hermitage

Publicat în Dilema Veche nr. 377 din 5-11 mai 2011
De Paşti la Hermitage jpeg

Nu. Nu că nu am fi vrut să revedem şi să-l ducem pe cel mic la perla muzeelor ruseşti, Ermitajul, sau că zborurile spre Rusia au devenit mai ieftine. Nu. Pur şi simplu aşa se numeşte hotelul la care ne-am luat bilete pentru minivacanţa de Paşti. Hotel Hermitage se află cam la mijlocul staţiunii Nisipurile de Aur de pe malul bulgăresc. Construit acum opt ani, a trecut, cum se spune, din mînă în mînă, adică de la Kempinski la spanioli. Am hotărît ca de Paşti să ne răsfăţăm cu servicii de cinci stele, all inclusive. Cu tot cu Loganul din dotare.

Deja ştiţi drumul către Varna: din Bucureşti pînă la intrarea în Giurgiu şoseaua este modernizată. Dacă nu vrei înghesuială şi semafoare, o iei la stînga pe varianta pentru camioane ca să ajungi la vamă şi la ghereta unde se plăteşte taxa de pod, nedispărută încă. Şase euro. Obligatoriu, în geam trebuie să fie rovigneta românească valabilă atunci cînd treci de autorităţile române. Dacă nu o aveţi, ieşiţi din rînd şi trageţi o fugă cîteva sute de metri înapoi, unde este o benzinărie care are rovignete de vînzare. Urmează reinstalarea la coada de autoturisme care vor să treacă podul. (Spre ruşinea mea, asta mi s-a întîmplat mie, cel care uitasem să cumpăr rovigneta.)

După ce treci podul, cam îngust pentru traficul de astăzi – să nu uităm că a fost construit între anii 1952 şi 1954 –, rulezi pe şoselele bulgăreşti. Deocamdată în bună stare, cel puţin cea care ocoleşte centrul oraşului Ruse şi te scoate către Sofia sau Varna. Două benzi pe sens, proaspăt modernizate. Atenţie! Este bine să vă luaţi şi vigneta bulgărească. Tot de la vreo benzinărie sau chiar de la ghereta care reprezintă intrarea în spaţiul vecinilor noştri. Poliţiştii bulgari de-abia aşteaptă să vadă o maşină de România care să nu aibă vignetă. Semnalizarea, deşi nu rupe lanţul, este suficientă pentru a te putea orienta şi fără GPS.

Ieşiţi din zona Ruse trecînd pe sub un pod şi vă orientaţi spre Shumen-Varna. Apoi, pînă la Shumen mergi pe un drum care ar putea fi categorisit drept judeţean, de către noi. Adică cu o bandă pe sens, la nivelul anilor ’80. Surpriza cea bună vine de la nivelul de trafic din Bulgaria, care este mult sub al nostru. Ai timp şi spaţiu să vezi ce e în faţă şi să faci depăşirile inerente de carete trase de măgari sau de vreun Moskvici obosit. Încă ceva: nu prea veţi vedea oameni la poartă, uitîndu-se în colbul drumului, ca la noi. Cred că bulgarii sînt un pic mai retraşi sau nu vor să-şi tăbăcească fundul stînd pe băncile de la drum, uitîndu-se să vadă cine mai trece. Sau au alte treburi de făcut, cine ştie? Data viitoare voi face o anchetă jurnalistică pe acest subiect.

De la Shumen intraţi pe autostradă. Cam o sută de kilometri au fost amenajaţi, dar lucrările se desfăşoară cu rapiditate. Trei benzi pe sens, cu pante line şi curbe aşijderea. Deşi pe benzile de viteză s-a turnat asfalt de curînd, adică de vreo cîţiva ani, granulaţia criblurii folosite este atît de mare că mai bine mergeţi pe banda de urgenţă – deşi nu e voie – pentru că pe acolo mai este încă asfaltul originar, de culoare mult mai deschisă şi relativ lisă. Dovadă că patul de beton de la marginea autostrăzii a fost lucrat cu conştiinciozitate, nu ca la noi. Încă o dată vă spun, mersul pe banda de urgenţă, de la marginea autostrăzii, este interzis. Noroc, încă o dată, cu traficul din Bulgaria. În general, poliţia bulgară nu prea se plimbă pe autostradă, dar îi puteţi întîlni prin satele pe care trebuie să le traversaţi, cu radarele de tip trompetă în mîini, pîndind mai ales autovehiculele cu numere străine. Personal, am văzut cum, într-o curbă periculoasă şi cu restricţie de viteză, am fost depăşit de un autoturism cu numere bulgăreşti. Imediat mai încolo era o maşină a poliţiei, care nu a reacţionat în nici un fel asupra respectivului, ci a îndreptat radarul spre mine! Noroc că fusesem avertizat înainte de solidaritatea şoferească şi aveam viteza regulamentară pentru tronsonul de drum respectiv.

În fine, ajungem la hotel în jurul orei 14. Găsesc un loc de parcare pe străduţa de lîngă. Facem check-in-ul rapid, fără coadă. La doar 20 de minute după, imensul hol de la recepţie se umple de români veniţi în vacanţă. Zgomot, hărmălaie, înghesuială. Era sîmbătă, înainte de Paşti. Toată staţiunea, deschisă special şi cu oferte senzaţionale, se umple de români. Toate hotelurile, şi pot spune că sînt multe la Nisipuri, erau pline de ai noştri! Doar pe cîţiva îi mai auzeam la masă vorbind în alte limbi. 

Chiar lîngă hotel, o mică bazilică invita, prin afişul pus la uşă, la întîmpinarea Luminii împreună. Mai este o mînăstire la vreo 4 km de staţiune, dar puţină lume s-a îndreptat într-acolo. Majoritatea au venit la mica bazilică. 

Zgomotoşi, românii se adună pe treptele micului lăcaş şi umplu, încet-încet, toată platforma de beton din faţa acesteia. Urmează strigăte de recunoaştere, de chemare de prieteni alături, de comentarii la micimea lăcaşului şi la faptul că nu sînt condiţii de întîmpinare „corespunzătoare“ a miezului nopţii sau de numărul neîndestulător al lumînărilor puse în vînzare. Rîsete, îmbrăcăminte de vacanţă, paiete de plajă sclipesc în luminile flash-urilor. După miezul nopţii, lumînările parcă se duc singure spre hoteluri, formînd şiruri-şiruri portocalii. Copiii aduşi la slujba de Înviere deja şi-au pierdut rezistenţa şi încep să plîngă. Taţii deja se gîndesc la şpriţul pe care îl vor trage în camerele de hotel. Mamele se ocupă de ouăle fierte şi roşite din ţară, aduse în cutia frigorifică, împreună cu drobul de miel. Luminile din camerele de hotel rămîn aprinse pînă tîrziu.

E dimineaţă. Pe peluza micii bazilici, resturi. Resturi de ambalaje de la diferite chipsuri, ciocolăţi, şerveţele, baterii consumate şi aruncate pe jos. Pe lîngă ele, trec în grabă camioanele cu materiale de construcţii pentru noul hotel care se ridică în coasta celui în care stăteam şi noi. Le desparte doar lăţimea unei străzi. Muncitorii au lucrat şi sîmbăta, şi duminica de Paşti. Business-ul primează. Mă rog…

Micul dejun. O sală de masă absolut încăpătoare pentru cei aproximativ 1200 de oaspeţi ai hotelului. Mîncare, berechet. Pe mese special încălzite se aflau zeci de feluri, de la salate proaspete pînă la fripturi de pui, porc şi miel. Ba era şi un grătar la care se făceau „in situ“ fripturi de vită.  Garnituri, la alegere. O imensă oală cu ouă vopsite era la îndemîna tuturor. În mai puţin de douăzeci de minute toate cele roşii au dispărut, rămînînd doar cele verzi. Nici deserturile nu erau mai prejos. Pîinea era de zece feluri. Automate de sucuri, cafea şi bere (bulgărească) făceau faţă tuturor solicitărilor. Într-adevăr, hotel bun. Piscina era curată, cu salvamar inclus, cu apă încălzită la 30 de grade. 

Ziua de Paşti era splendidă. Pe faleză, mulţime. Fi-miu apucă să călărească timp de cinci minute un ponei din cei trei aduşi acolo de doi bulgăraşi. Peste tot auzeai vorbindu-se numai româneşte. Pînă şi vînzătoarele de la diferite magazine o rupeau binişor pe româneşte. Vedeţi ce face comerţul din oameni? Îi obligă să comunice mai bine! La restaurante, meniul era scris şi în română, alături de engleză şi bulgară. Pînă şi reducerile erau scrise pe româneşte!

A doua zi ne hotărîm să vizităm Balcicul, cu minunatul lui castel al reginei Maria. Deşi distanţa nu e deloc mare, cu greu am reuşit să-l descoperim. În viziunea locală, acolo se află o secţie a grădinii botanice în primul rînd, şi de abia în al doilea, loc de odihnă al reginei României. N-are importanţă, castelul nu şi-a pierdut farmecul din cauza asta. Primăvară fiind, culorile lalelelor de abia înflorite erau extraordinare. Tot domeniul era îngrijit, nimic nu era lăsat de izbelişte. Pe toate cele trei terase se plantau diverse flori şi arbuşti, se curăţau aleile şi se repara ceea ce se stricase peste iarnă, de la vînturile care fac din zonă una mai puţin vizitată de la începutul toamnei şi pînă prin aprilie. Deşi în coasta domeniului regal este amenajat un restaurant, chiar pe malul mării, în parcarea căruia se aflau cîteva maşini româneşti, dintre care un tuareg cu număr de Ilfov, totuşi atmosfera era una de simplitate, decenţă şi respect. Exponatele muzeului erau bine întreţinute, iar personalul, foarte civilizat. Una peste alta, chiar dacă nu este bine semnalizat, am plecat de la castelul reginei Maria mulţumiţi şi mîndri că am ajuns şi acolo. Pe distanţa de 20 de kilometri, am întîlnit trei echipaje de poliţie. Cum sînt un om care respectă, în general, regulile de circulaţie, nu au avut de ce să mă oprească.

Marţi dimineaţa, parcă suflase vîntul prin parcările de prin staţiune. Majoritatea plecaseră încă de cu seară, ca să ajungă la serviciu în România. Cei care au mai rămas încă o zi, spre după-amiază îşi făceau bagajele. După ce sîmbătă nu aveai loc să arunci un ac pe străzile staţiunii, marţi puteai parca maşina oriunde. Nici ţipenie de om pe stradă. Sincer să fiu, aveam un sentiment ciudat. La mare, pe faleză, într-o zi cu soare, să nu fie decît vînzătorii de la magazine şi cîţiva cîini foarte liniştiţi – chiar era ciudat.  Maşina, pe care o lăsasem parcată vreme de patru zile, nu avea nici o zgîrietură în plus faţă de ce avea deja, iar alarma îmi spunea că nimeni nu încercase să o agreseze.

Ne-am făcut şi noi bagajele şi ne-am îndreptat spre casă, pe acelaşi drum.

După invazia românilor, hotelurile bulgăreşti îşi închideau porţile. Toată staţiunea intră în hibernare. Următoarea deschidere, de 1 mai.       

Grigore Vîrsta este producător la TVR.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.