ANUL 2020 (PRIMUL APROAPE GOL) A ACCEPTAT CU GREU SĂ FIE CEEA CE A FOST DE LA BUN ÎNCEPUT. POTRIVIT UNOR MĂSURĂTORI RECENTE, SE PARE CĂ TRĂIM LA ALTITUDINI DIFERITE

● Un tweet borgesian: „Anul 2020 se desfășoară ca și cum Camus, Kafka, Beckett, Ionesco, Vonnegut și Brecht s-au matolit împreună cu absint și i-au scris scenariul”. (M. C.)

 Dʼale COVID-ului: cosmonauţii ruşi vor fi vaccinaţi împotriva COVID-19 cu Sputnik-V, vaccinul rusesc numit după primul satelit artificial din istorie, lansat pe orbită în 1957, au anunţat autoritățile ruse. (A. M. S.)

 Într-un spot de campanie pentru prevenția îmbolnăvirii cu COVID-19, un domn cu mască, surîzător din ochi, urcă relaxat într-un autobuz civilizat și aproape gol, cu doar cîțiva călători (căci, nu-i așa, autobuzele vin rapid în stațiile neaglomerate), dă peste un alt domn pe care îl atenționează, cu tot dragul, că nu poartă corect masca, iar domnul atenționat se conformează imediat, mulțumind cu solicitudine pentru dojenirea tandră. Uneori, tare aș vrea să trăiesc în imaginarul publicitar. (S. G.)

 Dacă vă doriți un pom de Crăciun original, puteți lăsa să se strecoare printre decorațiuni un animal viu cît mai exotic. Ideal ar fi un koala, dar pentru asta ar trebui să locuiți în Australia și să uitați ușa deschisă. Vine și se agață singur printre globuri. Femeia care a găsit așa ceva a fost luată în rîs de responsabilii cu salvarea de koala pe care îi anunțase, așa că a fost nevoită să filmeze dovada. Cu greu, pentru că nu voia nici să se miște, nici să clipească. Deloc deranjat de atmosfera festivă, dar dezamăgit că pomul era din plastic, deci necomestibil, koala a acceptat cu greu să fie extras dintre luminițe și eliberat în natură. S-a urcat imediat într-un alt brad, în care a fost singurul ornament. (A. A. D.)

 Înainte de 1989, vedeai uneori pe gardurile și pe zidurile orașului, mai ales prin preajma liceelor, un graffito: „AUR”. Dar nu era aur adevărat. „A”-ul era un „F” redesenat, iar „R”-ul, un „T” reciclat. Prin această operațiune de rescriere, cetățenii de bine ai urbei încercau să dezamorseze obscenitatea inscripției originale, care era „FUT”. Iată însă că azi, printr-o stranie răsturnare a minții, AUR redevine ceea ce a fost de la bun început. (M. P.)

 Într-o declarație comună, China și Nepalul au anunțat că, potrivit unor măsurători recente, înălțimea vîrfului Everest a crescut cu aproape un metru. Poate că acesta este un motiv de mîndrie pentru ambele țări, dat fiind că vîrful se află exact la granița dintre ele. Și cînd cel mai mare vîrf crește, trebuie să fie vorba neapărat și de o satisfacție patriotică. E de notat însă și că, pînă acum, cele două țări nu se înțelegeau asupra felului în care trebuia socotită înălțimea. Spre deosebire de Nepal, China susținea în trecut că la măsurătoare nu trebuie adăugată și zăpada depusă pe vîrf. Acum se pare că ambele au căzut de acord să măsoare și frișca. (A. M.)

 „Există o singură particularitate la prăvăliile din București. Într-una se vînd, de pildă, mantii roșii mițoase de ploaie pentru vizitii, dar pe lîngă acestea și flaute. În altă prăvălie se vînd dantele belgiene și flaute, iar în a treia porțelan rusesc și flaute. Se pare că tot poporul român cîntă la flaut”, scria scriitorul ceh Jan Neruda după o călătorie în Bucureștiul anului 1870. (M. C.)

 Între București și Timișoara, trenurile fac azi zece ore pe 533 de kilometri. În 1939 făceau, pe aceeași rută, nouă ore și 17 minute. Dacă mai zice cineva că trăim în epoca vitezei, trimiteți-l la gară. (A. M. S.)

 Gluma se îngroașă la Aeroportul Internațional din Los Angeles (LAX)! Crește numărul oamenilor neidentificați care zboară printre avioanele care aterizează pe marele aeroport californian. În ultimele luni, se pare că micile năzdrăvănii numite jetpack, adică propulsoare ce sînt purtate în spate, ca rucsacurile, și te duc în zbor unde vrei, au devenit tot mai performante și tot mai populare în capitala mondială a cinematografiei. Piloții liniilor aeriene care aterizează pe pistele LAX raportează tot mai des că oameni duși în zbor de aceste dispozitive se distrează printre avioanele aflate în procedura de aterizare. În general, aceste întîlniri aeriene se întîmplă la altitudini cuprinse între 1.000 și 2.000 de metri. FBI a deschis deja o anchetă serioasă. Zburătorii trebuie sancționați, iar producția acestor jetpacks trebuie, cumva, controlată. Dar mai întîi trebuie să-i prinzi... (S. V.)

 Din chinurile școlii online: mulți elevi chiulesc, găsind diferite pretexte, cum ar fi că le-a picat net-ul, însă scuza unei fetițe de 11 ani din Bacău a fost, se pare, cît se poate de adevărată: motanul Tontonel i-a blocat accesul la laptop și nu a lăsat-o să intre la oră. Așa că fetița l-a filmat ca să aibă și o dovadă – Tontonel nu se lăsa dus de pe laptop nici măcar cînd stăpîna sa a încercat să-l alunge și să-l mute cu forța. Dar e și vina ei: dacă-i dai pisicii un asemenea nume, să nu te aștepți să fie tobă de carte și să privească școala cu înțelegere. (A. P.)

NU SE ȘTIE CUM A FOST ÎNȚELEGEREA GENERALĂ

 În Marea Britanie a început campania de vaccinare împotriva COVID-19. Unul dintre primii care s-au imunizat se numește William Shakespeare și are 81 de ani. Pe ceilalți nu se știe cum îi cheamă și nici nu vor fi reținuți de istorie. (M. M.)

 Pe 8 decembrie a fost ziua Sf. Cuvios Patapie. S-ar fi cuvenit oare să-l gratulez pe dl Patapievici? (M. P.)

 În ziarul Libertatea de vineri, 11 decembrie 2020, la „Citații – somații“, un anunț bizar, cu note de morbid: „Pîrîta Melcher Eva, născută în anul 1912, cu ultimul domiciliu cunoscut în Lovrin nr. 992, județ Timiș, în proces cu reclamanta Comuna Lovrin ­– prin Primar, e citată pentru termenul de judecată din data de 17.02.2021, ora 09:00, la Judecătoria Sînnicolau Mare, Complet C1 – civil, în vederea soluționării dosarului cu nr. 4339/295/2019, avînd ca obiect declararea judecătorească a morții“. Dacă înțeleg bine (dar poate că înțelegerea mea nu merge prea departe și îmi scapă anumite lucruri), pîrîta ar trebui să se prezinte în instanță, la venerabila vîrstă de 108 ani, pentru ca un judecător să constate că a ea murit. (D. S.)

 De fiecare dată cînd fac zapping nimeresc peste o telenovelă cu un titlu sugestiv: Și fără sîni există paradis. Problema e că nu-mi dau seama cui se adresează – unor puberi de 12-13 ani sau unor adolescente complexate, cu pieptul încă plat? Niciodată n-am răbdare să văd despre ce o fi vorba. Oare este un serial despre „mamelit”, cum spuneam noi în școala generală? Sau despre chirurgia plastică de mărire a sînilor? Și, într-adevăr, încerc să-mi imaginez: oare cum o arăta paradisul fără sînii care înmugureau acolo la tot pasul? Grea încercare! Pentru mine, telenovela asta va rămîne un mister. (A. P.)

Foto: M. Pleșu