DE VOIE, DE NEVOIE, S-A GĂSIT O SOLUȚIE DE VORBIT ÎN ȘOAPTĂ DINTR-O ALTĂ PARTE A LUMII, UNDE SE FACE UN TROC VICLEAN CU PEREȚII

● Bucuria de a-și fi aflat jumătatea l-a făcut pe un bărbat din SUA să uite că, de fapt, și-o mai găsise o dată. S-a grăbit să-și publice povestea și să anunțe căsătoria în The New York Times, dînd drept dată de început a idilei una la care el era încă însurat cu altcineva. Înțelegînd abia acum motivul divorțului, dar și că fusese înșelată vreo trei luni, fosta soție a intervenit rapid și a pus lucrurile în ordine cronologică, într-un alt ziar. Istoria ei a devenit virală și l-a trezit din amnezie pe proaspătul mire. De voie, de nevoie, acesta a admis public că a mai fost căsătorit civil, pentru mai puțin de un an. (A. A. D.)

● Dacă, în Polonia, pentru elefanții stresați dintr-o grădină zoologică s-a găsit o soluție, marijuana medicinală, în Japonia, oamenilor stresați li se propune, pentru relaxare, participarea la un show horror live – să fie, adică, închiși într-un coșciug, inundați cu apă și îngroziți de actori întruchipînd tot felul de personaje malefice. Bineînțeles, fiecare rasă cu privilegiile sale. (S. G.)

● Pășeau în curtea largă smeriți, cu capul plecat și pas molcom. Se înșirau de-a lungul scărilor și apoi, lejer, în cele două odăi. Toată lumea purta mască; de altfel, la intrare, de-o parte și de alta, pe o măsuță, se aflau, deschise, cutii cu măști și sticluțe cu dezinfectant. De vorbit se vorbea puțin și în șoaptă, ca la mort. Cînd au sosit bocitoarele, s-a făcut un cerc larg în jurul lor și ritualul a mers mai departe. De priveghi pandemic, în Grid. Reguli respectate, săteni disciplinați, rînduieli păstrate. Oricum, satul ascuns în spatele măștii arată altfel. Iar regulile de acum pare că i-au modificat definitiv fizionomia. Nunți cu 200-300 de invitați, cu siguranță nu vor mai fi. Cum a fost pînă mai an, cu siguranță nu va mai fi. (R. M.)

● Dʼale COVID-ului: închisă cinci luni din cauza pandemiei, o insulă paradiziacă din arhipeleagul Fernando de Noronha, de pe coasta Braziliei, a decis, ca măsură de securitate, să primească doar turiști care au avut deja virusul. Un altfel de exclusivism. Trei copii au fost ridicați de serviciile sociale suedeze după ce au fost ținuți în locuință timp de patru luni de către părinții înspăimîntați din cauza pandemiei. Familia locuiește în regiunea Jönköping din sudul Suediei. Părinții provin „dintr-o altă parte a lumii”, nu vorbesc fluent suedeza și „au continuat să urmărească informațiile despre pandemie din țara lor pe Internet”. Suedia nu a impus măsuri de carantină și a păstrat școlile deschise pentru copiii sub vîrsta de 16 ani. Încă o dovadă că virusul o fi el globalizat, dar discursul despre el e foarte diferit de la o țară la alta. (A. M. S.)

● Cîteva străzi din București unde se face școală, nu glumă: Intrarea Catedrei, Intrarea Ierbarului, Intrarea Tocului, strada Cretei, strada Ghiozdanului, strada Tăbliței. (A. P.)

● „Early Pleistocene fauna of the Olteţ River Valley of Romania” sună titlul unui studiu științific publicat pe site-ul sciencedirect.com. E vorba despre fosilele descoperite în anii 1960, în situl Grăunceanu din județul Vîlcea: maimuțe mari, girafe cu gît scurt, tigri cu dinți-sabie, rinoceri, pangolini și pume preistorice. Animalele au trăit în Oltenia cu două milioane de ani în urmă, la începutul perioadei pleistocen. Dacă, așa cum pretind anumite studii științifice, Africa a dăruit omenirii specia Homo sapiens, se pare că Oltenia a dăruit Africii o grămadă de sălbăticiuni. Un troc viclean, perfid, tipic oltenesc. (M. P.)

● Viața în 2022. Așa se intitulează o lucrare a artistului italian Walter Molini, datînd din anul 1962 și care imortalizează pe pînză oameni la volan, conducînd în picioare, în carcase transparente, mașini care umplu carosabilul în sensul de dus și de întors, cîte patru-cinci șiruri paralele. Asemănarea cu elevii thailandezi care învață astăzi, în anul de grație 2021, în cutii cu pereții transparenți e izbitoare. Premoniție sau viziune? (R. M.)

UN PRIM PAS AR FI SĂ ÎNȚELEGEM CREATIV CE SE AFLĂ ÎN SPATELE ACESTEI LUMI NESEMNIFICATIVE

● „Sîntem mai slabi, mai obosiți și mai divizați ca oricînd. Punînd un asemenea preț pe cum să ne certăm, am uitat cum și chiar de ce ar trebui să discutăm. Dacă scopul principal al polemicii este să încurajăm pluralismul și toleranța, trebuie să înțelegem că aceste idealuri nu pot fi atinse atunci cînd mijloacele au fost deja afectate de reaua credință. Dezbaterea, diversitatea opiniilor și libertatea de expresie pot întreține pluralismul numai atunci cînd se întîmplă spontan și nu sînt folosite doar pentru a-i delegitima pe participanți sau ideile lor politice. Un prim pas ar fi să înțelegem ce anume se află în spatele fetișizării culturii dezacordului (fetishisation of disagreement culture) și să recuperăm scopul primordial al dezbaterii. Nimeni nu trebuie să se implice în nici o ceartă doar de dragul de a fi în dezacord cu cineva. Nu e nici o virtute în a căuta dezacordul de dragul spectacolului. Pentru a obține coeziune socială, ar trebui să «dezbatem» mai puțin, să ne recuzăm de la cultura conflictului și să găsim propriul nostru fel de a fi în dezacord, nemediat de ceilalți.“ Nesrine Malik într-un editorial din The Guardian de luna trecută. (M. C.)

● La 1 septembrie s-au redeschis restaurantele și cafenelele. Barurile încă nu. În centrul vechi al Capitalei, barul „La 100 de beri” încearcă să se adapteze creativ & ironic. În vitrină a apărut un afiș pe care scrie cu majuscule: CAFENEA. Culmea e că, din cele 100 de beri, cîteva chiar conțin și cafea. (M. M.)

● La o licitație din Glasgow, contra 410.000 de euro, s-a vîndut un berbec de șase luni din rasa Texel. E cea mai scumpă oaie din lume! Cumpărătorii – trei fermieri care au pus împreună banii – spun că au calculat foarte bine și că investiția lor va aduce profit. Această veste m-a bucurat nespus: am aflat că mai există oameni care pun prețul corect pe lucrurile acestei lumi! Da, oricît vi s-ar părea de ciudat, acești fermieri scoțieni au dreptate. La bursa unei lumi normale, un berbec Texel de șase luni e mai prețios decît un Mercedes sau decît un apartament cu două camere dintr-un nou proiect imobiliar din zona Herăstrău. Pe berbec îl cheamă Double Diamond. Aș vrea să primesc din cînd în cînd vești despre el, dar presa nu știe să se țină cu adevărat de subiectele valoroase, așa că voi afla săptămînal ce mai fac fel de fel de personaje de doi bani, dar niciodată nu voi mai auzi de atît de prețiosul Double Diamond… (S. V.)

● Cîteva „perle“ adunate din registrele unor spitale (și preluate, în traducerea mea, de pe www.ipnoze.com): „Pacienta are dureri în piept dacă stă întinsă pe partea stîngă mai mult de un an“; „Ea nu prezintă semne aparente de febră, nici frisoane, dar soțul ei a observat că era foarte fierbinte în pat noaptea trecută“; „Pielea: neobișnuit de palidă, dar prezentă“; „Dureri de cap ocazionale, constante și puțin frecvente“; „A doua zi genunchiul său era mai bine. A treia zi a dispărut“; „Ea a explicat că a fost constipată în cea mai mare parte a vieții sale, pînă cînd a divorțat“; „Pacientul și-a lăsat globulele albe într-un alt spital“; „Antecedentele sale medicale sînt cît se poate de nesemnificative, doar o creștere în greutate de 20 kg în cursul ultimelor trei zile“; „Pacientul a avut gofre la micul dejun, iar la prînz anorexie“; „Pielea era uscată și umedă“; „Pacientul are doi copii adolescenți, în rest fiind perfect normal“; „Notă de ieșire din spital: viu, dar fără permisiunea mea“; „Pacientul a refuzat categoric autopsia“. (D. S.)