SE PARE CĂ EXISTĂ
O LEGĂTURĂ ÎNTRE
GRĂDINILE CU LIVRARE LA DOMICILIU ȘI REPREZENTANȚII
CELOR CE MUNCESC ALTFEL,
ÎN CONDIȚII BOIEREȘTI,
CÎND CREȘTE NEVOIA DE NOUTATE (MAI ALES DACĂ NU CUNOȘTI
FOARTE BINE MÎNTUIREA Ș.A.M.D.)

●  Potrivit unor studii recente, se pare că există o legătură între porumbeii șchiopi din mediul urban și coafori. Unele dintre aceste înaripate își caută hrana în pubele unde coaforii aruncă resturi de păr. Cîteodată, firele de păr se înfășoară pe piciorul porumbelului, care nu mai poate scăpa de ele. Cu timpul, piciorul se necrozează, iar biata zburătoare nu-l mai poate folosi la mers. (D. S.)

●  Poate pentru că sînt tot mai puțini regi pe lume, iar cei care mai sînt au statutul de inutili de lux, știri despre sacrificiul unui rege pentru poporul său nu prea mai există. De aceea salut cu entuziasm și admirație gestul nobil al regelui Eric Manu, suveran al tribului Akan care populează satul Adansi Aboabo No. 2 din Ghana, care după ce a locuit ani de zile cu familia sa în Canada, unde a îngrijit grădinile nord-americanilor, a fost nevoit să revină la trib cînd a preluat coroana în urma decesului unchiului său – rege pînă atunci – și care, dîndu-și seama că satul are nevoie de ajutorul lui mai degrabă decît de regalitatea lui, a revenit în Canada, s-a reangajat ca grădinar și trimite bani din salariul său supușilor. (S. V.)

●  Sînt, în continuare, copleșit de reclame online la restaurante chinezești cu livrare la domiciliu. Sloganul se adaptează la context. De pildă: „De Crăciun…“. De Crăciun, ce? Sarmale cu urechi-de-lemn? Cîrnați din – Doamne, iartă-mă! – carne de cîine? Colaci cu orez? Ei, bine, nu: „De Crăciun, ia-ți pachețele de primăvară!“. (M. M.)

●  O pereche de cizme purtate de Napoleon I în timpul exilului său pe insula Sfînta Elena a fost vîndută în cadrul unei licitaţii care a avut loc la Hotel Drouot din Paris cu suma de 117.208 euro, au anunţat reprezentanţii casei Binoche et Giquello, organizatoarea evenimentului. Napoleon I avea o înălţime de 1,69 m – peste media din acea perioadă, contrar propagandei engleze din epocă –, iar tălpile sale aveau o lungime de 26-27 centimetri, echivalentul mărimii de pantofi 40-41. (A. M. S.)

●  Întrebări primite pe adresa redacției ziarului Scînteia cu privire la proiectul noii Constituții, 25 iulie 1952: „Tov. Bavei Gheorghe de la Fabrica Flamura Roșie întreabă ce se întîmplă cu soțiile care stau acasă, îngrijind copiii. Li se aplică și lor principiul «cine nu muncește nu mănîncă»? Tov. Roman Dumitru de la aceeași întreprindere întreabă de ce Ministerul Industriei Laptelui, Cărnii și Peștelui este separat de Ministerul Industriei Alimentare? Tov. Bețcuș Ecaterina de la aceeași întreprindere întreabă de ce se lasă frîu speculanților pe piață să speculeze zarzavaturile? Tov. Goloștein de la fabrica Electro-Magnetica întreabă dacă nu s-ar putea ca în regiunea Iași, unde sînt mulți evrei, să se facă Regiunea Autonomă Evreiască? Tov. Radu Aurel de la Fabrica Constantin David spune că la art. 81 se arată că oamenilor muncii, cetățeni ai RPR, fără deosebire de naționalitate, rasă sau sex le este asigurată deplina egalitate în drepturi în toate domeniile vieții. El socotește de prisos art. 83 unde se specifică din nou că femeile sînt egale cu bărbații. Propagandista Stănica Găureanu de la Atelierele Grafice ne spune c-a fost întrebată dacă pămîntul este al celor ce muncesc sau al celor ce-l muncesc?“. (M. C.)

●  Oamenii, indiferent în ce circumstanțe, mereu își doresc mai mult și altfel: de Bobotează, la tradiționala coadă la apă sfințită, două doamne discutau vesele despre cum a auzit una dintre ele că nu știu unde, pe aproape, s-ar da vin sfințit. (I. P.

●  „Ouă nobile de la găini crescute în condiții boierești, bine omenite“, scrie mare și frumos, și vizibil pe eticheta unui carton de ouă. „Cod 3. Ouă provenite de la găini crescute în baterii“, scrie mic într-un colț. Din această combinație între textele de marke-ting și reglementările privind corecta informare a consumatorilor rezultă că boierii locuiau în baterii și se omeneau la înghesuială. (D. C.)

●  În perioada sărbătorilor de orice fel, cînd crește considerabil timpul petrecut acasă, iar instituțiile își modifică programul obișnuit, se înregistrează și căutări pe Google „de sezon“. Printre ele: „magazine de băuturi deschise lîngă mine“, „cele mai bune ore de cumpărat online“, „cum prăjesc un pui“, urmat de „restaurante deschise la această oră“, Netflix, Tinder, Amazon, „există Moș Crăciun?“, „Santa Traker“ și, ca o firească urmare a festinului, „săli de fitness lîngă mine“. (A. A. D.)

●  În ton cu tema Dosarului din acest număr: „nostomania“ e definită ca „nevoia impulsivă (a cuiva) de a se întoarce în țara sau locul unde și-a petrecut copilăria“… un fel de nostalgie acută. (M. P.)

●  Au început să se vîndă, cică, roboți humanoizi și roboți „colaborativi“. După cum anunță o firmă de specialitate, cei din urmă „sînt ușor de utilizat“. Nu sînt sigur că e vorba de vreo noutate, pentru că humanoizi colaborativi existau și în comunism. Și pe atunci erau ușor de manevrat de către Securitate, iar după Revoluție s-au dovedit a fi „transformers“. (A. M.)

●  E dificil să găsești cadoul potrivit, mai ales dacă nu cunoști foarte bine destinatarul. De multe ori, darurile ajung să fie depozitate în garaj sau, mai nou, postate pe Instagram cu scopul de a concura la titlul „cel mai bizar cadou“. Printre acestea, am găsit: 2 kg de laxative din plante; ornamentul numit Santaur – jumătate Moș Crăciun, jumătate ren; o fotografie înrămată cu angajații, făcută cadou unui șef; o perdea de duș cu portretul soțului; daruri ambalate în hîrtie care imită șunca, dedicate vegetarienilor; două trollere uriașe, cadou de la părinți pentru un tînăr de 24 de ani, care încă mai locuia cu ei. (A. A. D.)

●  După încălţările sport cu apă sfinţită din Iordan injectată în tălpi, acum puteţi achiziţiona un eRozariu, pentru doar puţin peste o sută de dolari, care te asistă electronic atunci cînd eşti stîngaci cu rugăciunile. Trăim vremuri în care mîntuirea e confortabilă şi tot mai la îndemînă. (M. C.)

●  Crăciun, 2019 (feedback, Irina, 3 ani): „O, blad flumos, o blad flumos, / Cu țelina tot velde… / Tu ești copilul delicios…“ ș.a.m.d., ș.a.m.d. (R. M.)

Foto: Matei Pleșu (sus), Mihai Macovei (jos)