SĂ RECUNOAȘTEM,
UN NUME POTRIVIT/NEPOTRIVIT
DESCHIDE O REȚEA DE SITUAȚII
TRICOLORE

● „Ei, te-ai mai documentat? Cum e cu Sf. Duh?“ Așa sună provocarea – Marconel, 8 ani. Copiii spun lucruri trăsnite?! Să recunoaștem, nici buniceala nu mai e ce-a fost. E adevărat, nu s-a pus problema remanierii. Deocamdată, cel puțin. (R. M.)

● Gaura neagră fotografiată pentru prima dată în istoria umanităţii a fost botezată cu numele hawaiian Powehi. Lingvistul Larry Kimura a fost desemnat să găsească un nume potrivit şi acesta a combinat două cuvinte hawaiiene însemnînd „frumoasa sursă întunecată a creaţiei fără de sfîrşit“. (M. C.)

● Paște-Paște, dar să-ți zică o vînzătoare de la supermarket „Hristos a-nviat!“ (ca fiecărui client, de altfel) mi se pare cam bizar, de nu cumva nepotrivit într-un templu al negoțului. (D. S.)

● Cum arată culisele competiției din snooker: în prima zi a Campionatului Mondial, în meciul dintre Williams și Gould, în pauza dintre jocuri, Gould deschide o pungă de chips-uri și i-o întinde, instinctiv, adversarului. (S. G.)

● Într-o operaţiune de amploare, poliţia chineză a anihilat o reţea de braconieri, capturînd 2700 de colţi de elefant care cîntăreau 7,5 tone, ce urmau să fie traficați pe piaţa neagră. Între timp, Japonia a ridicat interdicţia vînătorii de balene. (M. C.)

● Eu cred că ar fi cinstit ca printre criteriile de a obține o funcție publică să fie trecută abilitatea de „a ști să citești“. Nu fluent. Să nu exagerăm. Și doar în situații excepționale să-ți dai seama dacă ți s-a dat foaia potrivită sau nu. (A. M. S.)

● Sentimentul național ne urmărește pînă și pe lumea cealaltă: la o firmă de pompe funebre, prosoapele care se folosesc la înmormîntări au dungi tricolore. (I. P.)

CA SĂ AJUNGĂ
LA O ALTĂ FORMĂ DE REFUZ,
POPORUL ROMÂN
TREBUIE SĂ TREACĂ, O DATĂ ÎN PLUS, PRIN PARADISUL GREȘIT 

● Ioan-Aurel Pop este, probabil, cel mai caragialean preşedinte al Academiei Române. Iată-l în plin delir oratoric: „Omul, ca să ajungă la umanitate şi la omenire, trebuie să treacă prin omenie şi o treaptă intermediară – că nu poate sări direct, ca om, la globalitate, despre care se vorbeşte aşa de mult astăzi – e poporul, devenit naţiune. Noi sîntem în această parte de Europă români, vorbim această limbă armonioasă şi frumoasă, aşa cum polonezii o iubesc pe-a lor, cehii pe-a lor, maghiarii pe-a lor şi toţi ceilalţi.“ (M. C.)

● Într-un local, la o masă stăteau două cupluri tinere. Prietenul uneia dintre fete, care părea cam indispusă, încerca s-o convingă că ar trebui să mai iasă să se plimbe cu bicicletele, să se mai recreeze și ei puțin. „Nu vreau, n-am chef de așa ceva, mă doare capul“, a răspuns fata, căreia nu părea că i se poate intra în voie. Cealaltă fată i-a propus atunci să meargă împreună în parc să joace badminton. „Nu știu ce e aia“, a răspuns indispusa sec. Ai fi putut crede că e o altă formă de refuz. Dar după ce prietena i-a explicat – „Badminton, fată… aia cu palete și cu fluture“ –, indispusa o privea prostită, ca una care chiar n-ar fi avut habar ce e acela badminton. (A. M.)

● În Joia Mare, la Anul Domnului două mii nouăsprezece, poporul român a fost crucificat. Din nou. Tot de comuniști… (R. M.)

● După incendiul catedralei, romanul Cocoşatul de la Notre-Dame al lui Victor Hugo a redevenit bestseller în Franţa după 188 de ani, diverse ediţii ale romanului ocupînd locurile 1, 3, 5, 7 şi 8 din Topul 10 al vînzărilor online de pe Amazonul francez. O dată în plus se dovedeşte că cel mai bun agent literar este dezastrul. (M. C.)

● Un bărbat de 64 de ani care susține că a scăpat, acum mai bine de un deceniu, dintr-o închisoare austriacă, s-a predat autorităților din Salzburg, declarînd că s-a săturat să stea cu burta la soare în Tenerife. „Insula nu mai e la fel de frumoasă ca odinioară și am locuit acolo suficient de mult“, ar fi spus bărbatul. Nici paradisul nu mai e ce-a fost! (C. Ș.)

● Vecinii mei au primit în căsuța poștală pliante și de la PSD, și de la PNL. Eu am găsit numai de la PSD. Nu înțeleg cu ce am greșit. E culoarea părului de vină? (C. Ș.

ÎNTRE TIMP,
CINEVA CONSIDERAT SFÎNT
ARUNCĂ MULT PRAF UMAN 

● Ştiri bune de pe planetă: oceanologii au întîlnit în Oceanul Arctic un rechin din specia Greenland a cărui vîrstă a fost estimată, cu ajutorul izotopilor de carbon din ţesutul ocular, în jurul a 392 de ani. Rechinul ăsta hoinăreşte din anul 1627. Între timp, la noi în Dunăre au fost eliberaţi o mie de pui de nisetru concepuţi în crescătorie, iar în Coreea de Sud este la modă ca fetele să se fotografieze cu peştişori de acvariu înotînd în scobitura claviculei. (M. C.)

● Pentru înviorarea conversațiilor banale (față-n față ori telefonice), aș dori să propun cîteva alternative de răspuns la întrebarea „Ce mai faci?“, în locul uzatului „Bine“, al precautului „Așa și-așa“ sau al extenuatului „Muncesc“. Așadar, ce mai faci? 1) „Zburd și bubui.“ 2) „Rotocoale de pesmet.“ 3) „Dau cu muzicuța prin bocanci.“ 4) „O-nvîrt pe Lucica.“ 5) „Particularizez.“ 6) „Torc pe furiș, să nu m-audă cineva.“ 7) „Scutur natura.“ (D. S.)

● Autoritățile indiene s-au deplasat aproape 70 de kilometri prin junglă la aceste alegeri generale, pentru a se asigura că un bărbat în vîrstă de 69 de ani, considerat sfînt, are șansa să voteze, potrivit Reuters. (A. M. S.)

● În mall, un bărbat îmbrăcat la costum scoate tacticos din sacoșă o cutie, extrage din ea o pereche de pantofi roșii cu toc stiletto, aruncă la coșul de gunoi cutia, ascunde pantofii înapoi în pungă și se îndepărtează alene. (C. Ș.)

● Captură importantă de droguri la bordul navei-școală a marinei muntenegrene. Poliția a descoperit 60 de kilograme de cocaină în valoare de cinci milioane de euro. Nava se afla într-o misiune de antrenament în apele teritoriale turcești. E tot mai mult praf alb în regiunea Mării Negre. (M. M.)

● Studierea ADN-ul uman a dus la cîteva descoperiri surprinzătoare: 96% din genele omenești sînt identice cu cele ale cimpanzeilor… „Știm, doar ne tragem din maimuțe!“ – o să-mi spuneți, în virtutea cimpanteismului biologic. Lucrurile devin însă mai nebuloase, cînd aceleași cercetări arată că avem, în proporție de 60%, aceleași gene cu găinile, cu musculițele de oțet și cu bananele. Ipoteza dlui Ion Iliescu, potrivit căreia „the ducks come from the trucks“, mi se pare, dintr-odată, relativ plauzibilă. (M. P.)

Foto: M. Chivu, M. Pleșu