AFLĂRI (1):
FEMEILE NU INTERVIN NICIODATĂ
ÎN CRIZA FINANCIARĂ,
VOM REVENI CU AMĂNUNTE
LIPSITE DE TEMEI,
ÎN ULTIMUL CAPITOL


● Tocmai am aflat că femeile rostesc 8000-9000 de cuvinte pe zi, în vreme ce bărbaţii spun între 2000 şi 4000 de cuvinte. Hm, dacă aş fi ştiut că e demonstrat ştiinţific, nu mi-aş fi făcut atîtea probleme pînă acum… (A. P.)

● Potrivit site-ului Departamentului de stat american „Travels with the Secretary“, Hillary Clinton a bătut toate recordurile în cei patru ani de cînd e secretar de stat. Nu doar că anul trecut a vizitat 112 ţări, doborînd recordul deţinut pînă atunci de Madeleine Albright (98), dar a călătorit în total 956.733 de mile, echivalentul a 38,42 de ocoluri ale pămîntului. Hillary devine, astfel, cea mai julesverniană femeie a secolului XXI. Deşi Jules Verne e cel care a spus: „Femeile nu intervin niciodată în romanele mele din cauză că ar vorbi tot timpul, iar ceilalţi n-ar mai avea nimic de spus.“ (L. V.)

● Băncile din Islanda au obţinut sprijin legal din partea statului pentru a nu da înapoi banii străinilor care au făcut depozite online atunci cînd asta mai era posibil. Ca să iasă din criza financiară provocată în primul rînd de sistemul bancar, guvernul islandez a resetat acest sistem, sacrificîndu-i mai întîi pe investitorii străini. O fi xenofobie, or fi băncile fără frontiere, dar şi fără legi valabile pentru toţi? (S. S.)

● Ca reacţie la petiţia prin care este acuzat, punctual, de abuz de putere, fals în acte publice, declaraţii mincinoase şi incompetenţă managerială, Andrei Marga a postat pe site-ul ICR-ului un text în care, după ce spune cum „familia Perjovschi, soţ şi soţie“, Maria Răducanu, Mihai Chirilov şi subsemnatul (adică semnatari ai petiţiei) ne-am fi „înfruptat copios din banii instituţiei“, ameninţă cu dezvăluiri: „La nevoie, vom reveni cu amănunte.“ Bănuiesc că, în cazul meu, amănuntele se vor referi la conferinţele pe care le-am ţinut pe gratis în străinătate, cînd m-am „înfruptat copios“ doar din diurnă. (M. C.)

● Dintr-un text publicat pe site-ul ICR şi intitulat „Precizări“ aflăm că: „În ultima vreme se întrec în a se exprima despre ICR şi formulează opinii care de care mai lipsite de temei, tot felul de inşi care nu citesc nici măcar site-ul instituţiei, necum documente mai pretenţioase.“ Duşmanii identificaţi ai noii structuri sînt: Vladimir Tismăneanu, Teodor Baconschi, Katia Dănilă, Corina Şuteu, „familia Perjovschi, soţ şi soţie, care s-a înfruptat copios din banii instituţiei“, Marius Chivu, Maria Răducanu, Mihai Chirilov. Dar lista e prea scurtă, domnilor, cu noi, ceilalţi, ce faceţi? Nu vrem să rămînem cu „onoarea nereperată“. Deja a devenit uncool să nu te „afurisească“ Marga. (A. M. S.)

● Un studiu recent publicat de Nature Communications arată că în SUA, în fiecare an, aproximativ 3,6 miliarde de păsări cad pradă pisicilor. Walter Berglung, personajul lui Jonathan Franzen, susţinea acelaşi lucru în ultimul capitol din Libertate, într-o discuţie cu o vecină. Mă bucur să constat că ficţiunea are, din nou, dreptate. (L. V.)

AFLĂRI (2):
NU CUMVA,
SPRE DEOSEBIRE DE NOI,
UN IMN PROASPĂT
NU E UN IDEAL?


● Am mai aflat că un melc poate să doarmă fără întrerupere timp de trei ani şi să nu moară de foame. Nu cumva (cu o diferenţă de un an) era definiţia unui parlamentar din România? (A. P.)

● Luni, 4 februarie a fost ziua astronomului Clyde Tombaugh (1906-1997), cel care, pe 18 februarie 1930, a descoperit Pluto, retrogradată dintre planete, pe motive de mărime, în 2006, la aproape un deceniu după moartea lui. Tombaugh a mai descoperit 14 asteroizi şi a rămas cel mai ilustru dintre astronomii care au susţinut ipotezele vieţii extraterestre şi a existenţei OZN-urilor. Poate că între timp, spre deosebire de noi, el a aflat cum stă treaba prin Univers. (M. C.)

● Art Fry este inventatorul unuia dintre cele mai răspîndite obiecte de birou. Nemulţumit de semnele de carte care nu stăteau bine în cartea de imnuri pe care o folosea la repetiţiile pentru cor, Fry a dat cu lipici hîrtiuţe galbene şi a inventat biletele Post-It. Nu pot să-i cînt un imn în semn de mulţumire, dar îi rămîn veşnic recunoscător. (M. M.)

● „Mîndruţa“ nu este doar un apelativ dintr-un cîntec popular, ci şi o… Sana, „din lapte de la ferma noastră“. Care ni se prezintă poetic pe ambalaj: „Sînt Mîndruţa cea voioasă, / O văcuţă drăgălaşă, / Tare-mi place să mă plimb / În poieni şi să respir / Aer proaspăt de la ţară / Parfum drag de fîn şi vară (…)“. Mîndruţa o ţine tot aşa, în 17 versuri, prea copleşitoare ca să le reproduc pe toate. (I. P.)

● Auzită pe stradă, culeasă de pe Facebook: „Boule, inovativ nu e un cuvînt!“ Chiar aşa! La fel cum nu sînt cuvinte nici „a (se) focusa“ sau „a sumariza“, dar cine le mai ţine socoteala?… (P. M.)

● Monica Tatoiu a declarat că vrea „bun-simţ la TV“. Cred că poate contribui la acest nobil ideal renunţînd să mai apară pe micile ecrane. (M. V.)

AFLĂRI (3, 4):
UN CAZ ÎN CARE
NU ŞTIU SĂ FIE CEVA UŞOR
E UN ATAC
LA ADRESA LIBERTĂŢII MINERALE


● Şi am mai aflat că un studiu asupra a 200.000 de struţi, timp de mai bine de 80 de ani, nu arată nici un caz în care s-ar fi văzut vreun struţ care şi-a ascuns capul în nisip. Bănuiesc că e vorba despre o expresie inventată de un om cu capul în nori. (A. P.)

● Şi, în fine, am mai aflat că toţi urşii polari sînt stîngaci. Nu ştiu de ce, dar asta chiar nu mă miră. (A. P.)

● Nu ştiu, s-ar putea să fie ceva inocent (şi poate chiar util), dar titulatura pare desprinsă de-a dreptul din Orwell: Autoritatea Naţională pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. (D. S.)

● Într-un autobuz aglomerat, o doamnă tot încerca să-şi valideze cartela de călătorie. Enervat de piuitul repetat al aparatului care nici în ruptul capului nu voia să funcţioneze, un domn strigă, uşor abţiguit: „Nu mai taxaţi atîta, că ne înnebuniţi de cap!“ Un slogan bun contra noilor taxe guvernamentale. (S. G.)

● În raportul Comisiei Europene scrie că presa a exercitat presiuni asupra Justiţiei. Unii au sărit ca arşi că e „un atac la adresa libertăţii de exprimare din România.“ N-ar fi fost mai cinstit să spună direct, ca Ceauşescu, că e „un amestec în treburili interne“? (M. V.)

● Probabil aţi observat pe etichetele unor mărci româneşti de apă minerală menţionarea unor medalii, distincţii şi titluri primite pe la diverse tîrguri internaţionale de prin secolul al XIX-lea. Ce s-a întîmplat între timp cu apele minerale româneşti? Nu le-a mai trimis nimeni pe la tîrguri, expoziţii şi concursuri? (M. C.)

Foto: V. Păun, C. Constantinescu