PERSPECTIVA ASUPRA ÎNZĂPEZIRII
(SINGURA FORMĂ DE MIŞCARE 
ÎN SPAŢIILE PUBLICE) 
DEVINE AMEŢITOARE 
CÎND DESCOPERI 
DIFERENŢELE DINTRE LOPEŢI 

● Dacă te uiţi la ei, vezi o pereche de papuci de casă, din pîslă, aparent banali. Dar perspectiva asupra lor devine ameţitoare cînd descoperi (privindu-le talpa) cum se numeşte marca de papuci: IN EXTENSO. (D. S.)

● Culmea înzăpezirii în România: e aşa un viscol afară că nu-ţi vine să scoţi din casă nici măcar un utilaj de deszăpezire. (S. G.)

● O ştire BBC începe ca un limerick: „A 53-year-old man in Irbit…“. E vorba despre un iubitor de poezie din oraşul Irbit (Rusia), care şi-a înjunghiat mortal prietenul, autor de proză, după ce acesta a declarat că proza este singura formă de „literatură adevărată“. Cu patru luni mai devreme, la Rostov-pe-Don, o dispută despre Immanuel Kant s-a soldat cu focuri de armă. Cultura face încă ravagii. În Rusia, cel puţin. (M. P.)

● Reclama cu şpagatul pe oglinzile retrovizoare între două camioane în mişcare, realizată de Jean-Claude Van Damme pentru Volvo, a atins 68 de milioane de vizualizări. Într-un recent interviu pentru Wall Street Journal, Van Damme mărturiseşte cum cascadoria a fost pregătită vreme de cîteva luni şi că filmarea a ieşit din prima, fără duble, dar că a existat o coardă de siguranţă ce nu se vede în clip. „Singurul lucru la care m-am gîndit în timpul cascadoriei a fost muzica Enyei“, spune Van Damme. (M. C.)

● Fostul cancelar Helmut Schmidt a împlinit recent 95 de ani. Este încă foarte activ în viaţa publică. Revista Die Zeit (al cărei mentor este) i-a pregătit o petrecere de ziua lui şi un colocviu la care au venit, printre alţii, Gerhard Schröder şi Henry Kissinger. La petrecere, organizată într-un teatru, n-a mai fumat – deşi e cunoscut că fumează oriunde, chiar şi în spaţiile publice unde e interzis. A spus, în schimb, că i se pare trist că jurnaliştii din ziua de azi nu mai fumează şi nu mai beau şnaps ca pe vremuri. Probabil Herr Schmidt n-a cunoscut jurnalişti români. (M. M.)

● În urma întîmplărilor şi discuţiilor din ultima vreme, tare aş vrea şi eu măcar să înţeleg care sînt diferenţele dintre recentele coduri (portocaliu sau roşu) şi ceva mai strămoşescul viscol. Nu de alta, dar pare că astea noi sînt ceva mult mai rău şi mai neobişnuit. Iarna pe uliţă, de exemplu, ce cod ar avea astăzi? (A. M.)

● Odată cu zăpezile, a apărut o nouă meserie, cea de lopătar. Băieţi mai mult sau mai puţin vînjoşi, înarmaţi cu lopeţi, îşi oferă serviciile de deszăpezire contra unor sume cuprinse între 20 şi 100 de lei. Privindu-i la treabă, pe Şoseaua Ştefan cel Mare, ajungi la concluzia că, înainte de a se reconverti profesional, au lucrat la Primărie, de unde au fost daţi afară pentru incompetenţă: mai mult fac pauze decît muncesc, se opresc să mai tragă dintr-o ţigară, fac conversaţie între ei, iar cînd dau de greu, ori înjură lopeţile care-s de proastă calitate, ori îi cer cetăţeanului care i-a „angajat“ să pună şi el umărul ca să termine mai repede. (A. P.)

CICĂ ÎN TIMPUL 
SCUFUNDĂRII ALTCUIVA 
SIMŢI MIROS DE VORBĂ  

● Cică în două zile de viscol, trenurile au întîrziat… doi ani (toate întîrzierile puse cap la cap). Însă putem gîndi şi aşa: ne urcăm în tren azi şi ajungem la Cluj în 2016, ca într-o călătorie interplanetară. Ştiam eu că România e SF! (A. P.)

● Vioara la care Wallace Hartley, conducătorul orchestrei, a cîntat compoziţia „Nearer, My God, To Thee“ pentru a-i linişti pe pasageri în timpul scufundării „Titanicului“ tocmai a fost vîndută la licitaţie cu suma de 1,2 milioane de euro. (M. C.)

● O femeie din Marea Britanie doreşte să-i ia soţului (de care s-a despărţit) rinichiul pe care i l-a donat pe vremea cînd erau împreună. Samantha, în vîrstă de 41 de ani, susţine că soţul a înşelat-o cu cea mai bună prietenă, el nu recunoşte, dar nu mai contează. Femeia a declarat: „Nu pot să cred că acum are şansa la o nouă viaţă. Aş vrea să-i iau rinichiul înapoi şi să îl donez altcuiva.“ Divorţurile nu ies bine nici cînd la mijloc sînt case, bani şi maşini. La ce să te aştepţi dacă pîrîţii au de împărţit şi nişte rinichi? (A. M. S.)

Scentee.com a anunţat lansarea unei aplicaţii olfactive pentru iPphone care, atunci cînd primeşti un SMS sau un e-mail sau un „like“ pe FB, eliberează un miros de lavandă sau de trandafiri. În locul alarmei de dimineaţă, simţi miros de cafea proaspăt prăjită, dar, la alegere, poţi avea şi miros de costiţe afumate, cartofi cu unt sau curry. Cum vă miroase tehnologia asta? (M. C.)

● Din ciclul „Iarna nu-i ca vara“. O vorbă care are toate şansele să rămînă în memoria poporului român, greu încercat de istorie şi de viscol, a fost emisă de directorul Administraţiei Naţionale de Meteorologie: „Codul portocaliu e cod portocaliu.“ (M. V.

PERSOANELE RĂBDĂTOARE 
(PE LÎNGĂ TOATE CELELALTE) 
DAU MAI DEPARTE CALEA DREAPTĂ 


● Un cercetător pe nume Osagie K. Obasogie, de la Universitatea Stanford, a publicat un studiu prin care demonstrează că şi persoanele nevăzătoare sînt rasiste. I didn’t see it coming! (M. C.)

● Prin Crîngaşi, un cabinet de stomatologie garantează „tratament cu blîndeţe şi răbdare“. O obturaţie de canal, vă rog, blîndă şi răbdătoare. (S. G.)

● Un restaurator de mobilă de pe Bulevardul Carol a vrut să devină global, în felul următor: şi-a tradus, pe lîngă toate celelalte, şi numele în engleză: din Ion Burcea a devenit, evident, John Burch. (I. P.)

● Nu auzisem pînă acum aceste cuvinte, dar în ultima săptămînă le-am auzit de zeci de ori la reporterii TV care transmiteau „de la faţa locului“ despre deszăpeziri şi despre utilajele specifice acestor operaţiuni. Drept care le dau mai departe: şenilata şi şenileta. (M. V.)

● Şi anul ăsta, porumbeii păcii lansaţi de la balconul papal au fost atacaţi de pescăruşi şi deturnaţi de la calea cea dreaptă. La anul, propun să renunţe la porumbei şi să fie lansaţi nişte şoimi cu gheare de oţel. (L. V.)

Foto: D. Goace