Copiii pierduţi ai României

Publicat în Dilema Veche nr. 142 din 13 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Bîlbîielile trecutului Trafic de fiinţe umane? Siguranţa şi drepturile cetăţeanului român? Doi copii pierduţi cu desăvîrşire? Cum a fost posibil aşa ceva? Cine este responsabil? Aici, pisica sare de gîtul trecutului... ...Şi ne întoarcem aşadar în timp. În perioada tulbure de după Revoluţie. Cînd fiecare făcea ce vroia, iar cei care ştiau exact ce vor, reuşeau cu vîrf şi îndesat. În ceea ce priveşte terenul adopţiilor de dinainte de ianuarie 2005 (an care legiferează restricţionarea adopţiilor internaţionale), vorbim în primul rînd de tarele unui regim judiciar precar (iar aici începe deja interviul cu dna Teodora Bertzi, şefa ORA, organizaţie înfiinţată în ianuarie 2005). Şefa ORA îmi povesteşte că înainte de ’97 "în România nu exista nici cadru legal necesar, nici instituţiile abilitate să confere protecţie şi drepturi copilului. Adopţiile se făceau, practic, direct din familie sau de pe poarta maternităţilor. Nu existau norme sau perioade de potrivire părinte adoptator-copil adoptat. Nu exista nici măcar o perioadă de analiză a familiei care urma să adopte". Străinii alegeau copiii din poze A existat însă un CRA (Comitetul Român pentru Adopţii) şi o legislaţie care vorbea de faptul că adopţiile puteau fi făcute numai prin intermediul ONG-urilor acreditate. Acreditarea era făcută de CRA şi depindea de suma de bani adusă de ONG-uri în sistem. Banii, proveniţi din buzunarul familiilor care aşteptau un copil, nu erau niciodată verificaţi, consideraţi a fi "donaţii", neputînd aşadar intra sub incidenţa Curţii de Conturi sau a Gărzii Financiare. Practic nimeni nu avea cum şi cui da socoteală, iar în funcţie de sumele strînse, ONG-urile obţineau de la CRA un număr de puncte. Pe această bază se primea repartiţia pentru numărul de copii pe care urma să îi dea spre adopţie. Relaţia strînsă dintre bani şi numărul de copii primiţi era mai mult decît evidentă, stîrnind în 2001 un val de nemulţumiri internaţionale, începînd cu Statele Unite şi Franţa. ...La noi însă, se ridica din umeri. CRA-ul aparţinea Ministerului Sănătăţii. Leagănele - aşijderea, iar persoanele din ONG-uri erau aceleaşi care activau şi în cadrul sistemului de stat. Informaţiile despre nou-născuţi (mai ales cei sănătoşi) circulau astfel fără probleme şi chiar dacă legislaţia de atunci prevedea prioritatea adopţiei naţionale, în practică lucrurile stăteau taman pe dos, cei mai mulţi copii mergînd la internaţional. Străinii alegeau copiii din poze şi dădeau comandă, foarte puţine familii venind să cunoască personal copilul. Deciziile erau aşadar luate doar pe baza unor albume, iar copiii - expediaţi, pur şi simplu. Dosarele post-adopţie şi monitorizarea cazurilor Conform Convenţiei de la Haga, agenţiile străine care colaborau cu aceste ONG-uri, se angajau să trimită rapoarte post-adopţie, dar apoi totul era lăsat la mica înţelegere. "Convenţia nu le obliga pînă la urmă cu nimic, neexistînd sancţiuni pentru nerespectarea ei. Mai mult, nu avem certitudinea că rapoartele primite au fost făcute corect. Am avut cîteva cazuri, unul în Spania, altul în SUA, în care am descoperit, contrar rapoartelor, abuzuri asupra copiilor, iar părinţii adoptivi au fost cercetaţi penal. Copiii respectivi au intrat în sistemul lor de protecţie pentru că ei sînt cetăţeni ai statului respectiv." Cum se implică totuşi statul român? "Nu are cum. Odată adoptaţi, copiii respectivi devin cetăţeni ai statului adoptator, incidenţa statului român asupra lor fiind limitată, aproape nulă. Anul trecut în septembrie, reprezentanţii convenţiei de la Haga au pus pe tapet acest subiect: rapoartele post-adopţie. Multe ţări primitoare de copii au considerat însă că această evaluare post-adopţie ar fi o imixtiune în viaţa privată a familiei şi au refuzat să colaboreze." Copiii nimănui "Şi eu am rămas înmărmurită" - mi-a declarat din start şefa ORA, cînd am adus vorba de copiii dispăruţi. Despre ce e vorba? Pe scurt, între 1991 şi 2002, 40 de copii au fost adoptaţi internaţional. Cel puţin pe hîrtie pentru că, deşi avînd toate documentele în ordine, cei 40 nu au părăsit de fapt, niciodată, ţara. Povestea implică însă mult mai mult şi începe (probabil) de la cazul Alexandrei Austin. Adoptată de o familie de canadieni, fetiţa a fost trimisă înapoi în ţară după numai cinci luni. Fără nici o explicaţie, fără nici o responsabilitate. Nici din partea canadienilor, dar nici a statului român. Reintrînd în sistemul de protecţie, nemaiavînd acte, nemaiavînd nici un punct de sprijin, nici un ajutor sau consideraţie, Alexandra a fost lăsată... în grija nimănui, adică unui sistem care de-abia a aflat din presă care e situaţia ei. "Din nefericire nu e singurul caz." Şi doamna Bertzi îmi povesteşte că, pornind de la acest caz, a mai aflat că cinci fraţi din judeţul Dolj au fost adoptaţi internaţional, patru sînt încă în străinătate, iar unul a fost trimis înapoi. Băiatul, acum în vîrstă de 18 ani, nu mai ştie nimic de fraţii săi. Şi asta pentru că nici în prezent nu există măsuri de protejare a drepturilor acestor copii, nici un mod de sancţionare a acelor "părinţi". După cazul "Austin", dna Bertzi a dat o circulară în toate judeţele. "Am aflat, cu stupoare, că mai avem 40 de cazuri de copii care au fost adoptaţi de străini, care au hotărîre judecătorească, dar care sînt încă în România." În cele mai multe situaţii familiile adoptatoare s-au răzgîndit. Nu i-au mai vrut. Nu i-au mai luat. I-au lăsat, cu nepăsare şi cu toate speranţele spulberate, în grija nimănui... (Pînă acum cîteva luni aceşti copii pendulau încă între statutul de "adoptat", pentru că legal erau înfiaţi, şi "adoptabili", fiind practic încă în sistemul de protecţie.) Povestea nu se opreşte însă aici, devenind mult mai sumbră. Din cei 40 adoptaţi, 11 se presupune totuşi că ar fi plecat. "Ne-am adresat Direcţiei de Paşapoarte. Surpriză, din cei 40, ni s-a spus că 11 au trecut deja graniţa, cu paşaport şi forme legale! În clipa aceea am decis să scriem tuturor ţărilor unde se presupune că au plecat aceşti copii, ambasadelor şi asociaţiilor omoloage. Pentru 4 am primit răspuns pozitiv, cum că respectivii copii se află în familia adoptatoare. Aceşti copii însă sînt în prezent în România, în sistemul de protecţie!" Adică nimeni nu ştie ce copil a primit familia străină. ...Cum mă aflam în plin absurd, mai întreb, naivă, spre finele interviului: cum a fost posibil ca familia să primească alt copil şi să nu îşi dea seama? Mi se reaminteşte... de vreme ce selecţia se făcea pe baza unor fotografii, familia din străinătate nu ştia prea bine cum arată copilul şi că, pînă la urmă, probabil că i-a fost indiferent ce copil primeşte. Încerc să accept răspunsul, ca singurul care ar mai avea vreun sens (chiar dacă grotesc) în toată încîlceala de non-sensuri. Şi mai întreb: ce s-a întîmplat cu ceilalţi? Cine e de vină, cum se poate întîmpla aşa ceva? Pentru răspunsuri însă, trebuie să aştept, la rînd cu ORA, la rînd cu comisia constituită... rezultatele anchetei în desfăşurare...

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.