Cîinii latră, ursul trece

Publicat în Dilema Veche nr. 142 din 13 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Stimată doamnă Tudor, În luna ianuarie 2006, Oficiul Român pentru Adopţii a solicitat Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie efectuarea cercetării (ORA) sub aspectul săvîrşirii infracţiunii de trafic de minori. Cauza a fost înregistrată sub numărul 75/P/ 2006 şi în prezent este în lucru pe rolul Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică unde se efectueză verificări pentru a se stabili dacă în cauză sînt întrunite elementele vreunei infracţiuni." (Ministerul Public, Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Biroul pentru relaţii cu presa, 15 septembrie 2006.) Cît va mai trece însă pînă ce cauza 75/P/2006 va fi soluţionată? "Nu pot să vă dau un răspuns, nu că mă eschivez. Acest lucru este problema ORA" - îmi răspunde scurt dl Bogdan Panait, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. În momentul de faţă, este într-adevăr problema ORA, dar cine este răspunzător pentru trecut? Legea 274 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ORA a fost publicată în Monitorul Oficial abia în iunie 2004. Pe scurt, în momentul în care 40 de copii au rămas în ţară, deşi au primit sentinţă definitivă de adopţie internaţională, ORA nu exista, iar singura instituţie care se ocupa de copilul aflat în dificultate şi de adopţie era fosta Autoritate Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie. Cine ar trebui aşadar să dea cîteva răspunsuri? "Nu sînt eu cea mai în măsură persoană care să vorbească despre acest lucru, deşi am lucrat şi înainte în Autoritate, pînă în 2002." Pînă în 2004, înainte de înfiinţarea ORA, cum se implica ANPCA în adopţiile naţionale şi internaţionale? "N-aş putea să vă spun exact. Nu am lucrat niciodată în adopţii ca să vă spun exact despre ce este vorba." Bun, trebuie să renunţ la întrebările directe şi acuzatoare! Deja nu mai reuşesc să-mi dau seama, din afirmaţiile contradictorii ale dlui Panait, dacă domnia sa a lucrat sau nu în Autoritate pînă în 2002. Întreb cum anume erau întocmite dosarele de adopţii: "Singurele instituţii acreditate să se ocupe de dosarele de adopţii erau organizaţiile neguvernamentale. Dosarul trebuia să conţină foarte multe date despre copil, despre situaţia lui, motivul pentru care este declarat abandonat, toate încercările care s-au făcut pentru găsirea familiei, starea de sănătate a copilului, măsurile de protecţie care s-au luat pînă atunci, cauza pentru care este adoptat. Se cereau de asemenea date despre familia care urma să adopte copilul, despre situaţia materială a acesteia, recomandări din partea autorităţilor locale şi era obligatoriu ca o perioadă de timp, după adopţie, să existe rapoarte care să informeze asupra situaţiei copilului." Cei 40 de copii care au primit sentinţa definitivă de adopţie în perioada 1991-2002 nu au părăsit de fapt, niciodată, ţara. Mai mult, cel puţin în cazul a 4 dintre ei, au fost trimişi alţi copii, pe numele celor adoptaţi, identitatea lor fiind şi pînă în prezent necunoscută. Cum este posibil ca atîţia ani nimeni să nu ştie şi să nu facă nimic? Cum rămîne cu rapoartele care se presupune că ar fi trebuit să informeze asupra situaţiei copilului? "Din cîte ştiu eu, unele ţări aveau instituţii centrale, cu care se menţinea o relaţie directă. Existau şi instituţii care delegau aceste competenţe unor organisme neguvernamentale din ţările respective cu reprezentanţă în România. Cam aşa se desfăşurau lucrurile. Cam la nivelul acesta se lucra. Acum am aflat că o parte din aceste rapoarte lipseşte. Statul român era obligat să ceară aceste rapoarte, iar cînd ele nu veneau, trebuia să facă tot posibilul să le obţină." Termenul "statul român" poate să însemne multe. Haideţi să nu mai generalizăm. Ce instituţie se face vinovată de lipsa acestor rapoarte? "ANPCA. În momentul în care aceste rapoarte lipseau, era de datoria acestei instituţii să le ceară." Şi de ce nu a făcut-o? "Este o problemă la care nu pot să vă răspund, nu eu eram cel care trebuia s-o facă." Am încercat să găsesc pe cineva să îmi poată da un răspuns fără ocolişuri, bazat pe date reale şi nu pe articole citite în presă. Încă mai aştept un răspuns direct, fără "mîţe" aruncate în curtea instituţiilor vecine, fără opinteli şi eschivări. Va mai trece mult timp pînă cînd cauza 75/P/2006 va fi soluţionată... "Sînt de acord cu dvs. Să fie foarte clar, eu nu mă eschivez, dar pot eu să fac anchetă? Nu am acest drept şi n-am obligaţia să fac anchetă. Eu, ca instituţie, nu pot să fac nimic, aceasta este deja o problemă penală, care trebuie avută în vedere de către o instituţie a statului. Eu nu pot să fac nimic." Şi am pornit în căutarea altcuiva care poate sau este dispus să facă ceva. Conform declaraţiilor oficiale, în ancheta aflată în desfăşurare sînt implicate Ministerul de Interne, Ministerul de Externe şi Parchetul General. Am telefonat şi am scris tuturor acestor instituţii, inclusiv Guvernului României, în subordinea căruia se află ORA. Pe site-ul Guvernului, www.guv.ro, există un link "Scrieţi pe adresa Primului-ministru". Convinsă fiind că nimeni nu va răspunde vreodată solicitării mele, am scris totuşi un e-mail la care, după mai bine de o lună, nu am primit, după cum mă aşteptam, nici o reacţie. Nici cei din Ministerul de Interne nu au avut amabilitatea de a răspunde solicitării noastre, deşi timp de investigaţii ar fi avut - primul nostru mesaj către instituţiile menţionate mai sus a fost trimis pe 7 septembrie crt., iar cel de-al doilea, pe 13 septembrie crt. În final, am primit de la Ministerul de Externe următorul mesaj: "...vă comunicăm că, din consultarea direcţiilor de specialitate din cadrul instituţiei, a rezultat că Ministerul Afacerilor Externe nu a fost contactat cu privire la cele 40 de cazuri menţionate în adresa dvs. Corina Vinţan, Director Comunicare". Nu se ştie aşadar nici ce instituţii, nici ce persoane sînt implicate în ancheta aflată pe rol la Parchetul General. Nu se ştie cine este vinovat, cine ar trebui tras la răspundere. Nu se ştie cine minte şi cine spune adevărul. Nu se ştie nimic. Şi va mai trece mult timp pînă se va afla ceva. Dacă se va afla vreodată...

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.