Taksim şi iluzia modelelor

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Taksim şi iluzia modelelor jpeg

Da, poliţia a evacuat piaţa Taksim din Istanbul, la ora la care scriu. Da, şi în Ankara, protestatarii au fost îndepărtaţi, la fel în Izmir. Da, de fiecare dată cînd protestatarii se adună pe străzi, poliţia intervine rapid. Însă premierul Erdogan şi AKP sînt cei care au pierdut. Ruptura dintre guvern şi o bună parte a populaţiei a fost mai vizibilă decît oricînd, în ultima lună. Discursul premierului Erdogˇan a părut şi pare în continuare complet rupt de realitatea străzii. Cu excepţia momentelor în care cataloghează o parte a protestatarilor drept elemente teroriste, extremiste sau drept agenţi străini, premierul Erdogan ţine să insiste asupra controverselor din jurul parcului Gezi, ignorînd complet şi intenţionat faptul că, la foarte scurt timp de la declanşarea protestelor, manifestaţiile deja nu mai aveau legătură cu desfiinţarea sau nu a parcului, ci cu modul în care înţelege AKP să administreze şi să conducă Turcia. Singurul fel în care premierul Erdogan se referă la contestarea sa şi chiar la invitaţiile la demisie, strigate din stradă, este invocînd fie manevre ale opoziţiei seculariste, fie elemente străine. Protestele au ca ţintă atitudinea tot mai autoritară a guvernului. Iniţial, s-a vorbit despre proteste „antiislamice“. Nu, nu islamul a fost problema, ci amestecul religiei în politică şi în administraţie, şi atitudinea autoritară, fără consultări ori dezbateri publice, în procesul de luare a deciziilor. Încet, dar sigur, în ultimii ani, cultul pentru părintele Turciei moderne, Kemal Atatürk, a fost înlocuit cu o preocupare evidentă a autorităţilor şi a premierului în special, pentru revigorarea amintirii Imperiului Otoman. De altfel, parcă simbolic, în locul parcului Gezi era planificată, pe lîngă un mall şi o moschee, o clădire în stil otoman, care să adăpostească arhivele turceşti. Două principii kemaliste de bază au fost asediate: secularismul absolut şi evitarea expansionismului de tip otoman. AKP şi liderul său, cu poziţii consolidate de succesele economice, au început să facă tot mai neclară limita dintre religie şi administraţie, au introdus legi de inspiraţie islamică, au pus sub semnul întrebării interdicţii kemaliste – ca, de exemplu, portul vălului în instituţii de învăţămînt. În ceea ce priveşte spiritul otoman de cucerire, Turcia lui Erdogan a declanşat o adevărată campanie de expansiune, nu teritorială, dar de influenţă politică în regiune, adică tocmai ce Kemal Atatürk a vrut să evite. Turcia şi-a dorit şi a promovat o imagine de posibil înlocuitor al Egiptului, ca mediator în regiune – o variantă eşuată din clipa în care relaţiile dintre Turcia şi Israel s-au răcit, încă dinainte de incidentul cu nava Marmara.
 
Prăbuşirea modelului turc

Turcia lui Erdogan a promovat intens ideologia „democraţiei islamice“, acasă, dar şi în regiune. Turcia lui Erdogan s-a bucurat de formula „modelul turc pentru Orientul Mijlociu“. Pînă la protestele începute la sfîrşitul lui mai, formula turcă părea cea mai potrivită pentru statele arabe ieşite din Primăvara arabă, care trebuie să ajungă la o complicată convieţuire a sensibilităţilor religioase cu democraţia. Protestele şi felul în care guvernul turc a înţeles să le rezolve – prin forţă – au aruncat în aer acest mult invocat model turc pentru Orientul Mijlociu. După ce li s-a tot dat ca exemplu de succes o Turcie religioasă şi în acelaşi timp democratică, egiptenii şi tunisienii au privit cu surprindere scene turce desprinse parcă din istoria proprie. Privind spre piaţa Taksim, egiptenii au văzut scene familiare, similare celor din piaţa Tahrir, în 2011, cînd poliţia lui Mubarak folosea tunuri cu apă şi gaze lacrimogene ca să împrăştie protestatarii. E drept că asemănarea se opreşte aici, pentru că, spre deosebire de Egiptul lui Mubarak, unde alegerile erau departe de a îndeplini criteriile democratice, în Turcia, AKP are legitimitatea dată de alegeri libere. Aşadar, formulele grăbite – ca „Primăvara turcă“ – nu stau în picioare. Dar, în mod cert, „modelul turc“ şi-a pierdut din strălucire pentru cei care îl invocau în alte state din regiune. Mai mult, protestele din Turcia au dat o lovitură serioasă tuturor forţelor politice de provenienţă islamistă din Orientul Mijlociu şi, în primul rînd, preşedintelui egiptean Mohamed Morsi şi partidului din care provine, care este parcă făcut după chipul şi asemănarea AKP-ului turc, cu aceeaşi istorie – iniţial, de mişcare militantă islamistă, catalogată în trecut chiar drept teroristă, inclusiv de către comunitatea internaţională. „Democraţia islamică“ şi mai ales ideea că e bine ca religia să pătrundă – chiar şi discret, nu categoric, ca în Iran – în politică şi administraţie vor fi ceva mai greu de susţinut, de acum înainte, în oricare dintre ţările arabe în tranziţie, după ce s-a petrecut în Turcia.

Mai departe de Europa

O altă „victimă“ a protestelor – mai bine zis, a felului în care a administrat guvernul turc criza – este relaţia cu UE. Protestele – mai mult sau mai puţin diplomatice – au curs dinspre Europa, fără efect. Dimpotrivă, premierul Erdogan, ministrul de Externe Davutogˇlu şi mai ales ministrul turc pentru Afaceri Europene, Egemen Bagˇiş, au răspuns iritaţi – ba chiar arogant, după părerea unor analişti europeni –, spunînd, într-un fel sau altul, că Europa are nevoie mai mare de Turcia, decît invers. Evident că, într-un astfel de context, acele state europene care s-au arătat mai mereu cel puţin sceptice faţă de ideea de aderare a Turciei la UE au, acum, argumente solide cînd susţin că Turcia încă e departe de a îndeplini criteriile europene, inclusiv la capitolul valori – ca libertatea de exprimare, libertatea presei şi libertatea de a protesta. Perspectiva europeană a Turciei, şi aşa neclară, a devenit acum şi mai îndepărtată. Chiar şi pentru politicienii europeni care vor aderarea Turciei la UE va fi foarte greu să susţină ideea în faţa alegătorilor europeni, care au privit scandalizaţi imaginile cu protestatari sufocaţi de gaz lacrimogen sau, de exemplu, imaginile cu vicepreşedinta Partidului Verzilor din Germania, cu batista la gură din cauza gazelor lacrimogene, într-un hotel de lîngă parcul Gezi, în timpul asaltului forţelor de ordine. Imaginea AKP şi a premierului Erdogan în Europa a fost zdravăn zguduită. Rămîne de văzut în ce măsură guvernul turc va ţine cont de asta şi dacă va menaja pe viitor sensibilităţile europene. Pînă acum – declarativ, dar şi prin acţiunile dure de împrăştiere a manifestanţilor –, prin seria de arestări şi prin urmărirea celor care îndemnau la proteste pe reţelele de socializare, guvernul turc nu pare să ţină cont de Europa. Mai mult, premierul Erdogan a criticat dur presa europeană şi americană, a lansat acuzaţii de incorectitudine, chiar şi în momentul în care imaginile de la faţa locului nu aveau cum să mintă. E adevărat că un astfel de discurs este, de obicei, destinat consumului intern, însă abundenţa menţionărilor critice din declaraţiile lui Erdogan nu au cum să nu lase o urmă negativă în presa şi opinia publică occidentală. Mai mult, combinaţia de critici la adresa presei străine şi acuzaţiile că puteri străine sînt implicate în proteste i-au făcut pe mulţi observatori de la faţa locului să vadă o asemănare zdrobitoare cu discursurile lui Mubarak, Gaddafi, Ben Ali, Bashar al-Assad sau Saleh – dictatori pe cale să piardă puterea.

Turcia divizată

Da, dacă mîine ar fi din nou alegeri în Turcia, cel mai probabil tot AKP ar aduna cele mai multe voturi, în lipsa unei opoziţii coerente. Însă, în mod evident, nu ar mai aduna tot atît de multe voturi ca în 2011. Un sondaj recent arată că popularitatea lui Erdogan a scăzut, în doar o lună, cu peste 7%, iar majoritatea turcilor consideră că guvernul şi mai ales premierul au avut o atitudine arogantă şi autoritară faţă de protestatari. Un semnal de alarmă pentru AKP şi premier este faptul că dintre protestatari nu au lipsit grupuri consistente de tineri profund religioşi, femei cu văl, bărbaţi cu bărbi islamice, din diverse organizaţii religioase, care s-au declarat nemulţumiţi de „capitalismul de cowboy“ promovat de premier şi de atitudinea – spuneau ei – „neislamică“, autoritară a guvernului. În plan intern, pe Recep Tayyip Erdogˇan, protestele l-au costat mai mult decît un procent din popularitate. Premierul îşi dorea modificarea constituţiei pentru o trecere la republică prezidenţială (Erdogˇan nu a ascuns că ar candida, în acest caz, pentru funcţia de preşedinte) şi organizarea, cît mai curînd, a unui referendum constituţional. Pentru asta, Erdogˇan începuse, înainte de proteste, o campanie de curtare a diverselor grupuri, de la kurzi pînă la alevi, conştient că, pentru un „Da“ la referendum, avea nevoie de mai mult decît electoratul său fidel. Aşa explică unii analişti turci inclusiv procesul istoric de reconciliere internă cu kurzii, discuţiile începute – e drept, timid – cu minoritatea religioasă alevi şi progresele în ce priveşte drepturile religioase ale grecilor şi armenilor. Toate acestea au fost, cel puţin deocamdată, aruncate în aer, mai ales dacă ne uităm la componenţa mulţimii de protestatari: secularişti, armeni (parcul Gezi are în apropiere o serie de clădiri rămase dintr-un vechi cartier armenesc), kurzi, alevi, studenţi. O lovitură grea a fost pentru AKP şi faptul că printre protestatari s-au numărat mulţi turci din clasa medie, cea pe care AKP o curtează şi chiar o califică drept baza sa electorală, mai ales că această clasă medie a avut de cîştigat de pe urma succesului economic al Turciei, în ultimii ani. În plus, sindicatele, altă componentă esenţială pentru o reformă constituţională, s-au declarat deschis de partea protestatarilor şi au declanşat greve pe întreg teritoriul Turciei. Da, AKP a adunat un număr impresionant de susţinători ai premierului Erdogˇan la mitingurile de la sfîrşitul săptămînii trecute, dar observatorii de la faţa locului au văzut în asta o încercare de demonstraţie de putere politică, care, însă, s-a autoanulat, tocmai prin faptul că a fost nevoie de a fi organizată. O altă dilemă la care guvernul turc nu a putut răspunde a fost contrastul dintre politica sa în Siria şi politica de acasă. Valul de refugiaţi din Siria nemulţumeşte profund populaţia turcă, mai ales în zona de graniţă, pînă la punctul la care atacuri asupra refugiaţilor sirieni sînt tot mai dese. În aceste condiţii, nu de puţine ori se aud critici la adresa premierului Erdogˇan şi a guvernului său, iar cînd prim-ministrul a fost primit cu adoraţie şi cu braţele deschise de către refugiaţii sirieni, a fost evident contrastul cu modul în care acelaşi guvern a înţeles să-i trateze pe protestatarii turci şi să ignore nemulţumirea populaţiei turce de la graniţă, faţă de prezenţa refugiaţilor şi a grupurilor înarmate care se opun regimului Assad şi şi-au găsit baze şi sprijin în Turcia.

Carmen Gavrilă este jurnalist la Radio România Actualităţi. Cea mai recentă carte: Revolta Orientului (Polirom, 2013)

Foto: wikimedia commons

1012 21 poza jpg
Despre război și aceiași demoni
O istorie a ororilor în 100 de episoade, Editura Humanitas, 2015.
p 22 WC jpg
Copilul călare pe porc
Tăiatul porcului era evenimentul central al perioadei.
p 20 Catedrala Sfinta Sofia din Kiev WC jpg
Elemente religioase în conflictul ruso-ucrainean
Statul finanțează activitățile Bisericii, iar Biserica conferă legitimitate statului.
Anticiclonul rusesc nu cedează jpeg
Anticiclonul rusesc nu cedează
Rusia de azi este închisă pentru noi: nu știm despre filmele lor, cultura lor nu o difuzăm și nu o vrem, limba rusă nu ne place, iar politica Rusiei se rezumă la persoana lui Putin și nici asta nu prea ne interesează.
„Ucraina e pierdută pentru Rusia” – interviu cu Anatol ȚĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova în Rusia jpeg
„Ucraina e pierdută pentru Rusia” – interviu cu Anatol ȚĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova în Rusia
„Gafele comunității occidentale în raport cu regimul lui Putin au contribuit la ceea ce se întîmplă astăzi.”
Ce îl mobilizează pe Putin? – interviu cu Adam MICHNIK jpeg
Ce îl mobilizează pe Putin? – interviu cu Adam MICHNIK
„Putin a avut un anumit obiectiv atunci cînd a început să mobilizeze trupele, dar s-a lovit de ceva neprevăzut.”
Jocurile privirii jpeg
Jocurile privirii
Prinși în vîrtejul aceleiași lumi, Eminescu și Caragiale nu sînt, de fapt, în disjuncție, ci într-o continuitate aproape magică.
Catedrala Mîntuirii Neamului – sau pragul civilizațional dincolo de care trebuie să pășim jpeg
Catedrala Mîntuirii Neamului – sau pragul civilizațional dincolo de care trebuie să pășim
În poziția pe care o avem cei mai mulți dintre noi în fața dezbaterii privind construcția Catedralei Mîntuirii Neamului, există multă trăire tipic românească.
Istoria uitată a Buștenariului jpeg
Istoria uitată a Buștenariului
Descoperirea zăcămintelor de aur negru avea să schimbe complet așezarea molcomă și uitată de timp, ducînd la un adevărat boom demografic și industrial.
Iran: de la trei genuri la unul jpeg
Iran: de la trei genuri la unul
Vechii perși recunoșteau trei genuri, sau cel puțin o veche civilizatie de acum 3.000 de ani descoperită la Hasanlu în nord-vestul Iranului.
Hong Kong – momentul adevărului jpeg
Hong Kong – momentul adevărului
Această cvasi-promisiune de azil politic încîntă auzul unor grupuri de profesioniști din Hong Kong, care promovează ideea unei emigrații colective spre noi „orașe charter” situate în țări mai libere.
China, în căutarea legitimității jpeg
China, în căutarea legitimității
Democrația liberală se confruntă cu o criză de legitimitate – sau, cel puțin, așa ni se spune. Oamenii nu mai au încredere în guvernarea elitelor liberale și tot mai multă lume crede că oferta actuală de democrație este o păcăleală.
Pînă la Praga şi înapoi jpeg
Pînă la Praga şi înapoi
Am trăit multă vreme temerea că voi ajunge într-o situaţie fără ieşire atunci cînd, nevoit să fac pe ghidul turistic prin Bucureşti, nu prea voi avea ce să le arăt oaspeţilor. Străzile congestionate? Clădirile-monument neîngrijite? Casa Poporului?! Mănăstirile asaltate de cerşetori?
America se întoarce în Irak jpeg
America se întoarce în Irak
Decizia preşedintele Barack Obama de a spori numărul trupelor terestre americane din Irak şi de a le plasa în provincia Anbar, preponderent sunnită, a stîrnit numeroase discuţii aprinse. În Statele Unite, dezbaterea publică a pus pe tapet experienţa Vietnamului, unde desfăşurarea tot mai masivă de acţiuni militare a dus la o împotmolire gravă.
Urmările declinului Rusiei png
Urmările declinului Rusiei
Pe măsură ce Europa dezbate dacă să îşi menţină sau nu sancţiunile contra Rusiei, politica de agresiune împotriva Ucrainei pe care o duce Kremlinul continuă, fără nici un fel de dezbatere. Deşi Rusia este într-un declin evident, ea reprezintă încă un real pericol pentru stabilitatea internaţională din Europa şi nu numai.
Jocul de a frica jpeg
Jocul de-a frica
Nimic nu documentează mai persuasiv şi agasant cît de alăturea cu drumul e, în faţa provocărilor globale, mare parte din stînga occidentală decît reacţiile disproporţionate iscate de victoria electorală a premierului israelian Beniamin Netanyahu.
Melancolia lui Fawad – poveste afgană jpeg
Melancolia lui Fawad – poveste afgană
Văzut din Occident, Afganistanul e un fund de rîpă în care cîţiva smintiţi dau de lucru NATO. Presa occidentală e responsabilă de imaginea foarte precară a Afganistanului – cînd se vorbeşte, e mereu despre atacuri, explozii, militari morţi cu onoare la datorie (întotdeauna ai noştri, nu ai lor) şi eşecuri colosale.
Pînă unde putem lupta cu statul islamic jpeg
Pînă unde putem lupta cu statul islamic
Există o îndelungată şi controversată istorie a extinselor intervenţii militare străine în Orientul Mijlociu şi este de sperat ca decizia preşedintelui SUA, Barack Obama, de a purta război contra statului islamic nu va demonstra altceva. Nici un alt grup terorist nu merită mai mult să fie distrus decît aceşti jihadişti ucigaşi şi prădători.
Slăbiciunile Chinei   argument monetar jpeg
Slăbiciunile Chinei - argument monetar
Cînd discut despre China, de regulă, impun un exerciţiu socratic. Simulez că sînt de acord cu măreţia statului chinez, după care îmi întreb interlocutorul dacă ştie care este moneda sa. Cu toţii sînt de acord şi explică pe larg cum chinezii îi vor depăşi pe americani, dar puţini sînt capabili să spună numele monedei chinezeşti.
Alegerile lui Mohamed Morsi jpeg
Alegerile lui Mohamed Morsi
Noul preşedinte al Egiptului, Mohamed Morsi, provine din rîndul organizaţiei Fraţilor Musulmani – acest simplu enunţ a speriat o mare parte a opiniei publice în străinătate şi pe egiptenii cu orientări seculariste.
Securitate, diplomaţia comerţului şi iar securitate jpeg
Securitate, diplomaţia comerţului şi iar securitate
Un nou jucător de anvergură s-a aşezat la masă în Orientul Mijlociu. Turcia politicii externe concentrate aproape exclusiv pe securitate, pe linia „zero probleme cu vecinii“ şi pe rolul NATO, în strînsă legătură cu alianţa uneori tensionată cu Statele Unite, şi-a modificat aproape radical strategia.
Retrofuturism: un exemplu standard jpeg
Retrofuturism: un exemplu standard
Vă propun o poveste cu spaţii sacre, din India. Arhitectul Sameep Padera are, pentru weekendurile cînd iese din Mumbai, o fermă modestă la Wadeshwar, un sat de hinduşi la 70 km de metropola uriaşă. Probabil e o casă la ţară cu oleacă de curte. De cum s-a aşezat în sat, preoţii locului au venit să ceară donaţii pentru un templu dedicat lui Shiva.
„Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară jpeg
„Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară
Primăvara arabă – sau „trezirea arabă“, cum a mai fost numit` – a declanșat un entuziasm cu accente de delir uneori, exact așa cum s-a întîmplat cu revoltele de stradă din 2009 în Iran. Acum i-a luat locul o dezamăgire pe măsură, însoțită de discursuri despre democrație, golite de fond.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Centrul şi estul Europei - o regiune complicată -
A şasea ediţie a forumului jurnaliştilor din Europa Centrală şi de Est, desfăşurată la Varşovia sub auspiciile organizaţiei Iniţiativa Central-Europeană, a scos la iveală problemele comune şi difer...

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.