România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește mortalitatea cauzată de cancerul de col uterin. Chiar dacă 86% din femei au auzit de acest tip de cancer, mai bine de jumătate dintre ele nu știu despre infecția cu virusul HPV, iar una din zece românce nu crede că acest virus poate provoca cancerul. Potrivit Institutului Național pentru Sănătate Publică, 7 din 10 femei din România nu și-au făcut în ultimii ani nici un test pentru depistarea leziunilor precanceroase sau pentru depistarea HPV.

România se situează tot pe primele locuri în țările Uniunii Europene cînd vine vorba de numărul de mame adolescente. Potrivit unei analize realizate de „Salvați Copiii România”, cinci din zece mame cu vîrsta sub 18 ani nu au fost niciodată la un control ginecologic. Ţara noastră se numără printre ţările europene cu cel mai ridicat număr de decese ale copiilor sub 5 ani – una dintre cauzele identificate de „Salvați Copiii” pentru rata mare a mortalității infantile fiind accesul limitat al mamei minore la servicii și educație medicală.

Potrivit unui alt studiu, realizat de GFK Health România, româncele sînt slab informate asupra bolilor cu transmitere sexuală, iar 25% nu au mers niciodată la ginecolog – neștiind așadar că depistarea la timp a cancerului de col îți poate salva viața sau că o infecție netratată corespunzător poate provoca infertilitate.

În ciuda acestor statistici, care nu se îmbunătățesc cu trecerea vremii, la răstimpuri, societatea românească se „cutremură” de pudibonderie cînd vine vorba despre educația sexuală în școli. Recent, tema a fost repusă pe tapet, cînd președintele Klaus Iohannis a promulgat legea potrivit căreia în unitățile școlare va fi obligatorie, cel puțin o dată pe semestru, derularea unor programe de educație pentru viață și sănătate, inclusiv educație sexuală.

Complicatul drum al educației sexuale în școlile din România începe de prin 2001, cînd a fost lansat un program-pilot – Programul Național de „Educație pentru Sănătate în Școala Românească” – în urma căruia, în 2004, materia „Educație pentru Sănătate” a devenit disciplină opțională, programa fiind disponibilă pentru clasele I-XII. Materia ar fi trebuit să fie predată în școli de către profesorii de biologie sau de către învățători care, în teorie, ar fi trebuit să fie formați, pentru predarea acestor cursuri, de specialiști. Cu toate astea nu au existat nici programe de formare susținute și implementate la nivel național, nici un interes major pentru ca acest curs să fie accesat – drept care extrem de puțini elevi au beneficiat în mod real de o educație în acest sens (potrivit unei statistici, doar 6% din totalul populației școlare au urmat acest opțional, în anul școlar 2014-2015).

Mai mult, în 2016, deputatul PSD Ninel Peia a inițiat un proiect de lege prin care profesorii care ar fi răspîndit în școli informații legate de educația sexuală, fără acordul scris al părinților, ar fi fost pasibili de închisoare pînă la doi ani. Proiectul, denumit „Legea inocenței”, a trecut atunci de Senat.

Mai spre zilele noastre, cîțiva parlamentari revoltați, cu urechiușe zdrelite de sintagma „Educație sexuală”, au ținut morțiș să i se spună „Educație sanitară”, iar accesul la aceste cursuri să se facă doar cu acordul părinților – ignorînd, pe de o parte, că mulți părinți, la fel de pudibonzi ca ei, nici nu vor vrea să audă de așa ceva, pe de alta, statisticile care stau în cîrca lipsei de educație sexuală. Sau „sanitară”, după cum doresc să fie numită cei patru parlamentari care, în loc să susțină formarea unor cadre didactice pentru predarea acestei materii, sînt mai preocupați să mai pună o piedică în calea elevilor de a se informa în mod corect.

Cît privește fricile, cum că această materie ar fi un ghid către desfrîu, programa stă la dispoziție pe net. Chiar dacă nu a mai fost actualizată de prin 2007, îngroziții se pot dezîngrozi: nu e nici un îndemn la pornografie. Un elev care ar urma aceste cursuri ar avea acces, gradual, la informații care vizează anatomia și fiziologia corpului uman, ar învăța să ia măsuri corecte de igienă personală, urmînd, în timp, să învețe să identifice și să dezbată probleme legate de violență, de abuz fizic și psihic, acumulînd informații, nu mituri despre sănătatea reproductivă.

Informații folositoare unei adolescente care, poate – în loc să ajungă să se trateze din farmacie cu medicamente eliberate fără prescripție, doar pentru că părinții nu o duc la ginecolog, iar ei îi e prea rușine să meargă de una singură, sau care ar lua pastila de a doua zi ca unic mijloc de contracepție, neștiind efectele nocive pe care o asemenea pastilă luată în neștire le poate avea asupra sănătății –, ar deveni o femeie conștientă de corpul și de sănătatea ei. Iar un adolescent, care crede că un prezervativ se folosește doar pentru a evita o sarcină nedorită, ar deveni și el un bărbat conștient, atent la corpul și la sănătatea lui.

Dar, pînă una-alta, din turnul de fildeș al pudibonzilor care se opun unei educații făcute în școală nu se vede realitatea societății în care trăim. O realitate în care educația sexuală rămîne la cheremul miturilor și al Internetului.

Foto: flickr.com