Ești cum vorbești

27 septembrie 2021
Ești cum vorbești jpeg

Am promis într-un articol anterior, intitulat „Nu numai despre politețe”, să revin la Kate Fox și la cartea ei, Watching the English. The Hidden Rules of English Behaviour / Englezii sub observație. Regulile ascunse ale comportamentului englezilor. Scopul declarat al acestui volum captivant de antropologie culturală este „oferirea unei «gramatici» a comportamentului englez”: așa cum vorbitorii nativi ai unei limbi sînt rareori în stare să-i explice regulile gramaticale, tot așa cei „fluenți” în ritualurile, obiceiurile și tradițiile culturii de care aparțin nu au detașarea necesară explicării „gramaticii” acestora, sarcina revenind antropologilor. Fox precizează că realitatea existenței claselor sociale, de care societatea este foarte conștientă, impregnează absolut orice aspect al vieții, și nu este vorba despre o diviziune în clase bazată pe ocupație, cum întîlnim în studiile de marketing, ci de distincții extraordinar de fine, care plasează instantaneu pe cineva în lower, lower-middle, middle-middle, upper-middle și upper class, indiferent de profesie și cîștig anual. În acest articol o să mă refer la codurile conversaționale, pentru că, dacă hainele sau alte lucruri de acest fel mai pot induce în eroare, felul în care vorbește cineva trădează clasa pe loc.

Aceasta înseamnă, pe de o parte, pronunția: orice accent regional te va identifica imediat drept working-class. (Dacă vreți să auziți pronunția ideală, cea predată în universități, numită în diverse feluri – Engleză BBC, Engleză Oxford etc. –, ascultați un discurs al reginei.) Clasa muncitoare înghite consoanele (de exemplu, /h/ inițial), pe cînd aristocrația înghite vocalele, înghesuind consoanele unele în altele și punînd non-nativilor probleme uriașe de inteligibilitate. Working-class spune /ai/ în loc de /ei/, sau înlocuiește /g/ final cu /k/, aristocrația sare peste prepoziții, conjuncții, pronume și articole „de parcă ar trimite o telegramă îngrozitor de scumpă”.

Pe de altă parte, e vocabularul. Deși cuvintele migrează între pături (uneori prin bonele care stau cu copiii bogaților), Fox spune că, în prezent, există șapte cuvinte („șapte păcate de moarte”) pe care, dacă le pronunți în preajma cuiva din upper class, radarul social al acestuia te trimite imediat în middle sau chiar working-class: pardon, toilet, serviette, dinner, settee, lounge și sweet. Primul cuvînt, pardon, e considerat mai rău ca o înjurătură, iar suburbiile celor din clasele inferioare sînt adesea numite Pardonia, în bătaie de joc. În loc, se preferă sorry, sau chiar what (cu precizarea că, aici, upper se întîlnește cu lower, distincția dintre cele două fiind pronunția: muncitorii nu îl vor pronunța pe /t/ final). Toilet trebuie evitat cu orice preț și înlocuit cu lavatory (în trei silabe, cu /tri/ final, înghițind vocala /o/); serviette este „cuvîntul pe care locuitorii Pardoniei îl folosesc pentru napkin” (șervet).

Problema cu dinner (masa de seară, cina) nu e una care implică denumirea în sine, ci momentul zilei în legătură cu care e folosită: „ea trădează working-class dacă te referi la masa de prînz, care trebuie numită lunch. Dacă îți numești masa de seară tea, e tot un indicator de working-class: păturile superioare spun dinner sau supper /.../ Tea se ia în jurul orei patru după-amiaza /.../. Clasele inferioare îl numesc afternoon tea. Toate acestea ridică probleme pentru vizitatorii străini: dacă ești invitat la dinner, trebuie să te arăți la miezul zilei ori seara? O invitație la ceai înseamnă ora patru sau șapte? Ca să fii sigur, va trebui să întrebi la ce oră să vii. Răspunsul te va ajuta să-ți plasezi gazda pe scara socială”.

Canapeaua, dacă e settee sau chiar couch (sub influența englezei americane), trădează „nu mai mult de middle-middle”, iar dacă e sofa, atunci înseamnă upper-middle și deasupra. Ea stă, în primul caz, în lounge sau living room, iar în al doilea caz, stă în sitting room sau drawing room (noi nu avem atîtea distincții referitoare la destinațiile încăperilor încît să le putem traduce diferit: avem „cameră de zi” sau, mai recent, „living” – îngăduiți-mi aici o mică paranteză pentru aceia care, ca și studenții mei, se miră de luxul existenței unei camere pentru desenat – drawing room: cuvîntul draw nu se referă la desen, ci este o prescurtare de la withdraw, „a se retrage”, încăperea în care aristocrația se retrage, după masă, pentru un vin de Porto).

Ultimul cuvînt, sweet, nu are nici el o problemă în sine, ci depinde la ce este aplicat. Clasele sus-puse numesc ultimul fel, cel dulce, pudding, indiferent dacă e, de fapt, o felie de tort sau un sorbet de lămîie. Desertul nu trebuie numit sweet și nici afters. Unii îi spun dessert sub influența englezei americane, dar, pentru upper classes, cuvîntul dessert înseamnă fructe proaspete servite la cină, după pudding, și mîncate, desigur, cu furculiță și cuțit.

Ce înseamnă să plasezi pe cineva pe scara socială? Înseamnă să identifici tipul de educație primită. Ce mi se pare absolut fascinant e următorul lucru, pe care îl voi reda cu cuvintele autoarei: „O persoană cu accent de upper-class, care folosește terminologia de upper-class, va fi recunoscută ca upper-class indiferent dacă are un salariu la limita subzistenței, face muncă de jos și stă într-o locuință socială. Sau e chiar șomeră, săracă, pe străzi. Similar, o persoană cu pronunție de working-class, care spune canapelei «settee», iar mesei de prînz «dinner», va fi identificată working-class chiar dacă e vorba despre un multimilionar care locuiește într-un conac luxos, la țară”. Între semnele care arată clasa – gustul în materie de îmbrăcăminte, mobilă, mașini, cărți, mîncare, băutură –, felul în care vorbești are cea mai mare importanță, fiind un barometru imediat și de mare fidelitate.

Pentru celelalte reguli ale comportamentului englezilor (acasă, în mijlocul de transport, la serviciu, în pat, în timpul liber dedicat relaxării, la masă, la înmormîntare), invit cititorul să citească volumul, nu va regreta. Punînd aceste reguli în legătură unele cu altele, Kate Fox arată că națiunea engleză e mare iubitoare de cuvinte: cunoscuți mai degrabă pentru literatura lor decît pentru artă sau muzică, englezii au mai mult o cultură verbală decît una vizuală. Nefiind genul „tactil”, adică mari amatori de exprimare a emoțiilor prin contact fizic, preferă comunicarea verbală în locul celei non-verbale. Iar faptul că modul de exprimare reprezintă mijlocul principal de semnalizare și recunoaștere a statutului social este explicat prin prisma acestei trăsături a psihicului colectiv. O enumerare din finalul cărții a altor trăsături colective include: rezervă, inhibiție, stînjeneală în societate, obsesie să nu deranjeze, teamă de intimitate, de emoție, de scandal... închei aici pentru că încep să mă recunosc.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană. 

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.