Olari

Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
Olari jpeg

Olăritul este un meșteșug pe cale de dispariție. Mii de ani, oamenii au folosit recipiente din lut ars, însă acum pare că ele nu mai sînt de nici un folos. Recipientele din plastic sînt mult mai ieftine, ușoare și nu se sparg nici măcar atunci cînd le arunci, intenționat, pe jos. Toate orașele vechi aveau în apropierea lor o rîpă unde se aruncau vasele ceramice sparte, pentru a păstra buna rînduială a lucrurilor. Studiind aceste gropi de gunoi ale trecutului, infinit mai salubre decît cele ale prezentului, arheologii au putut constata diverse schimburi comerciale, iradieri culturale, sensibilitățile unor epoci apuse în materie de decorații. Bogăția de informații pe care le conține un vas ceramic, fie el și spart, stă în munca depusă pentru ca el să poată fi cumpărat.

Să pornim cu începutul, vorba unui celebru dramaturg englez. Lutul se colectează din locuri speciale, cunoscute de meșterii locali, apoi se macină, se curăță de impurități, se amestecă cu apă într-o proporție corectă, astfel încît să fie lucrabil, apoi se debitează printr-o presă care scoate aerul din el și îl face numai bun de transportat în atelierul de olărit. Aici, calupurile mari se porționează și se mai trec o dată prin presă, apoi se frămîntă pentru o omogenizare care se termină abia pe roata olarului, acolo unde mîinile bine antrenate ridică ușor masa de lut, apoi o coboară de cîteva ori, acest ritual de începere a vasului fiind o precondiție a reușitei sale. Aceasta este prima probă pe care orice vas ceramic trebuie să o treacă, anume proba frămîntatului, cum o numește meșterul Daniel Leș din Baia Sprie. Tot el spune că vasul mai are de trecut trei probe importante, asemeni omului în viață, acestea fiind proba făuritului pe roată, proba șlefuirii și proba focului.

Să ridici vasul și să-i dai forma dorită este extrem de simplu doar atunci cînd privești un meșter cu experiență care în cinci minute finalizează un vas foarte elaborat. În realitate, acele mîini au zeci de ani de experiență și, mai mult decît atît, au generații care au făcut asta cu pricepere înaintea lor. Să simți materialul, să știi cît poți să apeși pe ambele părți, să-l mîngîi pentru ca el să crească este tot atît de dificil precum cîntatul la un instrument. Cu toate acestea, spre deosebire de instrumentiștii care, ocazional, primesc aplauze și onoruri, umilii olari, cu privirea lor ațintită spre pămînt, trec neobservați. Odată oprită roata, vasul are forma finală, dar mai trece mult timp pînă cînd acesta să țină laptele la prins sau să bucure privirea cuiva. El trebuie să stea la uscat o perioadă, înainte de a fi șlefuit cu piatra, pentru a avea o suprafață fină și plăcută la atingere. Apoi urmează proba focului, în timpul căreia unele vase crapă, altele plesnesc.

În atelierul de olărit al lui Márton Molnos, în Corund, secui și români lucrează cot la cot pentru a realiza vase. Din 1980 are meșterul Márton mica afacere de pe urma căreia se întrețin, modest, dar curat, din muncă cinstită și sîrguincioasă, cîteva familii din sat. Vasele tradiționale de Corund, cu exuberantele lor motive florale și animaliere, lucrate pe albastru, roșu, verde, negru sau într-o policromie încîntătoare, nu mai au foarte multă căutare. 2020 a fost un an prost, fără tîrgurile tradiționale care adună meșterii cei mai iscusiți din Horezu, Marginea, Corund, Piscu și alte centre importante de olărit din țară, acolo unde vasele tradiționale au căutare printre admiratori și colecționari. Nici în 2021 nu se vor organiza, din același motiv de sănătate publică. Astfel că, în atelierul din Corund, în prezent se produc vase ceramice care se desfac în magazinele de bricolaj, la raionul „Casa și grădina“. Am privit, cu încîntare și tristețe, întregul proces de fabricație. După ce mîinile dibace ale lui Gabor, Petru și Levente modelau vasele, acestea erau decupate și perforate, apoi împodobite de Elisabeta, Iulia și Ianike. Modele cerute de gustul orășeanului contemporan, cele care se vînd adică, sînt „amfore sparte”, aplecate într-o parte, în care se pot planta flori, asemenea unui ghiveci. Singura diferență este că un ghiveci, oricît de frumos, nu aduce vilei orășeanului ștaiful necesar epatării prietenilor, așa cum o amforă spartă o face. Adică el avea prin casă o amforă străveche care s-a spart, dar el fiind smart a făcut un upcycling și gata-i ghiveciul sustenabil și eco, deci la modă. Pe vremuri, ca să se vîndă, vasul trebuia să fie prezentat întreg la tîrg. Acum, ca să se vîndă, el trebuie să fie gata spart.

Trăind modest, olarii înțeleg pămîntul și fac asta cu răbdare, umilință și înțelepciune. Îi primesc pe copiii care vor să încerce meșteșugul cu dragoste, cu prietenie, iar meșterii cu experiență le îndrumă mîinile, cu un zîmbet pe buze, în timp ce copiii le consumă cu entuziasm lutul prețios. Poate că pruncii vor prinde drag de pămînt și vor continua să facă vase ceramice, mărturisitoare ale tradiției, ale frumosului care dă sens utilului. Pînă la urmă, așa cum spunea Victor Hugo undeva în Mizerabilii, frumosul este la fel de util ca utilul, uneori chiar mai util, iar vasele ceramice tradiționale, cu eleganța lor lipsită de emfază, mărturisesc această afirmație.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: L. Niculae

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.