Camera din spate

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
Camera din spate jpeg

Așteptam, împreună cu colegii mei de la birou, să vină contesa. O doamnă bine îmbrăcată ne condusese într-un hol elegant, unde ne poftise politicos să ne așezăm pe niște fotolii și canapele elegante. Noi nu eram prea dichisiți, aveam hainele obișnuite de birou. Ar fi fost ciudat să ne îmbrăcăm altfel, dat fiind că aveam de cărat bidoanele mari cu iaurt îmbogățit cu minerale pentru împrospătarea tenului. De altfel, unul dintre colegi, pus pe șotii, luă un pahar din plastic de la automatul de apă de pe hol și își turnă un pic de iaurt din bidon, făcîndu-și intenționat o mustăcioară albă. Am pufnit în rîs și, rîzînd, îmi mustram colegul, ca un șef responsabil și care vrea să facă o impresie bună beneficiarilor, dar mustrările nu aveau, evident, nici un efect, pentru că rîdeam cu toții. Oricum, situația era inedită pentru că, de regulă, la întîlnirile cu clienții ne luam laptop-urile sau planurile și machetele, nu bidoane de 20 de litri, pline cu iaurt. Cred că doar eu eram pătruns de solemnitatea întîlnirii cu o contesă în carne și oase căci, după ce au încetat să rîdă, colegii au început jocul școlăresc „care pufnește primul”, scălămbăindu-se unul la altul sau împungîndu-se cu un deget. O ușă înaltă se deschise și întrerupse pe loc jocul. Într-adevăr, atunci cînd a apărut, contesa avea o notă de distincție aparte. Era îmbrăcată foarte simplu, cu o fustă neagră pînă la pămînt și o bluză albă din mătase. Avea fața rotundă și părul negru, trăsăturile fine. Părea să aibă circa 40 de ani, primele riduri apăruseră și purta în ochi tristețea care le apare multora în preajma acestei vîrste. Ne-a întrebat dacă avem totul pregătit și, fără multe vorbe, doamna de companie a deschis o ușă dublă și am intrat cu toții, după contesă, într-o sală amplă și cu o arhitectură complexă.

Colegii au început pregătirile pentru împachetare. Au desfășurat pielea de căprioară, au turnat iaurtul, iar eu, văzînd ce bine se descurcă, am început să studiez interiorul. Îmi atrăsese atenția o farfurie ceramică de perete care semăna bine cu una similară și foarte veche, pe care o aveam acasă, însă aceasta, în locul lăutarilor, avea Fecioara cu Pruncul, o reproducere în relief a celebrului tablou al lui Rafael. Apoi privirea mi-a coborît pe niște piese de mobilier impresionante, înalte, cu uși intarsiate și cristaluri ale căror muchii reflectau lumina. Se potriveau foarte bine cu camera vastă, cu galerie și bibliotecă accesibilă printr-o scară. Cînd am revenit, colegii terminaseră împachetarea. Contesa era învelită din cap pînă în picioare în pielea de căprioară, nu i se vedeau nici călcîiele și nici creștetul capului. Semăna, destul de frapant, cu o mumie egipteană de la Luvru, ceea ce m-a făcut să fiu mîndru de colegii mei și de treaba bună, meticuloasă, pe care o făcuseră. Nici o picătură de iaurt nu se scurgea din înveliș și nici nu știu de ce nu m-am întrebat cum respira contesa. Dar părea că se simte bine și confortabil. Din cînd în cînd, se mișca ușor și m-am așezat lîngă ea, pe un covor oriental roșu, să o supraveghez pe durata procedurii. Colegii au luat bidoanele goale și au plecat spre birou, să se ocupe de proiectele în curs, ale căror termene nu puteau fi decalate pentru că noi mai făceam și împachetări pentru întinerire. Contesa părea în regulă, așa că am pornit să explorez un pic palatul.

Am deschis o ușă și m-am pomenit într-o cameră labirintică ce avea doar pereți și arce, dar nu avea planșeu. Se vedea cerul liber și, de dincolo de peretele din spate, înalt de circa patru metri, se auzea forfota bulevardului, cu mașini și trecători, claxoane și huruituri. M-am apropiat de el și, nu știu de ce, am încercat să-l escaladez, să văd exact ce este dincolo, însă mi-a fost imposibil. Nu era nici o scară, nici o mobilă, nici un material sau schelă uitată de muncitori, ceea ce era de bună seamă ciudat, căci, într-o cameră neterminată, mereu găsești felurite obiecte pe care te poți cățăra. Și mai ciudată era senzația inefabilă că acea cameră putea fi și neterminată, cu tavanul neconstruit, dar și ruinată, cu plafonul prăbușit și transportat, grijuliu, piatră cu piatră, de acolo. Pe cînd cugetam eu la arhitectura stranie a camerei, pe ușă a apărut, îngrijorată, contesa. Părea mai în vîrstă cu zece ani și mi-am zis că tratamentul nostru minune avusese, evident, efectul opus. Cînd m-a văzut, s-a luminat la chip și a alergat către mine, m-a îmbrățișat afectuos și m-a sărutat fericită. A fost cel mai cald, cel mai iubitor și cel mai lung sărut de care am avut parte vreodată.

„Unde ai fost pînă acum?”, m-a întrebat ea în cele din urmă, ținîndu-mă strîns în îmbrățișare, dar depărtîndu-și capul ca să mă poată privi. „Pe-aici, am cercetat camera, dar nu am stat decît zece minute.” „Te înșeli”, îmi răspunse ea. „Lipsești de 20 de ani! Te-am căutat peste tot!” Atunci m-am speriat și tot ce am reușit să întreb, gîtuit de emoție, a fost: „Și Gregorio, ce face?”. Nu m-am putut gîndi decît la mezinul familiei care încă nu era independent, dar nu știu de ce am presupus că ea ar avea vreo informație despre asta. „Este inginer,” mi-a răspuns, iar eu m-am trezit în momentul următor și m-am întrebat dacă nu cumva, încercînd să oprim timpul, nu ne rătăcim în camere pierdute care ne fură cu anii de lîngă cei pe care îi iubim, fără să ne dăm seama de asta.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: flickr.com

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.