Eşecul scriitorului în politică

Publicat în Dilema Veche nr. 90 din 6 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

A trecut repede printre noi Llosa şi, ca de obicei în relaţiile cu idolii mei, nu am alergat să-l văd, să-l aud; de o viaţă mă feresc - tot mai lămurit de ce, şi nu mă combat - să fiu în prejma lor; nu mă jenez să am idoli în meseria mea (nici unul în politica lumii de azi!), dar nu vreau să-i cunosc îndeaproape, dincolo de cărţile care-mi spun suficient despre ei. Nici nu vreau totul. Admit că nu e o vreme pentru a avea idoli, nu văd de ce aş da socoteală şi pentru încăpăţînarea cu care nu renunţ la idee. Fără a-ţi iubi (ce binefacere e dativul etic în limba română!) cîţiva confraţi mai mult sau mai puţin contemporani, cu pasiune taciturnă, fără a simţi vreo umilire, discret cu cei în viaţă, nu eşti scriitor bun, întreg, egolatru. De Llosa m-au legat stabil mătuşa Julia - capitol capital în cursurile mele de mătuşologie -, Camacho, crainicul de fotbal care îşi pierde minţile, Sartre, da, Sartre, cu ce ne-a dat cîndva şi ne-a ucis după aceea silindu-ne la un paricid, Flaubert, cel care ne-a descris, chiar înainte de Demonii, o educaţie sentimentală a naivului catastrofal care cere unei revoluţii nu numai ordine şi disciplină, dar şi henormitatea unei omenii. Ideile trăind precum zeii tot din detalii, m-am simţit definitivat în amor prin manuscrisul unui roman pe care l-ar fi pierdut - zice el - la Mondialul de fotbal din Spania şi, mai convingător ca orice, prin telegrama primită de la Bernard-Henri Lévy după ce Llosa a pierdut alegerile: "Trist pentru Peru, mulţumit pentru tine". Mai ţineam la România literară cronica mea de telecinema cînd mi-am permis s-o citez într-un articol, curios la culme cum va reacţiona directorul revistei, lansat şi el în campanie prezidenţială; nu mi-a cenzurat-o, desigur, dar a ţinut să-mi explice decis că noi, neavînd experienţele lui Llosa şi Lévy şi nici ei pe a noastră, pam-pam-pam... M-am autocenzurat sever. Acum, în 2005, observînd cît de apăsat se titra într-un cotidian acest citat dintr-un interviu al lui Llosa la Neptun: "Toţi scriitorii au eşuat în politică", mi-a apărut în faţa ochilor telegrama aceea a lui BHL şi tot ea - cum se spune în jargonul amărît al zilei - mi-a deschis o nouă perspectivă. Chiar dacă Llosa nu cunoaşte decît doi scriitori români, pe Panait Istrati şi Paul Goma, cred că ar fi fost totuşi cazul să ştie că ideea asta - cu "eşecul scriitorilor în politică" - nu se bucură deloc, dar deloc, de vreo simpatie în intelighenţia autohtonă de prim rang şi second hand; este ceea ce explică de ce nu am citit nicăieri ca vreun interlocutor să i-o fi spus clar: "Domnule Llosa, nu vă împărtăşim ideea asta deprimantă şi defetistă; noi sîntem morţi după politică... o politică europeană, bineînţeles, o politică democratică... Spre diferenţă de dvs., noi nici nu ne întrebăm dacă avem virtuţi, vocaţie de politicieni... Avem de cînd ne-am născut!". Cu o amabilitate sfătoasă şi stufoasă, s-a preferat a se discuta cu Llosa despre răul general din societăţile totalitare, despre cărţile lui preferate, s-a tăcut (fals) îngăduitor cînd a găsit în Sartre şi ceva valabil, i s-a acceptat uşor pasiunea frivolă pentru fotbal, dar afirmaţia lui cu privire la "toţi scriitorii care eşuează în politică" nu a produs nici cea mai elementară vibraţie a unei sprîncene intelectuale, a unei pleoape de gînd. De ce? Mă hazardez: fiindcă nu e în firea scriitorilor români de anvergură naţională (şi care nu e?) să-şi asume vreun eşec, să-l recunoască şi să-i dea o consecinţă - alta decît oportunismul mai mult sau mai puţin abil - în politica sa de dreapta sau de stînga, cu sau fără de partid. Şi - în afară de Caragiale, "fanariotul"! - cine nu a eşuat în politică dintre geniile noastre literare? De la Eminescu la Goga şi Iorga, pînă la Arghezi, Sadoveanu şi Călinescu - nici unul nu a recunoscut-o, lăsîndu-ne să-i tratăm cu vorba compasională: "...dar nu pentru asta îi iubim". (Excepţie: Cioran, capabil după '90 să trimită la Bucureşti - spre uimirea editorului său - vreo sută de pagini tăiate viguros din Schimbarea la faţă... şi să se întrebe: "Cum de am putut scrie asemenea tîmpenii?") Să discutăm după '89...? Să numesc...? De la A, B, C la Z, am avea o listă, dar detest listele; prefer să remarc o excepţie: după un eşec electoral de tip Llosa, directorul României literare a tras aceeaşi concluzie şi s-a retras, printr-o declaraţie publică, din viaţa politică. Personal, am fost mulţumit pentru el; mi s-a atras imediat atenţia să nu fiu naiv, să termin cu apolitismul... "Şi tu faci politică!", mi s-a urlat. Bineînţeles! Sartrieni sau antisartrieni - o, Doamne, cîţi confraţi am cunoscut după '89 argumentîndu-şi angajamentul anticomunist în termeni sartrieni, ba chiar leninişti! -, toţi scriitorii valabili fac (o) politică: prin subiect, prin stil, prin distanţă (în greceşte: ironos), prin morală şi antimorală, prin mesaj şi contramesaj; nu poţi fi apolitic cu tine însuţi. Literatura e o politică a egolatriei. Eşuînd în politica la zi, nici un scriitor nu se poate retrage din dezbaterile parlamentului său interior, cu tot ce înseamnă asta - inspiraţie, vanitate, neputinţă, humor, dezgust şi atîtea alte sentimente ale "forului său intim". Dacă nu devine preşedinte de ţară, prim-ministru sau simplu deputat, dacă nu ia puterea - ce consecinţe va avea acest eşec pe hîrtie? L-a secat sau nu? E tot ce mă interesează mai mult. Llosa îi dă pe Havel şi Malraux ca exemple de intelectuali umanişti care au jucat un rol în viaţa politică. Să fim sinceri şi simpli: nici unul nu a mai dat capodopere după ce s-au împlinit politic, la zi. Antimemoriile scrise "sub De Gaulle" mai poartă marca unei inteligenţe lămurite că lupta între naţiuni va înlocui lupta de clasă, dar pentru zguduitorul "Lazare" omul a trebuit să se îmbolnăvească. E politica de maximă cruzime a talentului "Toţi scriitorii eşuează în politică", dar numai unii ştiu asta şi îşi văd de treabă, de grădina lor, cîtuşi de puţin candizi.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.