...Există junghiul de tandreţe? Nabokov, în Pnin-ul său tradus de Mona Ursachi, scrie că ar exista aşa ceva, articulat, la singular. Expresia mi se pare uluitoare, dînd tandreţei o agresivitate absolut necunoscută oamenilor normali. Cum să aibă duioşia ascuţime, tăiş, duritatea junghiului dintotdeauna conectat la o tuse, la o boală, la "o intercostală"...?E una din acele formule nabokoviene pe care Cărtărescu, oricîte obiecţii are la arta aceluia, recunoaşte "că îţi taie respiraţia şi te fac să mori de fericire", fără "să-ţi mai pese de recuzita déj