Candoare şi viclenie sub tiranie

Publicat în Dilema Veche nr. 82 din 11 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-un recent supliment literar al revistei 22 (nr. 803), Ştefan Agopian poartă cu Gabriela Adameşteanu o discuţie de o viguroasă incorectitudine politică. El susţine - şi ea îl aprobă - că şi înainte de '89, "sub comunişti", cum se zice lejer şi popular, au apărut capodopere literare sau, mai calm, cărţi rezistente artistic. Nu e o idee larg împărtăşită, ba dimpotrivă: de peste un deceniu, s-au instalat, într-un fel de corectitudine intelectuală, ignorarea, dispreţuirea, minimalizarea a tot ce s-a tipărit cu "viza poliţiei/cenzurii" comuniste. O extremă politizare - conjunctural îndreptăţită de anticomunism, dar în nici un caz purtătoare de adevăr integral - a guvernat şi încă guvernează judecata critică şi estetică. Pe scurt şi pedestru: dacă "i-au dat drumul" (ca de la închisoare...), dacă au ştampilat o carte cu "bun de tipar" înseamnă "că le-a convenit", că "n-a mai avut probleme", iar dacă n-a avut probleme şi n-au interzis-o, de unde să mai fie şi o capodoperă? Situaţie de o stupiditate atroce - valoarea era conferită de cenzură, de Securitate, de ce lăsau sau tăiau în funcţie de politica internă şi externă la zi, de celebra sintagmă "Congresul IX", care "a dat drumul obsedantului deceniu" cu samavolniciile trăite "sub Dej". "Agop" (cu autoritatea romanelor sale trecute şi pe lista "cărţilor supravieţuitoare", fără semne de întrebare, propusă de revista Vatra) îi spune Gabrielei Adameşteanu, care şi ea (cu Dimineaţa pierdută, cu acea coană Vica de dimensiunea unei descoperiri literare) poate privi drept în ochi "problema": "Am prieteni care au citit acum, proaspăt, Ingeniosul bine temperat al lui Mircea Horia Simionescu şi au căzut muţi de admiraţie. Au spus: există aşa o carte la noi? Da, uite, există. Dar, după gustul meu, Matei Iliescu a lui Radu Petrescu e chiar o capodoperă şi care nu-i atinsă de nici o problemă politică... O carte care rezistă extraordinar e Lumea în două zile a lui George Bălăiţă... După mine, Paul Georgescu, ca prozator, a dat cel puţin două cărţi excepţionale: Vara baroc şi Solstiţiu tulburat... Nu ştiu de ce-l ocolesc criticii postmodernismului... fiindcă el e primul nostru postmodernist". De altfel, Paul Georgescu - "dogmaticul marxist" care lucra cu Joyce şi Proust pe masă, "stalinistul" care a lansat la Gazeta literară prima promoţie de tineri critici hotărît antistalinişti - se bucură de un tratament special în demonstraţia lui Agopian. "Monsieur Paul" - cum îl apela Ion Vinea -, "încuiatul", posedatul literaturii angajate de tip Sartre/Malraux, contestatarul "umanismului apos" tip Camus, este cel care l-a lansat pe Agop imediat după ce a citit Tache de catifea, cartea aceea năzdrăvan de apolitică, de un farmec stilistic orbitor, scăpată cum-necum din furcile cenzurii ca roman cică istoric, cu fanarioţi. "Georgescul" e pus de Agop - urmînd să stîrnească, desigur, răcnete de indignare... - la capitolul "noroc". El zice că a avut noroc cu un oximoron ideatic de calibrul lui Paul, cu un Paleologu care i-a amînat debutul, cu un Mircea Ciobanu care i-a grăbit apariţia, cu un Roger Cîmpeanu de la România literară care l-a învăţat cum se face o gazetă cerîndu-i să lase dracului ziaristica şi să se ducă acasă să-şi scrie cărţile, în fine, cu însăşi cenzura pe care ar fi păcălit-o... Indiscutabil, fie şi în cea mai cumplită dictatură, fără noroc nu se poate izbîndi, oricît ar fi artistul de înzestrat şi hotărît să nu facă pact cu Diavolul. Dar a explica totul prin noroc ne menţine într-o stare de candoare, foarte dragă, ce-i drept, gîndirii româneşti, predispusă ancestral la victimizare, la ghinion istoric, geografic, politic şi etcetera. Mult mai consistentă şi mai "la obiect" mi se impune o altă explicaţie care din totdeauna a provocat oroare, de o incorectitudine morală detestabilă; aş numi-o duplicitate creatoare sau ambiguitate pozitivă, dar ştiu ce mînie aş provoca printre spiritele din ce în ce mai imaculate; mă voi mulţumi s-o definesc ca viclenie - viclenia, mai mult sau mai puţin onestă, a oricărui talent puternic supus constrîngerii dictatoriale, conform celei mai crude legi stabilite de Gide: "Tirania constrînge artistul la excelenţă, libertatea îl moleşeşte". Toate cărţile rezistente citate de Agopian sau în ancheta Vetrei aparţin unor talente a căror forţă de expresie se înscria, vrînd-nevrînd, într-un joc dublu cu Puterea silită permanent să deosebească între benign şi subversiv, între ostil şi subtil; în limbajul zilei, orice text putea conţine "pile" sau "şopîrle"... Marin Preda a fost primul care a emis, ca director la Cartea Românească, acest "decret" privitor la relaţia dintre talent şi cenzură: "Dacă nu are talent, să nu bage Ťpile», dacă are - negociem"... S-a negociat cu viclenie, cu ipocrizie, de o parte şi alta, şi s-au salvat cărţi nu "şopîrloase", ci monstruos de frumoase nu de-a pururea, dar măcar pînă azi. Unii nu au mai suportat acest joc dublu şi au plecat să scrie în libertate, alţii - la fel de nevinovaţi... - s-au încăpăţînat să rămînă, "să-i păcălească". Aşa numeşte Agop viclenia: "Am reuşit să-i păcălesc. Au închis ochii..." N-au închis ochii, după opinia mea. "Talentele" existau şi la cenzură, aveau şi ele oribila lor viclenie în "a da drumul", acoperindu-se cu documente de partid şi referate abile, mulţumită cărora sîntem cîţiva care putem primi telefoane gîlgîind de veselie, în 2005: "Ţi-am citit cartea din '80... cum de i-au dat drumul în loc să te aresteze?". Există şi ingraţi - ca să mă exprim blînd. Ei sînt pasionaţi să afle dacă autorii au fost informatori... Şi dacă au fost, Mistreţul cu colţi de argint îşi încetează frumuseţea? O discuţie ca aceea dintre Agopian şi Adameşteanu are meritul de a complica la maximum problema, nelăsînd-o la mintea inocenţilor neinformaţi şi intransigenţi, mamă-mamă...

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.