Albert Camus

Publicat în Dilema Veche nr. 310 din 21-27 ianuarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Neîndoielnic, pe 4 ianuarie, am fost cîţiva care ne-am gîndit înfioraţi că s-au făcut 50 de ani de cînd Albert Camus s-a prăpădit lovindu-se cu maşina lui de un platan de pe o şosea a Franţei. Un prieten de-al meu l-a sunat pe un alt prieten pentru ca să citească împreună primele rînduri ale Străinului, cele care anunţau moartea mamei lui Mersault. Eu am recitit necrologul scris de Sartre în care, cu o tandreţe rară în scrisul lui, recunoştea că fie şi după ce s-au despărţit ideologic, după „o ceartă care nu-i altceva decît un alt fel de a fi împreună“, el continua să-l citească, dornic să ştie ce mai are de spus, ce mai gîndeşte Camus… Sînt camusieni care văd în acel necrolog „cel mai bulversant omagiu funebru“, deşi ei ştiu că peste 6 ani, acelaşi Jean-Paul, în voluptatea dezicerilor sale, va reveni asupra acestei duioşii şi o va denunţa ca pe o notă falsă: „era fals că mai vroiam să ştiu ce gîndeşte“. Ce să credem? La 70 de ani, întrebat dacă a greşit vreodată, Sartre va declara că nu, niciodată…

Vladimir Tismăneanu – singurul care în presa noastră cotidiană a consacrat un articol celor 50 de ani de cînd nu-l mai avem printre noi pe Camus – nu-l poate despărţi de Sartre, de conflictul lor politic şi moral decisiv într-adevăr pentru gîndirea dreptei şi a stîngii în a doua jumătate a unui secol clişat deja ca „al extremelor“. Articolul din Evenimentul zilei e scris de un anticomunist radical, convins de victoria ideilor lui Camus asupra acelei stîngi totalitare, de inspiraţie sartriană, dogmatice, inumane, nu o dată numite, pe româneşte, împuţite.

Îmi permit să cred – bazat cel puţin pe experienţa noastră în acest spaţiu mioritic – că lucrurile sînt mai complicate. Anticomunismul nu are de ce defila sub steagul lui Camus. Autodeclarata dreapta autohtonă, şi nici aşa-zisa stîngă a noastră încă naţional-soicalistă nu au de ce să-l îmbrăţişeze. Aşa cum nu a vrut să fie „nici victimă, nici călău“ – celebra formulă cu care a exasperat toate intransigenţele vremii – Camus nu a fost nici comunist (decît în tinereţe, cum altfel?, aş cuteza să întreb invocîndu-l pe Malraux: „fără aventura lirică a comunismului secolul nu poate fi înţeles“) şi nici vreodată anticomunist. Mai mult: Camus a afirmat – să fi fost prea subtil? prea complicat? – că „împotriva ei, împotriva mea, am rămas de stînga“. Inteligenţelor recente – de dreapta şi de stînga conformiste – le este inaccesibil adevărul acestei idei. Pentru confortul lor, e mult prea dramatic, chiar scandalos, incapabile să gîndească stînga altfel decît fundamentalist stalinistă.

Azi putem scrie cu o deplină linişte ideologică: Albert Camus a fost un om de stînga, un antitotalitarist nu în general, ci precis antistalinist, antisovietic. El a rămas la stînga împotriva acelei stîngi care conform dogmei sacrosante punea devotamentul faţă de URSS ca „piatră de încercare a internaţionalismului proletar“. Conflictul lui cu Sartre s-a declanşat din clipa cînd, imediat după victoria aliaţilor „nefireşti“ asupra hitlerismului, Europa democratică şi capitalistă a aflat că în Ţara socialismului victorios există lagăre de muncă forţată pentru deţinuţii politici, contestatari ai puterii staliniste, condamnaţi ca „duşmani ai poporului“, în procese inchizitoriale.

Sartre s-a opus acestor dezvăluiri contrare intereselor luptei antiimperialiste, anticapitaliste, invocînd, cu geniul scrisului său, sensul unic al Istoriei – revoluţiile eliberatoare, reci şi indiferente la revoltele individualiste ale omului camusian. Acesta era pentru ceea ce am numi azi cu calm: adevărul integral; asupriţii, exploataţii, revoluţionarii trebuiau să ştie că în Uniunea Sovietică, acolo unde se vestea desfiinţarea exploatării omului de către om, injustiţia, suferinţa umană, opresiunea, nefericirea nu au dispărut. În afara lor, ignorîndu-le în numele revoluţiilor drepte, ale luptei de clasă totdeauna neîndurătoare, Camus nu putea gîndi, respira, înţelege şi scrie. O revoluţie fără milă îi răpea permanenţa umană. Nici victimă, nici călău, el s-a definit ca un brancandier pe o ambulanţă între cele două fronturi, un doctor Rieux pe timp de ciumă. Nu i se va ierta. Ani de zile, stînga aceea la care se împotrivea (fără să treacă la dreapta!) va vedea în el „un fals intelectual“, „un sabotor al Istoriei“, „un sufleţel utopic“, „un reacţionar mic burghez“.

Cel mai violent dispreţ la adresa lui mi l-a aruncat în faţă un sartrian bucureştean, utecist cîndva cu mine: „Camus e un scriitor de Crucea «Roşie». Mi-a căzut bine, era în 1958, trăiam „întruchiparea idealului“, fusesem declarat „un mic burghez rătăcit în revoluţie“ fiindcă cerusem „adevărul integral“, dar mai ales ajunsesem tainic la Omul revoltat, după experienţa Isac Babel, bolşevicul care cerea revoluţiei să creeze o Internaţională a oamenilor buni, altă utopie sufletist dubioasă. Cu ei – încălcînd legile luptei de clasă, dezgustat de fără-de-legile ei –, am început cea mai complicată experienţă: trecerea de la angajamentul sartrian, dur, lucid şi strîmt, la angajamentul camusian prea omenesc pînă la a fi antipartinic. Nu Sartre, legitimînd ani de zile, din China pînă în Cuba, democraţiile populare, nu el, ci Camus, cu (ulterior) Köstler şi Orwell, ne-a făcut să pricepem cea mai gravă dintre întruchipările lirismului revoluţionar: foştii oprimaţi, foştii umiliţi şi obidiţi, răsturnînd orînduirea cea crudă şi nedreaptă, îşi vor impune dictatura cu metodele foştilor exploatatori, însuşindu-şi dezinvolt privilegiile şi drepturile la samavolnicie ale oricărei clase dominante. Suferinţa umană – obsesia camusiană – ne-a „corupt“ pînă la a fi „obiectiv duşmănoşi“, subiectiv brancardieri. Absurdul camusian l-am cunoscut concret istoric. Este experienţa noastră inestimabilă, întru totul discutabilă azi, în condiţiile istorice ale triumfului neocapitalist. Camusienii autentici ar vrea să ştie azi ce ar spune Sartre.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.