Hikikomori – între bizarerie japoneză şi avangardă

Publicat în Dilema Veche nr. 320 din 1 - 7 aprilie 2010
Hikikomori – între bizarerie japoneză şi avangardă jpeg

La cinci ani după ce s-a retras din viaţa socială, Taka a fost găsit mort în apartamentul său. Totul indica faptul că acesta s-a cufundat într-o letargie totală, încetînd chiar şi să se hrănească, şi că a aşteptat pur şi simplu să moară. Suicid pasiv. Taka, personajul lui Randy Taguchi în Vertij, era un hikikomori.

La cinci ani după ce s-a retras din viaţa socială, Taka a fost găsit mort în apartamentul său. Totul indica faptul că acesta s-a cufundat într-o letargie totală, încetînd chiar şi să se hrănească, şi că a aşteptat pur şi simplu să moară. Suicid pasiv. Taka, personajul lui Randy Taguchi în Vertij, era un hikikomori. Însă hikikomori nu este un fenomen fictiv, ci unul cît se poate de real. Termenul, care în japoneză înseamnă „retragere“, se referă la indivizii care se autoizolează timp de cel puţin şase luni; în cazuri extreme, perioada de recluziune poate ajunge şi la 10-15 ani.

 Media i-a numit „generaţia pierdută a Japoniei“ sau „milionul lipsă“, şi asta deoarece conform psihologului Tamaki Saito, cel care a identificat fenomenul, există aproximativ un milion de hikikomori. Se estimează că 80% dintre aceştia sînt bărbaţi, cei mai mulţi avînd vîrste cuprinse între 20 şi 30 de ani. Media japoneză a mers şi mai departe, etichetîndu-i ca „paraziţi sociali“ şi chiar „potenţiali ucigaşi“ (ceea ce intră în contradicţie cu inerţia care îi caracterizează). Cred că nu mai e nevoie să spun că asta nu ajută deloc la înţelegerea, respectiv la soluţionarea problemei. Asemenea atitudini nu fac altceva decît să îi împingă pe hikikomori şi mai mult înspre marginea societăţii.

În general, un hikikomori începe prin a renunţa la şcoală pentru ca mai apoi să renunţe la orice contact cu lumea exterioară. Felul în care e descris modul lor de viaţă a devenit deja un clişeu: stau treji noaptea şi dorm ziua, iar camera lor e echipată cu teancuri de manga şi DVD-uri, jocuri video şi cu un calculator. Unii dintre ei îşi părăsesc, totuşi, camera în timpul nopţii pentru a-şi cumpăra mîncare sau reviste manga. Cauzele? Acestea variază de la caz la caz. Cel mai adesea, e vorba de un eşec sau de bullying. Sau, aşa cum o spun şi cei de la Goo Goo Dolls, pentru că „I don’t want the world to see me / Cause I don’t think that they’d understand“. Desigur, pentru cei mai mulţi dintre noi, a sta închis între patru pereţi echivalează cu închisoarea, însă pentru un hikikomori, acei patru pereţi reprezintă singurul spaţiu în care acesta se simte cu adevărat liber, unde poate fi el însuşi şi, mai important, unde nu e judecat de nimeni.

De asemenea, la baza fenomenului stau diverşi factori socio-culturali: aşteptările mari din partea părinţilor, sistemul educaţional japonez, conformismul, creşterea economică din secolul XX, avansul tehnologic. Citat de Time Asia în 2000, Sadatsugu Kudo, care conduce un centru de recuperare pentru hikikomori, spunea că „nu se poate preciza cauza, dar se poate preciza contextul: e Japonia. În Japonia, trebuie să fii ca toţi ceilalţi, iar dacă nu eşti, te simţi pierdut, ţi-e ruşine. Aşa că dispari“. Kudo nu e singurul care explică fenomenul prin unicitatea Japoniei. În puţinele studii publicate în Occident se insistă pe faptul că hikikomori este un fenomen specific societăţii japoneze. Cred însă că ne grăbim cînd catalogăm acest fenomen drept o bizarerie japoneză şi excludem posibilitatea ca acesta să se manifeste şi în spaţiul euro-atlantic. De altfel, e de ajuns să vizităm un forum ca HikiCulture pentru a ne convinge că nu doar în Japonia există hikikomori. Iar psihiatrii occidentali care încearcă să explice fenomenul relaţionîndu-l cu tulburări ale dezvoltării, cum ar fi sindromul Asperger, mi se par şi mai departe de sursa problemei.

Înţelegerea în profunzime a fenomenului hikikomori e o provocare. Dar dacă îl vom eticheta fie ca o ciudăţenie specifică Japoniei, fie ca o tulburare psihică, dăm dovadă de o mare lipsă de imaginaţie. Să nu uităm că hikikomori înseamnă, în primul rînd, alienare şi anxietate – maladiile societăţii moderne. Nu doar societatea japoneză pune mare preţ pe conformism; e de ajuns să deschidem televizorul sau o revistă – totul invită la uniformitate. Mai mult, societatea exercită o presiune din ce în ce mai mare asupra individului: corpul său, gradul de productivitate la locul de muncă, timpul său liber, totul a ajuns să fie un „proiect personal“. Hikikomori sau alienare – acestea sînt doar dovezi ale profundei rupturi care s-a produs între structurile societăţii şi indivizi. Individul e privit ca forţă de muncă, respectiv ca „producător“ de forţă de muncă; într-un asemenea context, cum ar putea cineva să se simtă apreciat pentru ceea ce este? Fenomene ca hikikomori reprezintă un eşec al întregii societăţi. Un eşec pe care aceasta refuză să şi-l asume. În schimb, se arată cu degetul în toate direcţiile.

Ţinta preferată este, fireşte, tehnologia. Da, e adevărat că tehnologia ne propune din ce în ce mai insistent o retragere în lumi private. Şi da, e adevărat că generaţia din care fac parte hikikomori e conectată la o reţea digitală care le formează percepţiile, gîndirea, imaginaţia şi, nu în ultimul rînd, memoria. Cu toate acestea, blamarea tehnologiei pentru tous les maux et tous les troubles e o exagerare. Lăsînd la o parte faptul că alienarea a fost menţionată de Hegel în 1807, explicarea alienării ca o consecinţă a dezvoltării tehnologice e un transfer de responsabilitate care ne îndepărtează de la adevărata cauză, şi anume lipsa acută de repere, de valori morale.


Interesant este că există şi voci care spun că hikikomori reprezintă avangarda. Într-un sistem dominat de competiţie, agresivitate şi umilinţă, a rupe contactul cu societatea, a alege autorecluziunea este, în mod paradoxal, un gest sănătos. Iar cînd fenomenul se va răspîndi în întreaga lume, sistemul capitalist va fi serios pus la încercare. Dacă îi mai punem la socoteală şi pe freeters, pe NEET, şi pe freegans, alte grupuri aflate sub eticheta „paraziţi sociali“, am putea ajunge să dăm dreptate acestor voci.

Nu-mi plac extremele. Nu împărtăşesc nici opiniile celor care minimalizează gravitatea problemei atribuind-o exclusiv societăţii japoneze, dar nici opiniile celor care susţin că hikikomori sînt avangarda. Prefer să privesc fenomenul ca pe o cultivare a escapismului. Poate că nu ne-ar strica tuturor, din cînd în cînd, cîteva zile de autoizolare şi rătăcire pe tărîmurile ficţiunii.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.