Chirică şi lupta anticomunistă

Publicat în Dilema Veche nr. 291 din 11 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De cîtva timp, mă bîntuie o întrebare cu nuanţe existenţial(ist)e. Rămasă fără răspuns, mă tem că ar putea genera, în viitor, serioase izbucniri nevropatice. Înainte de a v-o adresa şi dumneavoastră însă, îngăduiţi-mi, vă rog, ca de obicei, o scurtă incursiune epică în îndepărtaţii ani ai copilăriei mele ceauşiste. Era prin 1976 sau 1977, în preajma vacanţei de vară. Împreună cu un vecin de scară, mai mare ca mine cu un an, inventasem un joc neobişnuit şi plin de avîntul revoluţionar al epocii. Aproape în fiecare după-amiază, intram în Dacia roşie a tatălui amicului în chestiune " Dacie parcată elegant în faţa blocului " şi ne scufundam într-un univers ficţional-ludic, de unde greu ne mai recupera cineva. Trebuie amintit faptul că autoturismele personale nu deveniseră încă un fenomen amplu (ca să nu-l numesc de masă) în ţara noastră, iar Daciile cu sigla UAP produceau, de aceea, cetăţenilor RSR (şi, mai ales, progeniturilor acestora, deschise spre progres, ca toate progeniturile) destui fiori de fascinaţie. Tatăl prietenului amintit (medic important) se dovedise o natură extrem de liberală vizavi de capriciile copilului, permiţîndu-i excese pe care eu astăzi nu ştiu dacă le-aş accepta, prin comparaţie, la băiatul meu. Un astfel de exces îl constituia însăşi respectiva "joacă" în maşină. Domnul doctor ne descuia automobilul (fără a ne lăsa totuşi şi cheile!), se asigura că volanul e blocat, schimbătorul de viteze într-a-ntîia şi frîna de mînă trasă, lăsîndu-ne apoi să ne facem de cap vreo cîteva ore în habitaclul plin de miresme volatile. Pe scurt, ne jucam "de-a ştabu’ şi de-a şoferu’", scenariul derulîndu-se mereu pe aceleaşi paradigme fundamentale (vecinul era "ştabu’", iar eu eram "şoferu’"), pigmentate, în anumite împrejurări, cu mici nunaţe de imaginaţie spontană. Rolurile noastre nu fuseseră asumate întîmplător. Fiu de doctor, alintat pînă la epuizare, preţios şi premiant, aflat în pragul clasei a cincea (eu abia treceam într-a patra!), prietenul meu dorea să dea ordine. În plus, ne găseam în maşina lui. Ca atare, el nu putea să fie altcineva decît "ştabul". Deşi orgolios la rîndu-mi, avînd în vedere circumstanţele şi, în primul rînd, posibilitatea de a ţine în mîini volanul, de a deschide farurile, de a pune semnalizarea şi de a stropi, din cînd în cînd, parbrizul cu soluţie alcoolică (vă mai amintiţi, butonul declanşator se ascundea pe atunci în podea, undeva aproape de ambreiaj?), eu ajunsesem, fără multe comentarii, "şoferul". "Ştabul" era ceva mare (nedefinit), "la judeţ", şi călătorea toată ziua prin oraş, alături de "şoferul" său, grăbindu-se de la o şedinţă la alta. Vorbea colorat şi ţipa " asemenea tuturor ştabilor. "Şoferul" i se adresa cu "să trăiţi" şi "tovarăşu’ prim" (nu se ştia însă "prim-ce?"). Nu avea iniţiative ori personalitate, executînd fără crîcnire comenzile importantului om politic şi administrator. Singurele bucurii pe care şi le permitea (fără a cere voie) erau stropirea abundentă a parbrizului cu soluţie de curăţare şi claxonarea violentă a cîte unei pisici eşuate leneş pe lîngă botul maşinii. În rest, nu respira, nu vorbea, nu rîdea, privind numai cu coada ochiului către "pasagerul" din dreapta. Prin contrast, "ştabul" deţinea o paletă nelimitată de variante comportamentale, beneficiind de tot atîtea replici asortate lor. Putea fi furibund (că nu ştiu care "bou de inginer" compromisese cultura agricolă), grăbit (să-l "prindă pe secretarul consiliului"), preocupat (că-l căuta "tovarăşu’ ministru"), trist (că "nu-şi vede nici azi familia pînă seara") sau vesel (că "băiatu’, elev în clasa a patra," " vezi bine " "a luat şi anu’ ăsta premiul întîi"). Cel mai frecvent însă era furibund şi grăbit. Atunci vorbea cam aşa: "Flăcău, mă aşteaptă tovarăşu’ primar. Calc-o urgent!". Ori: "Băiatu’, mă întîlnesc în cinci minute cu tovarăşu’ Georgescu. Rapid la sediu!". Ori: "Gagiule, iute la Municipiu!". Ori: "Băieţaş, mişc-o fulger la şantieru’ Constructoru’! Eu răspundeam, invariabil, "am înţeles, să trăiţi tovarăşu’ prim!", ţuguindu-mi ulterior buzele într-un vuuum prelung, străbătut de stropi de salivă. Mimam, cu dramatism, viraje periculoase pe şosea şi priveam, profesionist, în oglinda retrovizoare. Dacă şeful era cumva supărat, situaţia devenea critică. Invectivele şi decibelii explodau în Dacia roşie, supraîncinsă oricum de soarele verii. "Bă, vită încălţată, opreşte! Nu vezi pe bătrînica aia care se chinuie să traverseze?", "Tembelule, nu frîna aşa, că-mi spargi capul. Of, nu ştiu cine te-o fi recomandat şofer la Judeţ. Mare bombalău eşti!", "Cretinoidule, nici să iei o curbă ca lumea nu poţi. Unde ai făcut, bă, şcoala că te dau pe mîna Securităţii?". Şi aşa mai departe. Bîiguiam "să trăiţi!" şi tremuram " în mod real " din toate încheieturile. Cu siguranţă, amicul meu avea stofă de conducător român, iar faptul că el este, în prezent, emigrant în Canada mă intrigă de-a dreptul. Într-o bună zi, un lucru cu totul neaşteptat se întîmplă în habitaclu. "Ştabul", preocupat de data aceasta, spuse, la un moment dat, cu jumătate de gură: "Chirică, la judeţeana de partid! Ca gîndu’ te vreau!". Am rămas stupefiat. Nu înţelegeam deloc apelativul "Chirică", cu atît mai mult cu cît nu stabilisem vreodată că noi doi ar fi trebuit să avem nume. Iar "Chirică", prin singularitatea sa subită (răsărise " cu un aer de diferenţă sfidătoare " dintr-o mare de "tembeli", "prostovani" şi "bombalăi" ce mi se păreau nu doar benigni, ci chiar fireşti), îmi sună, din raţiuni inefabile, ca o injurie teribilă (abia peste un an, cînd am ajuns şi eu într-a patra, am descoperit, la lecturi suplimentare, în Povestea lui Stan Păţitul a lui Creangă, un simpatic personaj Chirică; aparent, numele lucifericului servitor se potrivea, în mintea amicului meu, cu identitatea "şoferului de ştab" şi, ca atare, decise să mi-l atribuie instantaneu). Am ieşit turbat din maşină, lăsîndu-mi şeful " nedumerit şi în pantaloni scurţi " pe scaunul din dreapta. I-am strigat prin geam: "Chirică... să-i spuneţi mamei dumneavoastră, tovarăşu’, nu mie!" (ezitasem, o secundă, între "să-i spuneţi mamei dumneavoastră" şi "să-i spui lu’ mă-ta", optînd totuşi pentru cea dintîi, întrucît băietanul îngrozit din faţa mea încă mai păstra puţin din autoritatea de "prim", la nivel subliminal, şi nu mă puteam elibera uşor de automatisme; în plus, maică-mea era prietenă cu "doamna doctor" şi nu mi-ar fi iertat o asemenea ieşire). Se pare că orice aş fi putut fi, numai Chirică nu. Atunci, trebuie să recunosc, m-am revoltat, cu adevărat deschis, împotriva comunismului.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.