Bucureştii lui Mihail Sebastian

Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Scriu într-o cameră în care a intrat Mihail Sebastian. „Odaia lui Pippidi (am trecut cîteva clipe pe la el, să-i duc nişte cărţi) e un fel de insulă în care mi-ar fi plăcut să trăiesc. O masă de lucru, o bibliotecă, singurătate, lumină, linişte.“ Data din jurnalul scriitorului este 17 noiembrie 1941. Dedicaţia de pe Accidentul, datată „Noemvrie 1941“, a fost scrisă tot atunci: „Domnului M. Pippidi, cu dubla părere de rău de a-l fi cunoscut aşa de tîrziu şi de a-i oferi abia astăzi o carte dinainte de război, pentru care autorul ei are doar scuza că a uitat-o definitiv“. Altă însemnare, la 4 iunie 1943: „Scurtă vizită la Pippidi, pe care nu-l mai văzusem de cîteva luni. Mica lui garsonieră, cu atîta linişte, cu atîtea cărţi, e pentru mine un fel de imagine a păcii“. Era, este, în Lascăr Catargiu, 15 A.

Dar Sebastian, unde locuia el? O aluzie din jurnal pare să indice adrese unde s-a oprit scurt timp, cu chirie, după ce venise de la Brăila, „oraşul cu salcîmi“: Sfinţii Apostoli, Popa Tatu, Radu-Vodă. Poate, la început, o baracă din Văcăreşti, dacă pasajul din De două mii de ani este o amintire. Tot acolo, cîteva rînduri descriu o locuinţă mai decentă, închiriată cu 1000 de lei pe lună: „O mansardă. Dar e a mea. Un scaun, o masă, un pat. Patru pereţi albi şi o fereastră înaltă, peste care se văd vîrfuri de copac din Cişmigiu“. În Accidentul, Nora povesteşte: „Eu locuiesc aici aproape, în Bulevardul Dacia, şi tramvaiul nu opreşte decît ori la Donici, ori la Vasile Lascăr“. Sau, mai departe: „priveliştea ei de fiecare dimineaţă, imaginea familiară a Bulevardului Dacia, curtea maiorului de peste drum, farmacia din colţ, staţia de taximetre“. Aşadar, un progres spre centru care corespundea unei ascensiuni sociale a tînărului care avea, în 1938, 31 de ani.

Acest parcurs cunoaşte atunci o nouă etapă, garsoniera de pe Calea Victoriei despre care scrie în jurnal: „Ar trebui să ţin minte că ăsta a fost unul din visele mele vechi şi ar trebui să fiu mulţumit... E o cameră mare, albă, cu multă lumină, la etajul VIII... Am o terasă destul de încăpătoare – ar primi cu uşurinţă trei chaise-longuri deschise – şi de acolo cuprind în semicerc jumătate Bucureşti. E, ca peisaj, ceva din intrarea în rada New Yorkului. Plutesc între buildinguri“. În mai 1939, cînd se întoarce dintr-o concentrare care l-a făcut să cunoască viaţa de soldat, e fericit să regăsească „o viaţă de sus, demnă, liberă, fastuoasă“. Cine l-ar putea ţine de rău pentru asta? „Camera mea albă, baia mea strălucitoare de curăţenie, patul proaspăt, terasa, biblioteca, lumina“ nu reprezentau numai un confort normal, ci elemente ale unui triumf social, mai ales că zilele de cazarmă au coincis cu perioada în care primea cele mai măgulitoare invitaţii de la familia Bibescu, la Corcova sau la Mogoşoaia. Precaritatea acestor succese se constată repede, din notele din 1939 şi 1940 despre dificultăţi financiare şi creşterea chiriei. „Pretenţiile proprietarilor mei mă sperie“ – în martie 1941 şi, după două săptămîni, adaugă: „Cu cît se apropie 23 aprilie, gîndul de a trebui să-mi părăsesc garsoniera devine mai apăsător. Mi-ar trebui 100.000 de lei ca s-o pot duce pînă-n toamnă“. În acelaşi timp în care persecuţiile antisemite nu-l mai ocolesc (i se confiscă aparatul de radio, aşa de important pentru concertele de muzică clasică şi pentru buletinele de ştiri de la BBC), e obsedat de inevitabila mutare. După doi ani şi jumătate, „e o intimitate care se rupe, e o legătură care se desface, e încă o dată, e un moment din viaţa mea care se termină“.

S-a mutat în strada Antim împreună cu familia de care, pînă atunci, se izolase. Începe o cronică a Bucureştilor în vreme de război şi a suferinţelor populaţiei evreieşti din cartierele Gabroveni, Văcăreşti, Dudeşti. Urmele lăsate acolo de rebeliunea legionară: „Nu a rămas casă, nu a rămas cocioabă, care să nu fi fost spartă, jefuită, arsă“. Apoi, din aprilie 1944, alarmele de bombardament: „Cînd am ieşit din adăpost, flăcări imense se vedeau spre Poştă şi Mitropolie... Un incendiu în Şelari părea că va aprinde tot oraşul. Flăcări albe, galbene izbucneau cu violenţă de peste tot“. Casa din Antim va fi distrusă, de ultimele bombe, la 26 august.

Odată cu Sebastian, o generaţie întreagă a trăit o experienţă care a arat brazde adînci în oraş. Bucureştii răsfăţaţi dinainte de război au dispărut şi chiar amintirea huzurului de altădată n-a supravieţuit, în perioada comunistă, decît clandestin şi sporadic.

Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.