Turismul horror de festival

Publicat în Dilema Veche nr. 810 din 29 august – 4 septembrie 2019
Turismul horror de festival jpeg

diția a opta a Festivalului de film horror „Lună Plină“ s-a desfășurat ca de obicei în satul săsesc Biertan, de data asta în absența primarului, descurajînd astfel eventuale speculații electorale privind asocierea cu cultura ororilor. Motivele pentru care festivalul rezistă încă (și nu e singurul, mai avem Festivalul Dracula la Brașov) îmi scapă. În ce privește consumul, apetitul românilor pentru cultura horror e mult mai slab decît apetitul pentru realități horror; în ce privește producția, la cultura horror contribuim mai degrabă involuntar, oferind altora modele și surse de inspirație. Avem dificultăți în a distinge fantasticul de superstiția cotidiană, ororile naturale de cele administrativ-politice și toate astea influențează direct capacitatea de abstractizare, de sublimare a realității în spațiul conceptelor. Filmele horror au început să aibă succes masiv de casă la noi abia de la lansarea sălilor 4DX, unde ne ducem să fim scuturați, udați, bătuți de vînt, pentru o experiență senzorială mai degrabă decît una conceptuală. Popor pragmatic, țintim spre beneficii palpabile – se spune că vizionarea unui film de groază arde 200 de calorii și stimulează sistemul imunitar.

Festivaluri precum „Lună Plină“ au misiunea de a regulariza cît de cît modul în care ne raportăm la horror – oferind filme de gen din diverse țări și variate culturi, demonstrînd bogăția temelor și motivelor încadrabile aici, precum și a tehnicilor cinematografice asociate lor, canalizînd oroarea spre spațiul ideilor și experimentelor artistice; nu în ultimul rînd, împachetînd toate astea într-o experiență turistică, într unul din satele pitorești ale Transilvaniei. Atracțiile oferite de festival celor care nu se omoară după filme includ concerte în sau în preajma bisericii medievale din Biertan, concursuri de tip Treasure Hunt și Escape Room, workshop-uri pentru diverse tipuri de „creativitate“ (machiaj, sculptat de bostani). În sfîrșit, fiecare ediție bifează tradiția proiecției nocturne a musical-ului The Rocky Horror Picture Show la care se merge cu versurile învățate pe de rost, căci se lasă cu cîntat și excese bahice prelungite cu petrecerea din campingul festivalului – mai bine populat acum decît la ultimele patru-cinci ediții, indicînd un reviriment al evenimentului.

În mod înțelept, această ediție a evitat producțiile de violență excesivă, orientîndu-se înspre zonele mai suculente ale genului – comedia neagră și horror-ul de comentariu social.

E posibil să fi fost ediția cu cele mai multe filme din istoria festivalului – s a consacrat deja tradiția ca sala Karloff (fost cămin cultural al satului) să fie rezervată unui maraton de titluri clasice, în timp ce celelalte locații (sala Hobana, grădinile Méliès și Vertigo) au oferit în paralel o competiție de titluri recente, în general debuturi. În acest fel spectatorii pot opta între a se distra la titluri consacrate sau a risca la titluri de competiție, unde informații despre filme nu prea există, iar surprizele plăcute alternează cu filme ce solicită indulgență. Celor două linii directoare li se adaugă și o competiție de scurtmetraje pentru cei care nu mai au răbdarea necesară lungmetrajelor.

Secțiunea competițională a atras mai multă calitate decît în edițiile recente, semn că festivalul are deja o reputație internațională, iar selecționerii au de unde alege. Printre titlurile reușite s-a numărat The Last Serb in Croatia (r. Predrag Licina) – bornă istorică, deoarece este primul film zombie balcanic (dacă nu punem la socoteală Grecia), respectînd tradiția de a exploata conceptul în cheie politică: în mijlocul unei molime zombie, croații sînt stupefiați să afle că unicul antidot e sîngele sîrbesc amestecat cu rachiu, iar slovenii încearcă să exploateze conflictul printr-o murdară alianță cu o NATO căreia nu îi pasă cu adevărat de soarta Balcanilor. Filmul necesită o bună cunoaștere a tensiunilor naționaliste din fosta Iugoslavie și a stereotipurilor umoristice prin care etniile de acolo fac haz de necaz. Slavoj Zizek își amintea că a sesizat iminența războiului iugoslav în momentul în care despre anumite lucruri nu se mai putea glumi. Filmul acesta e un semnal că s-a recuperat ceva din simțul umorului sacrificat atunci. Rămînem cu frustrarea de a fi una dintre ultimele țări europene care nu a produs un film zombie, în condițiile în care sîrbii și croații au avut mai multe orgolii de călcat pentru a face această comedie posibilă.

Tot între titlurile reușite se numără și Knife+Heart (r. Yann Gonzalez), un hibrid de dramă LGBT și slasher movie. Vanessa Paradis joacă o regizoare de comedii porno gay care își vede actorii căsăpiți treptat de un criminal în serie care nu tolerează filmele respective. Regizorul Gonzalez reușește să pășească pe o graniță foarte fină între parodie horror și dramă queer, acordînd atenție deosebită aspectelor vizuale și sonore (coloana sonoră aparține fratelui său mai celebru, muzicianul Anthony Gonzalez). Tot într-o cheie sexo-marxistă, debutul australian The Furies (r. Tony D’Aquino) a speculat pe seama „gamificării“ feminismului – o organizație ocultă pune la cale un joc macabru în care un număr de bărbați cu măști de porci și un grup de femei sînt obligați să se căsăpească între ei, urmînd anumite restricții și roluri de gen. A mai fost polonezul Werewolf (r. Adrian Panek) – drama de război a unui grup de copii evrei hărțuiți de cîinii rămași în urma soldaților naziști care s-au retras din Polonia, cel mai sobru film al ediției.

Alte titluri mai puțin rafinate, dar rezonabil de distractive au fost: primul film norvegian cu vampiri, Vidar the Vampire (r. Thomas Aske Berg și Fredrik Wal-deland) – cîștigător al trofeului Festivalului Dracula de anul trecut, recomandat fanilor comediei blasfemiatoare; comedia australiană Mega Time Squad (r. Tim van Dammen) – cu gangsteri ce călătoresc în timp cîte cinci minute pentru a rezolva diverse complicații gangsterești; argentinianul Abrakadabra – încheierea trilogiei giallo a fraților Onetti care de cîțiva ani își trimit fiecare film la Biertan; nemțescul Luz (r. Tilman Singer) – cu un spirit lesbian ce posedă trupul unui bărbat provocîndu-i tulburări de identitate de gen.

Titlurile slabe au fost mai ușor de evitat de data aceasta. Am nimerit totuși la Deadtectives (r. Tony West) – comedie cu vînători de fantome, amuzantă doar pentru fanii Scooby Doo – și la Children of the Dead (r. Kelly Copper și Pavol Liska) – teoretic o ecranizare a romanului nobelizatei Elfriede Jelinek, filmul suferind de problema că nimeni din cei implicați nu a citit romanul, ci s-a croșetat o serie de poante pe marginea ideii sale generale: zombie naziști, evrei și refugiați sirieni învie din morți și fac un bairam cu șnițel austriac, prezentat ca film mut pe 8 mm. Au mai fost cîteva titluri pe care le-am sărit din rațiuni de suprasolicitare; cum ziceam, densitatea filmelor a fost mai mare decît la edițiile trecute.

Maratonul de clasice (defalcat pe două zile) a constat în cele șapte filme ale seriei A Nightmare on Elm Street, produsă între 1984 și 1994 pornind de la filmul lui Wes Craven despre entitatea malefică Freddy Krueger, care călătorește prin visele oamenilor și îi maltratează în somn. Ca orice serie de lungă durată, e o suită de titluri motivate de succesul filmului original, în direcții nu întotdeauna inspirate, însă, la pachet, oferă o experiență interesantă legată de evoluția posibilităților tehnice ale vremurilor respective, amuzînd și prin rolurile de debut ale unor celebrități (Johnny Depp, Patricia Arquette). Ultimul titlu al seriei propune chiar o abordare „meta“ cu mult înainte ca cinema-ul horror să îmbrățișeze tehnica respectivă – tot Wes Craven avea să o perfecționeze în seria Scream, cu care ajunsese să își parodieze parodiatorii. În aceeași categorie a titlurilor clasice a intrat și proiecția aniversară Zombie (r. Lucio Fulci), filmul spaghetti-horror care a importat (și parțial plagiat) conceptul zombie în cinematografia europeană. S-a respectat și tradiția proiecțiilor de film mut cu muzică live – trupa Foley’ala și vocea Irinei Margareta Nistor au acompaniat The Phantom Carriage (r. Victor Sjöström), producție suedeză de acum 100 de ani care l-a marcat pe Bergman.

Festivalul nu are încă anvergura evenimentelor similare de tradiție din străinătate (Frightfest, Sitges, MotelX etc.), însă are o identitate aparte prin poziționarea rurală, iar dezvoltarea sa se integrează treptat în potențialul turistic al zonei. Se aude tot mai des prin Europa de festivalurile românești (TIFF, Electric Castle etc.), iar „Lună Plină“ e o oportunitate ca România să aibă o prezență relevantă și în această nișă – o prezență la nivel artistic ar trebui să fie preferabilă ororilor cotidiene.

Aron Biro este autorul blog-ului http://aronbiro.blogspot.com.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.