Reygadas, Farhadi și Noé

Ionuț MAREȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
Reygadas, Farhadi și Noé jpeg

După Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest 

„Dacă nu au întrebări imediat, lasă-i. Dă-le timp. Nu-i problemă dacă trece şi un minut de tăcere. Tăcerea este bună.“ Cam asta mi-a spus regizorul mexican Carlos Reygadas chiar înainte de a urca împreună, într-o duminică seară, pe scena de la Cinema PRO din Bucureşti, pentru masterclass-ul în limba engleză pe care l-a susţinut – şi pe care am avut onoarea să îl moderez – după proiecţia de aproape trei ore a celui mai nou film al său, impunătorul Nuestro tiempo (2018).

Inclus în acest an în competiţia de la Veneţia (deşi multă lume se aştepta să fie la Cannes, festivalul care l-a consacrat pe marele cineast), filmul a putut fi văzut în premieră în România la Les Films de Cannes à Bucarest (13-22 octombrie), evenimentul iniţiat şi organizat de nouă ani de Cristian Mungiu. Reygadas a fost invitat special al festivalului, care i a dedicat o retrospectivă completă (cinci titluri). El a venit în România împreună cu soţia sa, Natalia López, care este monteuză şi alături de care joacă în noul film, dar şi cu cei doi copii ai lor, Rut şi Eleazar, distribuiţi de asemenea în Post Tenebras Lux (2012) şi Nuestro tiempo.

I-am ascultat indicaţia regizorală şi, la momentul potrivit, am lăsat publicului timp să îşi formuleze întrebările. Rey­gadas a avut dreptate: chiar şi după momente de tăcere, întrebările au venit şi au fost dintre cele mai percutante. Era de aşteptat, de altfel, pentru că sutele de persoane care au asistat la masterclass nu puteau fi, în marea majoritate, decît oameni din lumea filmului sau cinefili exersaţi, aşa cum cer operele sale deloc uşoare sau comode.

Reygadas a părut să se simtă în largul său, cu atît mai mult cu cît s-a bucurat că a putut urca pe scenă cu două beri mici – pe una mi a oferit-o mie. Am descoperit un om relaxat, fără fasoane (lucru vizibil şi din felul de a se îmbrăca: blugi, tricouri şi cămăşi lejere), volubil, curios şi atent la tot ce e în jur. Şi cu un discurs extrem de coerent şi de substanţial despre cinema, aproape filozofic şi teoretic, bazat pe ideea esenţială că filmul trebuie să surprindă viaţa, prezenţa unui moment, ceea ce scapă controlului chiar şi al regizorului (inevitabil, în timp ce zicea asta, mi-au trecut prin minte vorbele asemănătoare, despre „inefabil“, pe care le tot spune şi Cristi Puiu).

O adevărată lecţie de teorie despre cinema – reflex probabil şi al faptului că a ajuns să facă film fără a urma studii de specialitate, ci prin vizionări şi lectură, după ce a renunţat la cariera de diplomat absolvent de Drept – a ţinut să spună şi cu o seară înainte, la sesiunea de întrebări şi răspunsuri de după proiecţia de la Cinema Union a primului său lung­metraj, Japón (2002).

Ajunsesem la vizionare, pentru Q&A, chiar în timpul genericului de final, venind repede cu întreaga familie Reygadas cu o mașină a festivalului de la un restaurant de lux din zona de nord a orașului, unde au fost prezenți toți invitații speciali din străinătate.

Pe drum, Reygadas m-a întrebat unde a avut loc Revoluția. În dreptul Ministerului de Interne, i-am indicat balconul discursului și acoperișul de unde a plecat Ceaușescu. Știa cîteva lucruri despre evenimentul istoric, dar nu înțelegea de ce fostul dictator nu a fugit direct în străinătate dacă tot a apucat să se urce în elicopter. Pînă să formulez o explicație, am ajuns la Cinema Union și am început sesiunea de întrebări și răspunsuri.

Dar am descoperit și un om direct, impulsiv, tranșant – adică exact ca admirabilele sale filme, care nu fac nici o concesie gustului popular și se situează la antipodul cinema-ului mainstream, pe care, de altfel, Reygadas îl repudiază în interviuri și discursuri.

În timpul masterclass-ului, nu a ezitat să sugereze că orice director de imagine care ar ieși de sub indicațiile sale stricte ar fi imediat dat afară. Iar la un moment dat, pentru a preveni o nouă întrebare a mea, a cerut să lăsăm publicul să își exprime curiozitățile. Înainte de proiecția Nuestro tiempo, după calupul de reclame, a urmat un filmuleț polonez de mai multe minute dintr-o campanie civică a Uniunii Europene. Stilul ultraconvențional al filmării, montajului și jocului actoricesc, pe care l-a considerat stupid, l-a făcut să iasă din sală, revenind numai la finalul clipului, pentru a urca pe scenă pentru scurta introducere la noul său lungmetraj, care mi se pare una din cele mai bune opere cinematografice ale anului.

Un regizor calm și cerebral

Al doilea invitat special al ediției din acest an a Les Films de Cannes à Bucarest, prezent tot în primul week-end de festival, a fost marele regizor iranian Asghar Farhadi, care a cîștigat de-a lungul carierei un Urs de Aur și două Oscaruri (pentru A Separation și The Salesman) și a fost cu ultimele sale trei filme – pe care le consider mai puțin ofertante decît cele din prima parte a carierei – în competiția de la Cannes. La București i s au proiectat Everybody Knows, film realizat în Spania, cu Javier Bardem, Penélope Cruz și Ricardo Darin în distribuție, și care a deschis festivalul de pe Croazetă în acest an, și cele două capodopere indiscutabile ale sale: About Elly (2009) și A Separation (2011).

În calitate de jurnalist și de critic, pe deasupra și admirator al filmografiei sale, nu puteam să refuz invitația de a modera Q&A-ul de după proiecția de deschidere cu Everybody Knows, dar mai ales masterclass-ul de a doua zi de la Cinematograful „Elvire Popesco“ al Institului Francez, după A Separation. Și, dacă inițial am crezut că voi avea emoții în fața unuia dintre cei mai apreciați cineaști ai lumii, pe care nici nu îmi imaginam acum cîțiva ani că voi ajunge să îl cunosc vreodată, ele au dispărut la prima întîlnire, în special datorită prezenței sale afabile.

Cu felul său calm de a fi (în discuțiile din afara Q&A-urilor și a masterclass-ului, care s-au desfășurat în limba farsi și cu traducere în română, el a vorbit în engleză), Asghar Farhadi mi-a lăsat impresia unui om foarte cerebral și calculat, reținut, deloc expansiv, cu idei foarte limpezi și profunde. Fix cum sînt și filmele sale cele mai bune – structuri narative și dispozitive regizorale impecabile, intense, fără fisură, care seduc și captivează și care, în ciuda logicii lor extrem de controlate, lasă să pătrundă atîta viață cît este nevoie pentru a declanșa un asalt emoțional asupra privitorului.

Obișnuit cu traducerile, iranianul a ținut un masterclass substanțial, în care, în fraze scurte, de o concizie și de o claritate remarcabile, a răspuns unor întrebări despre cum își scrie scenariile, cum lucrează cu actorii și cu restul echipei și cum este pe platou și despre cîteva din mărcile stilului său, încheind cu o elegantă explicație despre cum funcționează cenzura în Iran.

Un mare autor de cinema, un foarte bun vorbitor și un om plăcut – amuzat, de pildă, în timpul unei plimbări pe jos în prima seară prin centrul Bucureștiului, de la Cinema PRO la Teatrul Apollo 111, de amintirea că acum mulți ani a văzut la cinematograf în Iran niște filme românești polițiste, fără a mai ști titlurile sau regizorul (am dedus că era Sergiu Nicolaescu).

Cînd petrecerea o ia razna

Un al treilea invitat de marcă, al cărui nou film a umplut pînă la refuz sala de la Cinema PRO, a fost Gaspar Noé, prezent, cred, pentru a treia oară la Les ­Films de Cannes à Bucarest (precedentele vizite au fost cu Enter the Void, în 2009, și ­Love, în 2015). Cineastul franco-argentinian a prezentat acum Climax, o nebunie inclusă în acest an în secțiunea „Quinzaine des réalisateurs“ de la Cannes. Un „musical body horror“ cu o trupă de ­„street dance“. Un film al cărui scop principal pare să fie captarea energiei unor corpuri tinere care pierd treptat controlul, de la dans, băutură şi un drog psihedelic misterios, în timpul unei repetiții.

La introducerea de dinaintea proiecției, dar mai ales la Q&A ul în limba engleză de la final, Gaspar Noé, în acord cu stilul său degajat și nonconformist, a răspuns întrebărilor scurt, imprevizibil și fără explicații pretențioase, în rîsetele complice și aplauzele publicului. A început prin a spune că și-ar fi dorit ca sunetul muzicii, deja tare, să fi fost și mai puternic, dar că sala de proiecție nu permitea asta. Iar tentativele mele sau ale unor spectatori de a găsi, prin întrebări, sensuri mai profunde ale filmului au fost respinse prin răspunsul său că ceea ce se vede în film este ceea ce se întîmplă de obicei la petreceri – lucrurile o iau razna. Asta e tot. 

Ionuț Mareș este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.