Reverie mexicană

Publicat în Dilema Veche nr. 775 din 27 decembrie 2018 – 9 ianuarie 2019
Reverie mexicană jpeg

● Roma (Mexic-Statele Unite, 2018), de Alfonso Cuarón. 

Din cîte am observat, Roma, filmul care marchează revenirea mexicanului Alfonso Cuarón înspre plaiurile natale, s a clasat pe primele locuri în mai toate topurile de final de an ale criticilor anglo-saxoni. E drept că, oricît de rare, astfel de consensuri critice trebuie tratate cu circumspecție. Să nu se înțeleagă că Roma mi se pare un film supraestimat – nu cred că e, la fel cum nu cred nici că ar fi o capodoperă absolută. Cred însă că e un caz de manual, reușit aproape ireproșabil, cu privire la ceea ce poate face un regizor de talent atunci cînd are un buget considerabil pe mîini și cînd e lăsat să-și ducă ideile pînă la capăt.

Jean-Luc Godard spunea, într-un interviu din anii ’60, că există filme care sînt mai bune pentru că au fost făcute cu mulți bani și filme mai bune pentru că au fost făcute cu puțini bani – important e ca regizorii să-și știe calapodul financiar potrivit. Pare un truism, dar nu e neapărat evident că, de pildă, unui film precum The Woman Who Left al filipinezului Lav Diaz nu i-ar fi putut reuși atmosfera epurată și stranie în absența unor constrîngeri materiale (un buget de aproximativ 100.000 de dolari), la fel cum Roma ar fi fost un film complet diferit – și, cred eu, nu la fel de percutant – fără cele 15 milioane de dolari din buget. Am dat exemplul lui Lav Diaz fiindcă există asemănări între filmul său și cel regizat de Cuarón, asemănări care nu se limitează la faptul că ambele filme au luat, la distanță de doi ani, Leul de Aur la Veneția: sînt două povești spuse dintr-o perspectivă feminină, care investighează perioade tumultuoase ale trecutului (anii ’90 în Filipine, respectiv începutul anilor ’70 în Mexic), traduse vizual printr-o imagine alb-negru calofilă.

Asemănările stilistice se opresc însă aici. Lav Diaz e un cineast interesat să provoace veritabile experiențe cinematografice: filme foarte lungi în care, după orice standard, se întîmplă destul de puține lucruri. Dimpotrivă, filmul lui Cuarón, deși privilegiază la rîndul său un tempo molcom, e plin de incidente mai mari sau mai mici, iar subiectul său – cronica vieții unei familii burgheze timp de un an – nu este niciodată ocultat. Protagonista e bona tînără a familiei, care asistă – oarecum din exterior – la dramele domestice din casă (tatăl are o amantă, mama bea cam mult), pe măsură ce își clădește cum poate propria viață. Sigur, perspectiva aparține celui „de jos“, care suportă nervii și defulările de zi cu zi ale patronilor – dar Cuarón nu e interesat de astfel de considerații, căci, grație delicateții mizanscenei, filmul său pare să plutească dincolo de materialitatea lucrurilor, într-o lume feerică de basm.

Roma e un film deopotrivă intimist și maximalist, iar reușita lui Cuarón ține de felul admirabil în care a învestit tensiunea dintre aceste două concepții opuse asupra cinema-ului – ca mijloc de introspecție și ca fereastră către spectacolul lumii. Pe cît de tandru-empatice sînt cadrele în care camera baleiază, prin nenumărate mișcări lente de travelling, încăperile casei-teren-de-joacă pentru o ceată de copii, pe atît de fascinante sînt cele în care aceeași cameră coboară în stradă. Ajung, în sfîrșit, la ideea enunțată de Godard de la care am pornit: Roma s-ar fi putut lipsi la o adică de toate evenimentele accesorii puse în scenă (o mașină care nu mai pornește, o fanfară aflată „întîmplător“ în zonă), dar adevărul e că aceste adaosuri auxiliare creează o textură vizuală de un dichis rar în­tîlnit. E suficient să vezi planul-secvență în care bona aleargă împreună cu o prietenă de-a lungul unei străzi: dată fiind minuția cu care Cuarón umple fundalul cu vînzători ambulanți, simpli trecători și mașini de epocă care țîșnesc de pe străduțe, filmul capătă un dinamism hipnotizant. Iar țesătura sonoră e la fel de bogată – un amestec stufos de sunete ambientale, șlefuit cu o atenție aproape maniacală.

La fel ca în cazul lui Carlos Reygadas, casa din Roma pare o insulă privilegiată, adăpostind atît fluxul de inocență al copilăriei, cît și nevrozele părinților. Este, în schimb, un spațiu mai puțin racordat la ordinea largă a cosmosului, căci problemele burghezilor – într-un Mexic citadin care cunoaște violența revoltelor politice – sînt de ordin prozaic: aleea din fața casei să fie măturată, bona să poată ajunge la spital la timp pentru o naștere. Asta nu înseamnă că filmul se împotmolește în naturalism, căci Cuarón pare sensibil mai ales la magia interferențelor dintre aceste universuri contradictorii, pîndind în fiecare scenă epifaniile: la un moment dat, în timpul unui cutremur, un nou-născut rămîne neatins de dărîmături, gîngurind liniștit în incubator.

Mă declar însă uimit în fața unui teoretician precum Dina Iordanova, care pretinde că nu găsește mare diferență între a vedea Roma pe ecran mare și a-l vedea acasă (așa cum obligă Netflix). Mi se pare, dimpotrivă, că filmul – prin insistența acestor cadre seducătoare filmate în Scope – se cere văzut la cinema. Faptul că așa ceva e imposibil nu face decît să sublinieze supremația statornică a Netflix – aici totuși doar distribuitor, nu și producător al filmului. Prin opțiunea de a nu difuza în săli această reverie alcătuită din compoziții vizuale dense, ai crede că Alfonso Cuarón a încercat să se apropie nu doar de viața, ci și de filmele anului 1970. Deep End, Zabriskie Point, Roma. Toate se petrec în același an, nici unul nu se (mai) vede la cinema.

Roma rulează pe Netflix începînd cu 14 decembrie.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.