Nu doar un film despre romi: "Şcoala noastră"

Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
Nu doar un film despre romi: "Şcoala noastră" jpeg

- interviu cu regizoarea Mona Nicoară -

Dacă ar fi să vorbim despre Şcoala noastră scurt şi la modul general, am putea spune că este un documentar despre romi. Dar asta n-ar fi suficient. Este în primul rînd un film viu şi amuzant, care documentează procesul prin care trece o comunitate mică în încercarea de desegregare a învăţămîntului local. Şi, mai mult, e o poveste care spune nişte adevăruri umane importante, fără să arate cu degetul.

Filmul a patricipat deja la aproape 50 de festivaluri internaţionale şi a fost difuzat recent în cadrul Festivalului One World România. Pe Mona Nicoară, regizoarea filmului, am întîlnit-o la Festivalul Movies That Matter de la Haga.

Un film care tratează problema romilor poate provoca rezistenţă, credeţi că publicul poate depăşi uşor această rezistenţă?

E multă lume care a venit la proiecţiile noastre din curiozitate sau gîndindu-se că „aoleu, alt film despre ţigani!“. Sînt cîţiva bloggeri care au recunoscut că lor nu le plac filmele cu tentă socială şi care au crezut că filmul este foarte tezist, pentru că se ocupă de segregare. Şi am descoperit că foarte multă lume e surprinsă pentru că filmul are umor şi e o poveste bine făcută. Am încercat să portretizăm oamenii cît mai complet. Şcoala noastră e un film făcut să fie înţeles ca poveste, şi încă o poveste interesantă şi distractivă.

De ce aţi ales să faceţi un film despre romi?

Eu am început să lucrez ca activist al drepturilor omului imediat după ’89. M-a interesat mereu de ce unii sînt incluşi în societate şi alţii sînt excluşi. Din 2002 m-am ocupat exclusiv de problema romilor, iar 2002 a fost momentul cînd a devenit clar pentru toată lumea că segregarea este o problemă sistemică. Şi a coincis şi cu faptul că aveam un copil care urma să meargă la şcoală.

Iniţial, am vrut să fac o cercetare de teren, aproape academică, în care să mă duc într-un loc şi să văd ce se întîmplă, care sînt factorii care determină ca unii să fie introduşi fără nici o discuţie în sistemul de învăţămînt de masă, iar alţii să fie ţinuţi deoparte în condiţii inferioare. Dar, ca activist pentru drepturile omului, am făcut rapoarte grămadă şi ştiam că sînt citite doar de o mînă de oameni.

Aşa că am căutat o alternativă. Lucrasem la un alt documentar înainte, Children Underground, şi cu vremea mi-a devenit tot mai clar că aş putea face mai mult decît un raport scris. M-am gîndit că, dacă fac un film, care să fie un film bun cu oameni reali, o poveste mică, uşor de înţeles, poate am mai multe şanse să lămuresc sau măcar să încep să desluşesc de ce apare acest fenomen de segregare şi care ar fi posibilităţile de a fi evitat.

În Tîrgul Lăpuş, comunitatea părea a nu se opune integrării, în special părinţii români nu se opuneau. În plus, copiii romi şi familiile lor doreau foarte mult să meargă la şcoala din centrul oraşului, la şcoala de masă. Autorităţile erau foarte deschise faţă de noi şi păreau că lucrurile merg bine. Planul era să filmăm un an de zile şi să vedem cum decurge integrarea. În timpul acelui an, ne-a devenit tot mai clar că experimentul nu va fi un succes. Şi, mai mult, că există o seamă de factori culturali care împiedică punerea în practică a celor mai bune intenţii, oricît de bine finanţate ar fi ele. În cele din urmă, am filmat patru ani, am aşteptat să vedem exact unde se termină povestea.

Care sînt factorii culturali la care vă referiţi?

Avem un bagaj pe care îl cărăm cu noi, un bagaj care e fundamental rasist. Şi eu l-am avut. Am crescut cu ideile cu care creştem toţi în România – că, dacă nu eşti cuminte, vine ţiganul şi te ia. Că trebuie să ai grijă că ţiganii fură şi sînt violenţi. Astea sînt lucruri pe care le absorbi înainte ca ele să fie intenţionate într-un fel, sînt parte din atmosfera generală pe care o absoarbe un copil. Şi, odată crescuţi, ele ne influenţează acţiunile.

Dacă oamenii au mentalitatea asta, ce i-ar putea determină să vadă filmul?

Speranţa mea stă în două lucruri. Unul e că este interesant întotdeauna să te vezi în oglindă. Şi oamenii pot înţelege mai multe despre ei înşişi dacă se văd în oglindă. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, filmul, aşa cum e el, are mult umor şi multă înţelegere şi empatie pentru toţi protagoniştii. Şi e distractiv. Şi trag speranţa din ce am văzut că asta aduce lumea să vadă filmul şi în acelaşi timp reduce intrarea în defensivă.

Unul din lucrurile care reies din film este că învăţătoarelor şi, în general, românilor le este frică de romi. În condiţiile acestea, pare facil să acuzi pe cineva că discriminează. Lor le e frică. De unde apare frica asta?

Cred că am crescut cu ea, aşa cum spuneam înainte. Ţiganul reprezintă o ameninţare asupra existenţei noastre de clasă mijlocie civilizată. De mici creştem cu ideea că fură copii, asta e o frică viscerală cu care creşti. Mai este şi sărăcia lucie, care creează frică. E foarte aproape de noi şi foarte diferită de noi şi foarte posibilă în acelaşi timp. Există şi frica de diferenţă; tot de mici ni se spune constant că sînt complet diferiţi de noi. Evident că sînt diferiţi într-un fel sau altul, dar sînt şi foarte asemănători şi nimeni nu stă să se uite în amănunţime la lucrurile astea. Să contracarezi frica asta cu simpla arătare de deget şi să spui că discriminezi, că eşti o persoană rea, nu duce nicăieri, face ca oamenii să fie şi mai defensivi ca înainte. Pe de altă parte, poţi contracara frica asta cu o înţelegere foarte specifică, nu a situaţiei în general – cu toţii vorbim în categorii largi şi abstracte, cînd vorbim despre romi, şi vorbim întotdeauna la plural –, ci cu o poveste mică, individuală, care poate fi înţeleasă în termenii ei.

Sînt mulţi cei care înlocuiesc frica şi respingerea cu mila.

Mila e o atitudine de superioritate de la început. Şi mila e limitată în timp. Însă înţelegerea de la egal la egal nu e limitată, se poate modifica şi există în ea un raport de reciprocitate. Şi e mult mai interesantă.



Cui îi aparţine responsabilitatea integrării romilor?

E a noastră a tuturor, ca plătitori de impozite, pentru că integrarea se face pe banii noştri. O fac guvernele şi o fac pe bani europeni în anumite locuri, dar de cele mai multe ori o fac pe banii noştri. Însă doar aducerea de fonduri sau construcţia de politici publice nu ajută la mare lucru, pentru că la nivel local integrarea nu e abstractă, e concretă. Şi la nivel local trebuie făcută de toată lumea. Nu poate fi făcută, de exemplu, numai de conducerea şcolii, profesorii trebuie să-şi înţeleagă misiunea. Părinţii trebuie să sprijine procesul acesta. Iar copiii trebuie să înţeleagă că e spre binele lor, şi ce e interesant pentru mine e că, de obicei, copiii înţeleg cel mai uşor. Cel mai greu este să-i convingi pe adulţi că integrarea e spre binele lor şi spre binele general.

Ce înseamnă acest „bine general“?

Toată lumea crede că binele general constă în cîştigarea unei oarecare competiţii, materiale sau academice. Lumea nu înţelege binele general ca fiind ceva ce ţine de atmosferă, de felul în care funcţionăm ca o comunitate. Binele general e o chestiune foarte vagă în teorie, dar în practică înseamnă ceva foarte simplu: să poţi funcţiona cu demnitate la toate nivelurile, de la căpătatul de apă şi cumpăratul de pîine într-un mic magazin pînă la oportunităţile pe care le ai în viaţă în general, dacă poţi să mergi la facultate sau nu, de exemplu. Dacă eşti tratat ca om la oricare din nivelurile acestea mici, care fiecare la rîndul lui poate fi împărţit într-un moment cu detaliile lui. Şi diavolul se ascunde din păcate în aceste detalii.

La nivel legislativ, ce ar trebui schimbat în România în vederea integrării?

La nivel legislativ au început să apară foarte multe instrumente de fapt. Există cîteva decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului care spun că segregarea nu e bună. Multe dintre ţările din regiunea noastră au diverse politici sau strategii de integrare a romilor. În România, de exemplu, există chiar două seturi de instrucţiuni extrem de specifice care sînt date şcolilor, care interzic segregarea şi o definesc în termeni destul de limpezi. Teoretic, instrumentele sînt acolo. Mai mult, teoretic, şi banii sînt acolo, pentru că Uniunea Europeană şi guvernele trebuie să pună bani în integrarea romilor. Ce lipseşte este monitorizarea felului în care se desfăşoară lucrurile la nivel local. Ce se întîmplă cu politicile acestea, cum sînt înţelese, dacă sînt internalizate de toată lumea la nivel local, dacă sînt aplicate cu cap, ce se întîmplă cu banii europeni pe termen lung. Avem aceeaşi problemă pe care o avem cu rasismul nostru. La nivel general se întîmplă un lucru şi la nivel micro şi local se întîmplă cu totul altceva.

Care e pasul următor cu filmul dvs.? Ce urmează?

Filmul a ieşit acum un an şi am fost la aproape 50 de festivaluri pînă acum. Ne-a mers bine, dar e momentul să folosim filmul nu doar ca film, ci şi ca o unealtă pentru schimbare. Am început să facem asta în România, unde era, evident, cel mai simplu. Am cerut Ministerului Educaţiei să introducă filmul şi un ghid de discuţie, pe care-l vom face tot noi, în curricula de pregătire a profesorilor din întreaga Românie şi ni s-a făcut o promisiune foarte fermă, publică, repetată de cîteva ori, că vor face acest lucru pînă la începerea anului şcolar următor. Sperăm să facem acelaşi lucru şi în Ungaria. Căutăm finanţări şi încercam să dezvoltăm proiecte similare şi în alte ţări, să traducem filmul şi ghidul de discuţie şi să le folosim în pregătirea profesorilor. Cred că ceea ce contează cel mai mult este includerea filmului în sistemul de educaţie a profesorilor pe termen lung.

Credeţi că televiziunile româneşti sînt interesate să difuzeze Şcoala noastră?

După şase ani de discuţii, TVR-ul a decis să-l difuzeze la Joia Documentarelor. Aştept însă contractul şi să se încheie emisia – atunci voi fi sigură şi mulţumită că l-au difuzat.

De ce fel de susţinere aţi avut parte în România?

N-am avut nici un fel de susţinere în timp ce făceam filmul, Ministerul Educaţiei ne-a ajutat logistic cu intrarea în şcoli, ceea ce a fost de mare ajutor, dar finanţări din România şi sprijin de alt fel nu am avut. Am avut însă mereu parteneri, ONG-uri care ştiau despre film şi care acum sînt parteneri care se ocupă de distribuţia lui în regim nonprofit.

Am început de asemenea să colaborăm cu Festivalul One World, care are cîteva sisteme de distribuţie, inclusiv online prin Voodoo – compania de distribuţie a lui Cristian Mungiu. Filmul a început deja să circule prin cluburile de film One World, prin caravanele făcute de diverse festivaluri din România. Probabil că vom merge într-o caravană prin ţară tot prin Voodoo. Ministerul Educaţiei, odată ce va primi DVD-urile produse de noi, ne va ajuta cu distribuţia prin Casa cadrelor didactice şi intrarea în sistemul de educaţie a profesorilor. Speranţa mea e ca în România să-l poată vedea toată lumea care vrea să-l vadă şi cei care nu se aşteptau să-l vadă.

a consemnat Bianca-Olivia NIŢĂ

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.