„Naufragiul” Emei

23 mai 2020
„Naufragiul” Emei jpeg

● Ema (Chile, 2019), de Pablo Larraín.

Între Jackie, filmul precedent al chilianului Pablo Larraín, și Ema se cască hăul care desparte un film important de un naufragiu – sau o formă de cinema de un clip. Vîrf de lance al noului cinema chilian, Larraín ne dezvăluie cu acest nou film cam cum arată cinema-ul cînd preia fără jenă armele periculoase ale publicității. Iar ce vedem – pentru cine mai avea dubii – nu e deloc încurajator. Zvîcnind agonic pe sub neoane fistichii, în cadre de un matematism exagerat care evacuează orice fel de trăire sau ruptură, Ema are aerul unei reclame fancy despre cel mai recent model de adidași pe pernă pneumatică. Acum o vreme nimeni n-ar fi luat în serios o așa mostră de vanitate formală – dar lumea (sau cinema-ul) fiind cum e, am ajuns să credem pe cuvînt filmele găunoase care pozează drept mare artă.

Cu alte cuvinte, se vorbește în continuare prea mult (peste tot în lume) despre moartea cinema-ului și prea puțin (cu excepția Franței) despre cît de prost – dar umflat în pene – a ajuns cinema-ul festivalier considerat de primă mînă, cel făcut cu sclipici și bani grei. Prezentat la Veneția și reluat acum de MUBI într-o abilă lovitură de marketing, Ema aduce laolaltă multe dintre tarele produselor tipice de festival. Sînt de ajuns cîteva minute din film pentru a dibui vacuitatea acestui proiect mort la naștere, în care un cuplu de artiști (Mariana Di Girolamo și Gael Garcia Bernal) se chinuie să-și salveze căsnicia – sau măcar să își facă ordine în viață – după ce experiența coabitării cu un copil adoptat a ieșit prost. Filmul ne ademenește cu iluzia unei povești rivettiene de amour fou imposibil de resuscitat, în care partea de suferință e cel puțin la fel de importantă ca partea de iubire. Să nu ne iluzionăm, însă, căci Larraín e mai preocupat de jocurile perfide de putere prin care personajele încearcă să se răzbune unul pe celălalt cum pot mai bine, între o partidă de amor și o umilință publică.

Larraín se alătură astfel unui grup de regizori în vogă azi (unii oameni îi numesc „autori”) pe care nici o descoperire ocazionată de propriile scenarii nu-i interesează cu adevărat. În tagma asta de cineaști-maeștri ai world cinema (grecul Lanthimos filmînd în Irlanda o poveste „universală”, de pildă), totul riscă să se amestece într-o pastă colorată și inofensivă, în care cinema-ul are de pierdut pe toate planurile. În Ema, țara e Chile (dar ar putea fi oriunde altundeva), părinții sînt dansatori (dar ar putea fi orice altceva), copilul – motivul traumei – e columbian (dar ar putea avea orice naționalitate, fiindcă oricum nu-l vedem la față aproape niciodată). Nu degeaba am amintit mai sus de Jacques Rivette, omul care a știut ca nimeni altul să filmeze o repetiție înaintea unui spectacol. Dacă într-adevăr Ema e un film despre dans, asta e doar în măsura în care pretextul dansului (o muzică antrenantă, niște corpuri care se mișcă sincron la apus) poate servi drept umplutură într-o poveste căreia îi lipsește tocmai ritmul. Cadrele dansante ale filmului sînt la polul opus față de arta lui Rivette (care, trebuie spus, nu încerca să se vîndă): nimic nu e pe cale să iasă la lumină sub ochii noștri, totul e deja sigilat și pus la vînzare.

O idee clasică a cinefiliei presupunea să găsești în fiecare cadru al unui film de autor cîte o idee. Era în lumea de ieri. Azi, Larraín ne oferă contrariul: nu un film lipsit de idei, ci un film în care fiecare cadru aduce cu el cîte o idee irosită. Nu e nimic mai jenant decît această furie inutil-cheltuitoare (pe care protagonista și filmul o împărtășesc), vizibilă atunci cînd, pe timp de noapte, Ema incendiază ce găsește cu un aruncător de flăcări, doar-doar vom obține niște „imagini frumoase”. E marele handicap al acestui film neputincios, care confundă cadrele frumoase – totul e la locul lui: portul la ocean, banda de fete care se emancipează în fața coregrafului decăzut, camera care survolează lent – cu ideea de frumusețe. Iar frumusețea nu va fi niciodată publicitară.

Am fi naivi să așteptăm o răbufnire din partea filmului, ea nu va veni niciodată. Reprezentant de seamă al academismului, Ema învăluie o poveste mîzgălită pe un șervețel într-o perdea (pompoasă, dantelată) de fum. Larraín este un pastișor înzestrat, capabil să ne bage cu capul în coșul cu rufe murdare al țării sale fără să piardă nimic din dexteritatea formală (No, 2011) sau să ne ofere un film despre experiența doliului pe care să-l privim de la un capăt la altul cu un nod în gît (Jackie, bineînțeles). Dar aici impasul e evident. Ema înlocuiește acea emoție care, odată ce a găsit o breșă, e liberă să ne busculeze cu un formalism neted și lucios care scufundă iremediabil filmul.

Ema poate fi vizionat pe MUBI.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.