Mult zgomot pentru nimic

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Mult zgomot pentru nimic jpeg

● Zavera (România, 2019), de Andrei Gruzsniczki.

De ceva vreme, fiecare an – și mai ales sezonul toamnă-iarnă, cînd intră în săli grosul producțiilor – aduce, în cinema-ul românesc, un alai de reziduuri ale Noului Val: filme blocate într-un epigonism al formulei cîștigătoare, dar ajunsă între timp atît de previzibilă, pe care a patentat-o Cristi Puiu în primele lui filme. „Dedramatizare“ a fost – și rămîne în continuare – cuvîntul-fetiș pentru această abordare care refuză să joace după cum îi cîntă Hollywood-ul, preferînd în schimb să dea emoția pe mute; dar dedramatizarea a ajuns, de la atîta saturație, un passage obligé care inhibă orice îndrăzneală a mizanscenei și nu mai spune nimic – poate doar că regizorul se află într-un impas: an de an, pe lîngă cîteva filme realmente interesante, sîntem forțați să trecem în revistă același joc actoricesc opac (sub care înțelegem că se pitulează o mare traumă nerostită), aceleași postúri chircite, rușinate sub privirea camerei, aceleași orașe generice și aceleași apartamente middle-class în care se coc teribile conflicte de cuplu.

Zavera lui Andrei Gruzsniczki e contender-ul ideal la titlul de necerismul anului (anul trecut poziția asta a fost ocupată de Un om la locul lui de Hadrian Marcu) – prin „necerism“ înțelegînd atașamentul pentru postulatele estetice vehiculate de filme importante ale Noului Cinema Românesc (opacizare psihologică, tempo lent al acțiunii, realism situațional etc.), care însă nu e dus pînă la ultimele sale consecințe (montaj „interzis“, muzică din off „interzisă“ etc.), mulțumindu-se cu o cale de mijloc: un astfel de film (al cîtelea?), prea timorat pentru a deveni agreabil publicului larg, prea indecis pentru a accede la o formă cît de cît interesantă, rămîne să atîrne într-o zonă cenușie, promițînd să fie uitat la ieșirea din sală.

Zavera bifează tot rețetarul de bază al NCR-ului: filmul este despre un bărbat (Dorian Boguță) nevoit să se confrunte cu moartea subită a prietenului său cel mai bun – care era și șeful lui. În preluarea sarcinilor de lucru ale acestuia din urmă, Boguță descoperă că amicul său nu era chiar un sfînt – îngropase firma la care lucrau în datorii –, asta în timp ce propria viață personală – mama bolnavă, căsnicia șubredă, relația instabilă cu cele două fiice – o ia la vale. Déjà-vu pe toată linia: iată din nou insul surprins „behaviorist“, în secvențe fără dialog, în care îi vedem ceafa mai mult decît suficient – ba împăturește tacticos o cutie de lapte, ba se enervează din cauza parbrizului murdar, indiciu deloc subtil că osatura sa interioară s-a cam fisurat; iată și înmormîntarea tratată într-o cheie light, din cîteva cadre (nu ca în Sieranevada); iată din nou drama intimistă a bărbatului corporatist care dă într-o criză a masculinității și ajunge să se văicărească despre cum niciodată nu a fost susținut, ținînd o pușcă în mînă – ăsta, v-ați prins, e plot twist-ul.

Gruszniczki a dat pînă acum două filme interesante: Cealaltă Irina (2010), despre un bărbat (Andi Vasluianu în cel mai bun rol al său) care se trezește că soția, plecată la muncă în afară, revine acasă în sicriu, în circumstanțe cu totul dubioase; și Quod erat demonstrandum (2014), despre o afacere de spionaj pe vremea lui Ceaușescu. Ambele bricolau cu principiile „minimaliste“ ale Noului Val, pe care însă le deturnau către formula de gen a thriller-ului. Incongruența dintre aceste două partituri – cum să conciliezi suspansul de thriller cu timpii morți specifici NCR-ului – genera unele momente tari: vezi, în Cealaltă Irina, senzația de-a dreptul insidioasă (spectatorul știind ceva mai multe lucruri decît personajul) că soția își refăcuse viața în străinătate alături de altcineva, în timp ce soțul, nebănuitor, caută să investigheze pe cont propriu moartea acesteia, lovindu-se însă de birocrația lentă. Cele două filme mai aveau un atu – întorceau pe dos unele locuri comune cu care se defila în general în cinematografia autohtonă: Cealaltă Irina vorbea despre oameni dintr-o pătură socială defavorizată (femeia e nevoită să lucreze precar, cu ziua, în afară) – depărtîndu-se deliberat de segmentul clasei de mijloc care a fost terenul privilegiat în majoritatea filmelor românești recente; QED reușea să discute comunismul – după cum a remarcat Andrei Gorzo – din afara dihotomiei anticomunism-ostalgie: în fond, două atitudini care, oricît de diferite în aparență, ascundeau de multe ori aceleași prejudecăți simplificatoare, pe care acest film le evita abil.

Pe de altă parte, slăbiciunile Zaverei sînt evidente la tot pasul; cel mai tare deranjează carcasa pretențioasă a filmului, care – deși pedestru ca realizare – ține să fie garnisit cu tot soiul de dialoguri „adînci“ și referințe spectaculoase: Boguță discută cu prietenul său despre un moment (oedipian, ce mai) din copilărie, cînd tatăl i-a promis că îi ține șaua bicicletei și n-a făcut-o; mai tîrziu, același Boguță poartă un dialog complet lipsit de sens cu florăreasa pe tema semnificației titlului Celui mai iubit dintre pămînteni; ca să nu mai amintesc de împărțirea filmului în gimnopedii, sau de scena post-înmormîntare: într-o încăpere modernă, apropiații mortului stau pe canapea nemișcați, privind spre nicăieri, din off se aud gnossiennele lui Erik Satie, iar tot acest tablou (involuntar?) absurd pare desprins dintr-un film satiric despre metehnele găunoase ale burgheziei. Zavera (titlul pompos al anului, după Pororoca în 2018), adică „zgomot, balamuc, larmă, tevatură“ pentru nimic.

Zavera rulează în cinematografe din 6 decembrie.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.