Militărie + mortificare = muzică

Publicat în Dilema Veche nr. 572 din 29 ianuarie - 4 februarie 2015
Militărie + mortificare = muzică jpeg

● Whiplash (SUA, 2014), de Damien Chazelle.  

e o fantezie sinistru de bine primită despre costurile performanţei (nu numai) artistice şi, legat de asta, despre costurile şi posibilele merite ale pedagogiei de tip terorist. Scris şi regizat de Damien Chazelle (născut în 1985 şi educat la Harvard), filmul e plasat într-o instituţie fictivă de educaţie muzicală, despre care ni se spune că e cea mai bună din SUA, iar protagoniştii sînt un profesor (J.K. Simmons) cu metode de instructor militar şi un student ambiţios (Miles Teller), dispus la orice efort, la orice sacrificiu ca să ajungă bateristul trupei de jazz a şcolii. Profesorul nu e doar sever; el practică umilirea publică a studenţilor. O ţintă e, de pildă, corpolenţa unui student – a unuia care nici măcar n-a greşit muzical, dar care, prin simplul fapt că n-a protestat împotriva acuzaţiei nedrepte, a dovedit, potrivit profesorului, că nu ştia foarte bine ce face şi că, în consecinţă, îşi merita pedeapsa. Punerea la îndoială ricanant-homofobă a virilităţii studenţilor (printre care se poate întrezări cel puţin o fată) e la ordinea zilei. Bateristul care vrea să-i facă pe plac trebuie să suporte o insultă antisemită, cel puţin două insulte la adresa tatălui său (a cărui vină e aceea de a fi rămas profesor de liceu), mai multe palme peste faţă şi chiar aruncarea energică a unui scaun în direcţia lui. Şi asta nu-i tot: profesorul obişnuieşte să promoveze cîte un student în defavoarea altuia, numai pentru ca a doua zi să-l retrogradeze din nou, eventual în favoarea unui al treilea şi uneori în baza unei evaluări strigător-nedrepte; pe calea asta şi pe altele, el obişnuieşte să-şi asmută studenţii unul la beregata celuilalt. Tîrziu în film, spectatorul are ocazia de a-i auzi discursul autojustificativ: cică ar face toate astea pentru a-i scoate pe studenţi din autocomplezenţă şi a-i împinge spre autodepăşire, sursa lui de inspiraţie fiind o legendă despre cum, în tinereţe, Charlie Parker ar fi fost aproape decapitat cu un talger, spre binele lui, de către marele baterist Jo Jones. În replică, tînărul baterist întreabă pînă unde sînt justificate astfel de metode. Întrebarea nu-şi primeşte un răspuns în

, însă ce rezultă clar din acest film este că asemenea metode pot da rezultate glorioase – tînărul baterist ajunge să facă senzaţie la Carnegie Hall şi, cu această ocazie, să se reconcilieze fără o vorbă, doar prin schimburi de priviri, cu mentorul său. 

Mai mulţi comentatori cu educaţie muzicală – în primul rînd Philip Conklin de la revista online

şi (citat pe larg de Conklin) profesorul John Murphy de la departamentul de jazz al Universităţii North Texas – au evidenţiat gafele pe care le comite filmul în reprezentarea unei formaţii de jazz despre care ni se spune că e printre cele mai bune din ţară: adesea se cîntă prost fără ca profesorul să pară că sesizează sau chiar la indicaţiile profesorului etc. Faptul că jazzul, în acest film, este cu siguranţă o metaforă pentru altceva, nu scuză automat asemenea gafe, dar a admite că le scuză nu ne conduce decît la o problemă mai gravă, la motivul pentru care succesul acestui film are ceva sinistru: sărăcia şi nocivitatea ideilor sale despre performanţă şi preţul acesteia. După cum a observat Richard Brody de la

(un alt comentator educat în domeniul jazzului), tînărul din film nu cîntă niciodată de plăcere – profesorul îi spune pe la început să

, dar nu există nici o şansă de aşa ceva în mediul muzical pe care-l reprezintă filmul; băiatul nu are printre colegi decît concurenţi, nu prieteni cu care să facă muzică în joacă sau s-o discute serios – de altfel, nici nu prea pare să aibă cărţi de muzică în chiliuţa sa. Singurul model de campion pe care-l prezintă şi-l validează filmul este unul individualist (asta într-un domeniu atît de dependent de colaborare, de crearea unei colectivităţi, cum este jazzul), spartan-masochist şi antiintelectual. Obiectivul interminabilelor lui repetiţii solitare, teste de anduranţă scăldate în sudoare şi în sînge, este să-şi mişte degetele mai repede – cum ar veni, să ridice mai multe kilograme pe piept. Atît. Prin urmare, nu e de mirare că ceea ce demonstrează el pe scena de la Carnegie Hall, pasămite entuziasmînd şi publicul din sala de cinema laolaltă cu cel de acolo, e doar o combinaţie fudulă de muscularitate şi dexteritate mecanică, gen ia-priviţi-la-mine-cît-pot-să-prelungesc-un-solo, un „tur de forţă“ care, de fapt, poate fi atît realizat, cît şi apreciat foarte bine în lipsa discernămîntului, a capacităţii de a sesiza fineţuri, nuanţe etc. Lucrul ăsta e cu atît mai valabil pentru aşa-zisul „tur de forţă“ regizoral constînd în potrivirea imaginilor – atît a mişcărilor de cameră, cît şi a tăieturilor de montaj – cu muzica în secvenţa concertului final: ce se întîmplă în acea secvenţă, de la un capăt la altul, este că mişcarea de cameră şi tăietura de montaj urmează muzica în cele mai mecanic-mimetice moduri cu putinţă. Sigur că automortificarea tînărului protagonist (ale cărui repetiţii ne sînt înfăţişate în forma unor musculoase secvenţe de montaj, cu picături de sînge şi sudoare în planuri-detaliu care şi-ar găsi locul la fel de bine într-un film despre box) şi

-ul sadic al personajului lui J.K. Simmons (care evident că domină fiecare scenă) asigură o anumită forţă strînsorii exercitate de acest film. Dar nu există nimic care să merite luat din ceea ce se trafichează – şi nu se chestionează decît superficial – în

: o mistică a excelenţei ca produs al unor metode pedagogice teroriste şi al voinţei individuale încrîncenate, fără nici o bucurie, fără nici o împărtăşire, fără nici o ambiţie mai largă de deschidere a minţii.    

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.