Maurice Pialat, tușă de geniu

Publicat în Dilema Veche nr. 902 din 22 – 28 iulie 2021
Maurice Pialat, tușă de geniu jpeg

● Van Gogh (Franța, 1991), de Maurice Pialat.

O întrebare cu răspuns deschis cred că l-a tracasat pe Maurice Pialat de-a lungul întregii cariere: ce poate cinema-ul, artă menită să transcrie „ce se vede” și să se agațe de scoarța lucrurilor, atunci cînd se confruntă cu focul lăuntric și nevăzut al unui personaj? Cum majoritatea filmelor lui Pialat vorbeau despre timpul lor – un timp în care catehismul lăsa loc sălii de dans și pinball-ului din braserii –, problema fusese rezolvată destul de simplu: abate o ploaie de crize, disensiuni și tensiuni peste toate poveștile domestice posibile, pînă ce densitatea acestor clipe de zbucium între patru pereți o depășește pe cea a oricărui creator contemporan, și vom înțelege că situațiile sînt confuze, pentru că și oamenii angrenați în malaxorul lor sînt. Să ne-nțelegem: Pialat, acest John McEnroe al cinematografului, avea nevoie de ostilitate – de nitroglicerina presărată din belșug în orice interacțiune umană – pentru a putea da randament. Au rezultat niște filme – La gueule ouverte, Loulou, À nos amours și altele – pline de furie, de directețe și, poate, de adevăr, în care improvizația și jocul larg al camerei mergeau mînă-n mînă cu un text ieșit din țîțîni și din stomac.

Dar ce te faci cînd pionul central al întîmplării nu mai e vreo adolescentă scuturată de dubiu și hormoni sau vreun individ fără nume, ieșit din mediile populare, care-și croiește drum printr-o serie de relații amoroase fără consecință – ci chiar pictorul cu viața cea mai suculentă din cîte au existat? Lucrînd cu figura lui Van Gogh, Pialat știe că lucrează, de fapt, cu un cadru mult mai strîmt: există, pentru un cineast, gen mai debilitant și mai favorabil rateului decît temutul biopic? Căci dacă-ți iese, înseamnă că filmul trăiește la pachet cu persoana despre care vorbește – iar dacă nu, greu să te mai smulgi din ridicolul unei grefe eșuate pe o viață care a fost. Lui Pialat îi iese o capodoperă.

La o primă vedere, Van Gogh – care descrie șederea pictorului la Auvers-sur-Oise, în lunile care îl mai separă de moarte – e un film clasicist în măsura în care Pialat n-are timp de pierdut cu contorsionările postmoderne, cu piruetele de virtuoz într-ale aparatului, cu fentele de om o idee cam prea isteț. Ne-alegem astfel cu un film care, în ciuda faptului că este foarte populat, lasă mereu impresia unei epurări în cel mai înalt grad, pînă în miezul esențialului. Și poate că în tot cinema-ul francez n-a mai existat film, de la La règle du jeu încoace, unde personajele secundare să existe pe cont propriu cu atîta forță, de parcă fiecare ar fi prins într-un film doar al său, iar Van Gogh ar fi rezultatul intersecției acestor diagrame Venn pe două picioare. Cîteva rînduri minunate scrise de criticul Serge Daney cu referire la acest film se deschid astfel: „M-am gîndit întotdeauna că visul lui Pialat (un vis de pictor, imposibil în cinema) consta în a nu întreprinde un film decît cu condiția să-i poți schimba toți colaboratorii pe parcurs. Cu scopul, odată filmul terminat, de a te trezi singur cu ceea ce, din țipete în crize și din insulte în rupturi, s-a depus pe această pînză a filmului care este ecranul”.

Nu e o idee în vînt. Căci ea circumscrie, de fapt, destinul tragic al acestui personaj jucat de Jacques Dutronc, acela de a fi mereu în trecere – de a se nimeri parcă din întîmplare în poveștile celorlalți, care începuseră de mult și care acum se văd nevoite să facă eforturi pentru a-l găzdui în sînul lor, și de a nu putea pretinde la o poveste în care să ocupe el rolul protagonistului. Să nu ne mire că nu vom „pătrunde în mintea” lui Van Gogh, că nu vom afla „ce se ascunde în spatele geniului” pictorului – idei pe care le trec obligatoriu cu ghilimele, într-atît îmi par de bătătorite de epoca acestei hipervizibilități pornografice și de îndepărtate de lucrătura sobră și demnă a lui Pialat.

Există o scenă grozavă în film, cînd Van Gogh, pe final, merge la Paris, să-i facă o vizită fratelui Theo, care trăiește cu soția și copilul. Deasupra unui pian găsește un tablou de-ale sale, cel cu copacul japonez înflorit, în pînza căruia decide să înțepe două broșe în formă de pasăre. Apoi privește secunde bune, fără reacție, parcă prin perete. Privirea lui Dutronc m-a urmărit de atunci, pentru că m-a făcut să mă întreb: ce crede Van Gogh despre pînzele sale? Vrea să le rupă în bucăți și să scape de ele? Le consideră capodopere? Sînt o comandă care trebuia să-i asigure hrana, dar nu s-a putut? Întrebări inutile, dar care spun multe despre jocul opac al lui Dutronc, peste care se pot placa toate sensurile din lume. Fabuloasă întîlnire cu un personaj care nu transmite nimic la suprafață, deși în barbișonul lui de om vag antipatic se intuiesc plăcerile cărnii, iar în ochii lui cu luciri crunte se citește furtuna care-i răvășește interioarele. Fabuloasă, pentru că ne arată un om integru, multiplu, peste care nu s-a trecut cu cilindru-compresorul sesiunilor de pitching. Există o plăcere genuină de privitor aici: aceea de a-l urmări pe Dutronc îndepărtîndu-se și apropiindu-se iarăși de lume, și de a reconstitui acest fir roșu în urma căruia nu e de tras nici o concluzie. Ferice de toți aceia care cunosc sau vor cunoaște acest film pentru oameni mari, care evită optimismul pus cu mîna, morala filistină, simetriile și rotunjimile din scenariu și, mai ales, orice urmă de pornografie a vizualului.

Van Gogh va rula la Cinema „Elvira Popescu“ duminică, 25 iulie.

Victor Morozov este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.