Making Waves 2012 a fost un succes

Mona NICOARĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 461 din 13-19 decembrie 2012
Making Waves 2012 a fost un succes jpeg

Pînă nu de mult ar fi fost greu de imaginat că o săptămînă plină de film românesc poate avea succes în New York. Pentru oamenii de film de aici, ca mine, părea un lucru imposibil, date fiind suprasaturaţia culturală a oraşului şi politicile culturale de la Bucureşti, de după Revoluţie. Dar ceea ce a început în 2006 ca o idee care friza nebunia, a fostului director al Institutului Cultural Român din New York, Corina Şuteu, a crescut – cu ajutorul lui Mihai Chirilov de la Transilvania International Film Festival, a lui Peter Scarlet de la Tribeca Institute, al Oanei Radu, pe atunci tot la ICR New York, şi nu în ultimul rînd al vizionarului critic Alex. Leo Şerban – într-un eveniment anual major care a depăşit capacitatea sălilor de cinema din downtown, şi, în numai cinci ani, s-a mutat în inima culturală a New York-ului: la Lincoln Center, instituţia care găzduieşte şi cel mai vechi şi mai prestigios festival din America de Nord, New York Film Festival.

Film Society of Lincoln Center, condusă de critici şi manageri culturali care au urmărit filmul românesc încă de la Pădurea spînzuraţilor lui Ciulei sau Reconstituirea lui Pintilie, şi care au adus, rînd pe rînd, toţi regizorii Noului Val, fie la New York Film Festival, fie la New Directors/New Films, e mai puţin o gazdă şi mai mult un soi de rudă din străinătate pentru filmul românesc – de la simplul „Bine aţi venit acasă!“ cu care Richard Peña, fostul director de programe de la Lincoln Center, a deschis festivităţile de anul trecut, pînă la alegerile informate pe care cei mai temuţi critici ai lumii le-au făcut de 1 Decembrie între ţuica de la tatăl Oanei Radu şi palinca de Salonta de la Marian Crişan, ambele aduse pentru festival de artiştii invitaţi, de la Andi Vasluianu şi Monica Bîrlădeanu la Ada Solomon şi Florin Mihăilescu.

În seara de deschidere a festivalului Making Waves 2012, încercînd să pătrund prin mulţime şi să îmi găsesc un loc, măcar pe scări, mi-am adus aminte, aproape cu amuzament, de panica din vară cînd, în succesiune rapidă, ICR-ul a fost mai întîi acuzat (cu adresă directă la ICR New York) că subminează sentimentul de apartenenţă la naţiunea română a celor care, ca mine, trăiesc în străinătate, după care a fost somat să „cînte în acelaşi cor“, reorganizat brutal şi, în cele din urmă, trecut pe linie moartă prin tăierea bugetului pentru ultima parte a anului. Brusc, festivalul iniţiat şi crescut de ICR aici nu se mai regăsea nici în finanţele, nici în programele gongorice ale noii conduceri.

Şi totuşi, doar în cîteva luni, printr-o mobilizare fără precedent de resurse şi solidaritate de breaslă, el nu numai că a fost salvat, dar a căpătat o vizibilitate de neînchipuit pentru un eveniment newyorkez dedicat unei cinematografii naţionale, oricare ar fi ea. Finanţatori ca Trust for Mutual Understanding sau Blue Heron Foundation, artişti vizuali ca Adrian Ghenie şi Dan Perjovschi, oameni de teatru ca Andrei Şerban, companii de film din România ca Strada Film sau HBO, distribuitori americani ca IFC Sundance Selects, şi cîteva sute de artişti şi cinefili care au contribuit şi ei la strîngerea de fonduri suplimentare printr-o campanie de crowdfunding pe Internet, au pus fiecare ce a putut ca să facă posibilă o săptămînă de film românesc în Manhattan, şi în acest an. În preziua deschiderii, micul eveniment început în 2006 se lăfăia pe prima pagină a secţiunii de artă din The New York Times, pe trei sferturi din pagina culturală a The Wall Street Journal, şi pe patru pagini de analiză în biblia industriei de film independent, IndieWire, iar filmul de deschidere, Despre oameni şi melci de Tudor Giurgiu, avea o cronică în principalul săptămînal cultural din oraş, The Village Voice.

În înghesuiala şi energia din prima seară, undeva, în spatele meu, am auzit un jurnalist care punea fondatorilor festivalului, deveniţi de-acum asociaţia independentă Romanian Film Initiative, întrebarea: „A fost vreun moment anul acesta în care aţi crezut că nu vom ajunge aici, în seara deschiderii?“. Corina Şuteu a răspuns: „Nu, nu, nu, nici n-am vrut să ne gîndim la asta! Cred că ăsta a fost şi motivul pentru care sîntem azi aici: am crezut în mod absolut că trebuie să ajungem aici“. Încăpăţînarea aceasta e contagioasă şi e, de fapt, motorul festivalului, care ne-a făcut pe toţi să contribuim şi noi cu ce am putut: timpul, energia creatoare, puţinii bani, girul moral. Şi nu e vorba doar de noi, cei din România: cu sprijinul PEN World Voices, anul acesta ni s-au alăturat colegi din Ungaria, care trece şi ea printr-o alarmantă perioadă de izolare culturală.

Dacă Making Waves 2012 a fost un succes – de public, de presă, de organizare şi mobilizare – mai mare, chiar mult mai mare decît înainte, se datorează, de fapt, regăsirii unei solidarităţi de breaslă în cultură şi încrederii pe care o avem cu toţii în valorile pe care le producem, mai degrabă decît în sistemul din care venim. De fapt, aceasta e şi singura şansă să poţi umple o sală pînă la refuz, pentru o serie de scurtmetraje puţin cunoscute, dar curate de un programator cunoscut pentru gusturile lui surprinzătoare; să aduci critici binecunoscuţi să vadă Secvenţe de Alexandru Tatos, produs în 1982, alături de premiere venite de la Berlin, anul acesta; şi să contezi pe o sală plină de oameni cărora nu le e frică să-şi sondeze psihologia la sfîşietorul Toată lumea din familia noastră.

În seara închiderii, Cosmina Stratan şi Cristina Flutur, venite să prezinte După dealuri al lui Cristian Mungiu, au fost întrebate dacă premiul de interpretare feminină pe care l-au primit la Cannes anul acesta le-a schimbat într-un fel viaţa. „Călătorim mult, mult mai mult“, a spus Cosmina. Cristina a adăugat însă: „Acasă, după Cannes, eu a trebuit să merg direct la teatrul unde sînt angajată. Şi acolo nu s-a schimbat nimic“.

Aici, pe website-ul ICR New York, care încă îşi aşteaptă noul director, nu mai este nici un eveniment planificat de acum înainte. La Londra, în timpul festivalului, domnul preşedinte Andrei Marga a susţinut o conferinţă cu titlul caragialesc „Democraţia ca formă de viaţă“, în propriul sediu. 

Mona Nicoară locuieşte în Brooklyn, New York, şi este regizor şi producător de film documentar. Cel mai recent film al ei, Şcoala noastră, a fost lansat în 2011 în peste 50 de festivaluri din întreaga lume şi a cîştigat numeroase premii.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.