La recent decernatele Premii Gopo, aţi cîştigat cu Toată lumea din familia noastră cam tot ce se putea. Cît de importante sînt premiile de acasă pentru un film şi pentru echipa sa?

Nu ştiu ce să mai zic. Dacă spun că premiile nu reflectă neapărat valoarea unui film, mă trezesc în aceeaşi barcă cu indivizi de teapa domnului Ioan Cărmăzan, de pildă, care spunea într-un interviu că nu ştiu ce film de-al dumnealui n-a avut succes nici de public, nici de festival, pentru că valoarea depăşea capacitatea de înţelegere a spectatorilor. Abia peste nişte ani, conchidea domnia sa, se va vedea ce grozav e filmul respectiv... Dacă spun că premiile sînt importante, mă mut de partea unora pentru care filmul ca artă nu contează deloc, dar contează covorul roşu – fie el şi de Dobroeşti –, revistele glossy, tinichelele confecţionate din diferite metale, fracul şi papionul, discursurile rostite tremurat, cu ochii în lacrimi etc. Una peste alta, mă bucur că actorii din filmul meu au fost premiaţi. O merită – cred eu.

Industria de film de la noi se confruntă cu tot felul de probleme. După acest succes, o să vă fie mai uşor (măcar teoretic vorbind) să obţineţi finanţare pentru următorul dvs. proiect?

Întotdeauna mi s-a părut că aveţi umor, doamnă.

Aţi terminat un scurtmetraj. Ne puteţi spune ceva despre el?

O umbră de nor e scris cu Florin Lăzărescu, are 30 de minute, rolul principal e jucat de Alexandru Dabija şi spune povestea unui popă de oraş, prins într-un scandal la căpătîiul unei muribunde. Cehovian, ca inspiraţie...

Radu Jude este regizor.

a consemnat Ana Maria SANDU