Lumea de azi

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Lumea de azi jpeg

● It Must Be Heaven / Paradisul, probabil (Franța-Qatar-Germania-Canada-Turcia-Palestina, 2019), de Elia Suleiman.

Unii văd în Elia Suleiman un „palestinian vesel“ cu filme lejere și neproblematice. Cel mai recent film al său, It Must Be Heaven, care deschide în forță anul nostru cinematografic, demonstrează exact contrariul: o viziune corozivă și deloc consensuală despre lumea de azi, alcătuită din scenete comice care, departe de a dilua amăreala concluziilor, pătrund încă mai adînc în carnea organismului alarmant așezat sub lupă – anume deriva societăților noastre dinspre idealuri de comunitate și solidaritate spre spații securizante supuse supravegherii și controlului.

În film, Suleiman călătorește la Paris și New York, apoi se întoarce de unde a plecat: în Palestina. Alter ego-ul lui Suleiman, care tot apare dintr-un film în altul, e un personaj pasiv, în buna tradiție busterkeatoniană: nu-și modifică mai deloc expresia feței, are apucături de automat și se mulțumește să suporte pe propria piele consecințele acțiunilor celorlalți – e prin excelență un spectator care asistă la spectacolul lumii, invitînd spectatorul să ia notițe și să tragă concluzii în locul său. Dacă lumea lui Suleiman se dezvelește cu-atîta putere de uimire, e pentru că cineastul cunoaște foarte bine aparatul represiv „de culise“ pe care locurile vizitate în film (a locuit în toate) au început recent să-l pună în practică: vinietele lui, cu un zvîc brechtian, sînt deopotrivă ultrarecognoscibile (cine n-a văzut polițiști patrulînd în grup?) și nefamiliare, îngrijorătoare (aceiași polițiști performînd cu virtuozitate o coregrafie pe monocicluri electrice).

Filmul ne vrăjește cu o încropeală de plot autoreflexiv: Suleiman joacă un regizor palestinian care caută să strîngă fonduri pentru un lungmetraj – în acest scop vizitează niște producători occidentali; scenetele pe care le acumulează filmul, agățîndu-le una după alta pe sîrma narațiunii, se cer însă privite pur și simplu ca piese aproape autonome, fără prea mare legătură cauzală, și apreciate pentru gustul coregrafic sau pentru vreo găselniță inspirată – altfel, intervenția lui Suleiman-personajul asupra lor e imposibilă: turist și raisonneur, omul asistă neputincios-amuzat la desfășurarea de forțe care aduce împreună, în ciuda unor diferențe culturale, locuri diverse ca Nazaret, Paris și New York. Parisul e complet pustiu, iar Suleiman se plimbă – în scene ce fac aluzie la recentele atentate și care mie mi se par înfiorătoare – pe bulevarde haussmanniene goale. Toți newyorkezii poartă la cingătoare cartușe cu gloanțe de mare calibru și sînt înarmați pînă în dinți.

Lumea lui Suleiman e însorită și caldă, dar bilanțul său final, nu prea – iar și iar, filmul denunță transformarea statelor noastre, în cele patru zări, în state polițienești, în care oamenii în uniformă controlează și monopolizează spațiul public, risipindu-se în eforturi inutile și stupide (la un moment dat urmăresc un tînăr care lasă un pachet sub o mașină – ulterior aflăm că pachetul era de fapt un buchet de flori; în altă scenă, o patrulă înregistrează riguros dimensiunile unei terase de cafenea), incapabili însă de a răspunde unor apeluri mai serioase. Filmul evoluează însă la mari înălțimi, colecționînd gaguri epifanice departe de mizeria naturalistă: printre ele, scena în care un „înger“ – o activistă pro-palestiniană cu o pereche de aripi în spinare – e luată la goană prin Central Park de o patrulă de polițiști, care, în prostia lor, nu reușesc decît să se-ncurce unul pe celălalt.

Bricolînd cu cele mai banale ustensile burlești, filmul arată nevoia de a protesta – cu calm și cu răbdare – împotriva delirului lumii de azi, sufocată de cenzură, supraveghere și normă. Totodată, Suleiman adoptă ceva din această dorință inepuizabilă de ordine și disciplină la nivelul formei filmului, construit dintr-o sintaxă cît se poate de limpede: planuri -fixe care caută simetriile, schimburi plan-contraplan – o dată Suleiman privind vag spe-riat, o dată un tip dubios privind vag libidinos în metroul altminteri gol și tot așa – etc. E însă cu-adevărat remarcabil că un film atît de calofil și de precis planificat și tăiat reușește să-și păstreze sentimentul urgenței și al imediatului, impresia că e făcut din necesitate, ca reacție fierbinte la vremurile tulburi: doar priviți imaginile televizate ale paradei militare cu ocazia zilei naționale a Franței – o paradă de mușchi și mașinării blindate, adică –, în care culorile steagului tricolor s‑au încurcat în momentul zborului deasupra Arcului de Triumf: altfel spus, ediția 2018 a evenimentului prilejuiește un gag plus vrai que nature – Suleiman nici nu putea cere mai mult.

În fine, deși țintele regizorului sînt clare, filmul opune ceva rezistență la afișat mesaje explicite (e chiar ceea ce‑i reproșează un producător) –, iar în asta constă toată forța sa, care îl face simultan operă angajată și operă cu preocupări formale. E de-ajuns să observăm verva cu care Suleiman transformă în poantă, ca orice mare artist burlesc, micile gesturi intime de zi cu zi: îmi place mult scena în care, trecînd printr-o zonă de turbulențe, personajul își pierde cumpătul – se uită-n stînga și-n dreapta, se uită la ceas, se uită pe geam, doar-doar o trece timpul mai repede pînă la aterizare; apoi vine o zgîlțîială și mai mare. Atent și cu plăcerile cinefilului de rînd – Gael García Bernal într-un scurt rol de regizor forțat să facă un film despre conchistadorii spanioli în engleză –, Suleiman e doar în aparență un palestinian vesel: în mîinile sale, umorul nu e o invitație la destindere, ci o unealtă politică.

It Must Be Heaven rulează în cinematografe din 3 ianuarie.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.