Între vieți

Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
Între vieți jpeg

● Transit / Tranzit (Polonia-Marea Britanie-Franța, 2018), de Christian Petzold. 

În timpul invaziei naziste, un tînăr german, Georg, fuge din Parisul asediat, asumîndu-și identitatea unui scriitor german care tocmai s-a sinucis și ale cărui acte de emigrare în Mexic intră în posesia lui. Georg este probabil un evadat evreu dintr-un lagăr de concentrare sau poate un refugiat politic (încearcă să îl salveze pe unul dintre tovarășii săi, -Heinz, iar după moartea acestuia îi caută pe soția sa maghrebiană și pe fiul său, Driss, care începe să vadă în el un tată). În orice caz, este permanent hăituit, flămînd, anxios și nesigur asupra succesului tentativei sale de evadare. Blocat în Marsilia, lui Georg îi tot iese în cale Marie, o femeie misterioasă (Paula Beer) care își caută soțul dispărut, pe nume Weidel, scriitorul a cărui identitate o preia Georg (foarte bun Frank Rogowski, cu alura sa de Joaquin Phoenix neamț). Marie este însă ambiguă, ea fiind implicată și într-o poveste amoroasă cu medicul pediatru Richard, la care Georg apelează pentru a-l îngriji pe micul Driss, care suferă o criză de astm aflînd că Georg va părăsi Franța.

Recurgînd la vocea unui narator, Tranzit, ultimul film al cineastului german Christian Petzold, obține simultan un efect de distanțare brechtiană a spectatorului, ceea ce îi refuză tonul moralizator/autocompătimitor (de care sînt nelipsite majoritatea filmelor de gen, chiar și cele foarte bune), și în același timp dă o senzație copleșitoare de imersiune în poveste. Totul pe fondul unei admirabile execuții artistice, setată într-un cadru estetic minimalist și amăgitor, în care totul – spațiu, timp, protagoniști, gesturi, gînduri, sentimente – se repoziționează în fiecare moment.

În filmele sale care au rulat anterior în România, cineastul german era preocupat de o cronică lucidă a macro-istoriei, atît prin analiza climatului din Germania de Est cu puțin înaintea căderii Zidului Berlinului, în Barbara (2012), cît și prin reflecția destul de neconvențională asupra condiției evreului post-Holocaust, în Phoenix (2014), ambele avînd-o ca protagonistă pe vedeta cinematografiei germane Nina Hoss. Însă, în acest cel mai bun film al său de pînă acum, Petzold renunță, cu toate riscurile, la anvergura unor momente istorice precise și se concentrează asupra corespondenței peste timpuri între crizele istoriei, care forțează oamenii să plece în pribegie, înscriind-o într-o capsulă temporală anistorică. Aproape că nu simți disonanța dintre decoruri și costume ale anilor ’40 și trenurile de mare viteză și clădirile cu arhitectură contemporană de secol 21 (paralela dintre Marsilia ca leagăn al crizei migranților acestui secol duce cu gîndul la recentul Happy End de Michael Haneke, portul Le Havre avînd un rol asemănător în filmul omonim realizat de Aki Kaurismäki în 2011). Căci Tranzit are ambiții mai mari decît romanul scriitoarei Anne Seghers din care s-a inspirat, ea însăși refugiată evreică în Marsilia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Marsilia este și locul peremptoriu, simbolic către libertate, este pragul către o lume nouă pe care o caută refugiații din toate timpurile, indiferent de tărîmul de unde fug și de locul de destinație, indiferent de statutul lor de animale hăituite și folosite atît de localnici și de autoritățile țării de tranziție, cît și de cele ale țării de proveniență. Într-o continuă căutare și disoluție a măștilor și identităților, personajele trăiesc coșmarul unui loc de trecere care seamănă cu un purgatoriu dantesc, unde tarele firii umane sunt expuse necruțător („Chiar nimeni nu mai are milă?“, se întreabă Georg în momentul săltării unei tinere mame, fără ca nimeni să intervină dintre martorii refugiați cazați la hotelul mizer). Există puțină speranță în condiția umană, totuși există („umbrele morților pot fi scoase din iad cu sacrificii și rugăciuni fierbinți“), pe fundalul unui zgomot de fond terifiant prezent în tot filmul, ca un contrapunct exterior al bruiajului fricii. O frică ce vine, în cazul multor exilați, și din interior, în momentul în care se simt străini în propria viață (o femeie în așteptarea vizei se aruncă în gol, brusc și în tăcere, de lîngă Georg, de la un parapet foarte aproape de mare – spațiul eliberării, care totuși poate refuza libertatea în mod aleatoriu, una dintre navele cu refugiați fiind întoarsă din drum).

Pe lîngă felul labirintic și original în care reconfigurează o temă foarte actuală, a celei mai mari drame umanitare a secolului, criza refugiaților și pericolul reizbucnirii nazismului, Tranzit este o surpriză plăcută și pentru felul în care asimilează într-o manieră proprie influențe din estetica Noului Cinema german al anilor ’80. Într-un alt purgatoriu, imaginat în metroul berlinez de către Wim Wenders în filmul-cult Cerul deasupra Berlinului / Wings of Desire, un înger amestecat printre oameni, Damiel, îi îndemna nevăzut, deghizat ca voce a lor interioară, să se roage cu propriile lor cuvinte. În Tranzit mai important e ceea nu se spune, sensul tainic dintre o pauză sau alta a respirației muritorilor confruntați cu exilul provocat de semenii care au uitat să-și iubească aproapele. În cartea Cele zece porunci ale zilelor noastre, în care face o paralelă ingenioasă între Decalog și Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată la cîțiva ani după finalul celui mai mare război din toate timpurile (în care vede apogeul abisurilor răului atinse de umanitate), André Chouraqui atrăgea, printre altele, atenția asupra pericolului provenit din nerespectarea primei porunci biblice. În Declarația Universală ea echivalează cu imperativul că „nimeni nu poate fi arestat, deținut sau exilat în mod arbitrar“. „Dacă nu este liber, omul nu poate fi după chipul Ființei creatoare“, conchide Chouraqui, care visa la „o comunitate de destin pentru întreaga creație“, care să includă atît reconcilierea omului cu omenescul, cît și al acestuia cu divinitatea.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.