Infinitul în palmă

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Infinitul în palmă jpeg

● About endlesssness (Suedia, 2019), de Roy Andersson.

Un dramaturg umanist și tandru, deghizat într-un mare cineast al contemporaneității, este suedezul Roy Andersson, în a cărui cea mai recentă creație, About endlessness, pare să nu se întîmple mai nimic. Această peliculă care cochetează atît de discret cu tristețea metafizică și austeră a vieții mărunte, anodine, care îți scapă tot timpul din palmă, pare mai degrabă, la nivel formal, un colaj de scene cu diverse personaje surprinse aleatoriu, între care nu există vreo legătură cu excepția poverii vremurilor și a neadecvării lor la viață. O suită de happening-uri teatrale care sînt marca cineastului încă de la precedentul său titlu, A pigeon sitting on a branch reflecting on existence (2014).

Pe scurt, filmul se derulează ca un colaj de tablouri-instalație sau ca un inventar rostit din off de o voce feminină, despre oameni care revendică o anumită problemă, mai mult sau mai puțin gravă din punctul fiecăruia de vedere: un pastor se simte vinovat pentru că nu mai crede în Dumnezeu, îndoială care îi dă tot dreptul de a năvăli în criză peste psihiatrul său chiar în afara ședințelor lor regulate; o femeie este incapabilă să simtă rușinea; un profesor la vîrsta a doua este frustrat din cauză că un coleg mai puțin merituos și-a luat doctoratul, deși soția îi reamintește că și el a făcut fapte de bravură, spre exemplu a urcat Turnul Eiffel cu genunchiul rănit; un bărbat a vrut să apere onoarea familiei, pusă în primejdie de soția infidelă, și s-a răzgîndit; doi îndrăgostiți nu s-au decis încă ce joc de rol are fiecare în cuplu: cine e undă și cine particulă, cine e cartoful și cine e roșia, deși cad de acord că, însumată, energia ambilor nu va înceta niciodată să existe, ba mai mult, se va transforma în ceva nou (sau poate, bănuim, într‑un continuum spațiu-timp); fantoma lui Hitler bîntuie încă diverși susținători ai doctrinelor politice. O certitudine există, totuși, pentru toți: ninge frumos de Crăciun (la nivel profan, ca întotdeauna, e mai simplu: filmare în slow-motion a căderii fulgilor de nea).

Regizorul optează predilect pentru cadre statice, filmate cu camera fixă, contururi clare și culori neutre, mizanscenă riguroasă, gîndită geometric, în care actorii săi par mai degrabă actori de teatru, atît prin postura destul de imobilă, cît și prin tipul de arhitectură ales în cadru: puțină profunzime, care survine de obicei într-un plan secund sau în fundal, raporturi scenice fixe, puține gesturi și cuvinte, interacțiune minimală. Ca într-o piesă de Ionesco, indivizii umplu spațiile ca pioni silențioși pe tabla de șah a condiției umane, astfel încît toate aceste bucăți de viață au un numitor comun: așteptările sînt zadarnice, tăcerile se suprapun, adevărurile se confundă, grotescul este un cod perfect pentru depersonalizare.

Roy Andersson este un cineast atipic. După un debut fulminant cu A Swedish love story (1970), în care mulți au salutat apariția unui nou Ingmar Bergman al cinematografiei scandinave (care, de altfel, i-a fost profesor la facultatea de film), Andersson a căzut într-o depresie destul de gravă și, total contraintuitiv, a virat mult timp înspre publicitate, înființîndu-și propria casă de producție. Spun contraintuitiv întrucît el este unul dintre rarele cazuri de mari regizori de film (alături de David Lynch, Spike -Jonze sau David Fincher) care activează cu succes și în publicitate, o zonă în general ocolită de cineaști, pe care o asociază – în ciuda limbajului ludic și a virtuților estetice facilitate de bugetele generoase – cu o expresie artistică efemeră, la limita derizoriului avînd în vedere finalitatea sa.

Însă revenirea la cinema, regizorul a făcut-o la superlativ: lansează, după 20 de ani, Song from a second floor, primul titlu din a sa Living trilogy dedicată condiției umane, continuată cu You, the living (2007) și încheiată de filmul-capodoperă cu porumbelul. Distins cu Leul de Aur la Veneția, A pigeon sat on a branch reflecting on existence are deja un statut de clasic, de reper al esteticii postmoderniste și al deconstrucției limbajului printr-un absurd tragi-comic foarte apropiat de cel al antiteatrului unor Beckett, Mrozek sau Gellu Naum din prima lui perioadă de creație.

Sînt de neuitat scene ca aceea în care o bătrînă aflată pe patul de moarte și vegheată de cei trei copii strînge cu disperare la piept, la spital, poșeta în care își ține bijuteriile, verigheta și butonii, cu toate că odraslele încearcă să o convingă că nu are nevoie de poșeta aceea în Rai, unde oricum va primi bijuterii noi… Sau scena aproape suprarealistă în care echipajul unui avion face un brainstorming ca la carte pentru a stabili soarta prînzului unuia dintre pasageri, mort subit în timpul zborului. Doi agenți de vînzări ridicoli și în vîrstă sînt un fel de Vladimir și Estragon a căror menire aspirațională este să aducă zîmbete pe fața conaționalilor, cu ajutorul colților extralarge de vampir sau al măștii unchiului cu un singur dinte. O mostră supremă de film-teatru absurd este chiar debutul: porumbelul din titlu este împăiat într-un muzeu, într-un showcase macabru sau abundînd în umor negru – în funcție de interpretare –, care induce în eroare: este vis sau realitate? Căci vizitatorii pășeșc ca în vis sau ca în pragul spre o altă lume și sînt foarte palizi, cu fețele discret vopsite în albul unui clovn de pe scenă, sau poate este doar o fină aluzie la cîinele împăiat al lui David Shrigley. O asociere poate deloc întîmplătoare, Roy Andersson este totuși conaționalul regizorului filmului The Square, Ruben Östlund, creatorul celui mai controversat performance de pe marile ecrane, cel puțin în ultimele decade.

About endlessness cochetează rafinat și discret, în tonuri minore, cu o lipsă de sens totuși optimistă în simplitatea sa contradictorie și atît de vulnerabil umană, care păstrează însă o poartă deschisă spre înălțimi. Este poate un ecou al acelei lumi dintr-un grăunte de nisip, în care poți să ții infinitul în palmă, iar eternitatea să o cuprinzi într-o oră, ca în poemul lui William Blake.

Filmul a fost prezentat în premieră națională la Bucharest International Experimental Film Festival (BIEFF) și este disponibil pe platforma MUBI.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.