Incertitudinea evidențelor

Publicat în Dilema Veche nr. 896 din 10 - 16 iunie 2021
Incertitudinea evidențelor jpeg

● Certitudinea probabilităților (România, 2021), de Raluca Durbacă.

În 1968, lumea întreagă fu cuprinsă de trepidații, pe ritmul frenetic de dans al tinerimii antisistem, care își clama sus și tare revendicările din Franța și pînă pe continentul nord-american. Unde era România în toată povestea asta? Sau altfel spus: s-a resimțit, pe vreun palier al societății românești, unda de șoc emisă din centrul mondial al iconoclasmului acelor zile, Parisul măcinat de văpaia luptelor stradale? Privind documentarul de montaj al Ralucăi Durbacă, ce se apleacă asupra materialului audiovizual înregistrat la Studioul „Alexandru Sahia” în decursul acelui an, impresia e amestecată, iar la întrebarea de mai sus nu ne rămîne decît să răspundem: „Și da, și nu”. Căci ’68-ul românesc ne apare deopotrivă învăluit în mit – inspirația lui Ceaușescu de a condamna intervenția sovietică pe străzile Pragăi – și în uitare – tot soiul de mici viniete ale traiului de zi cu zi sub comunism, pe care filmul face bine să le readucă în atenție. O mană cerească pentru o cineastă ca Raluca Durbacă, pusă pe defrișări printr-o grădină a audiovizualului care altminteri s-ar lăsa cotropită de bălării.

Ideologia – cel mai hulit cuvînt al tranziției postcomuniste, fiindcă părea că amenință să convoace automat și bau-baul unor drapele roșii – revine. Și revine cu atît mai mult cu cît se impune tot mai ferm concluzia că ne-am cam grăbit să încheiem orice socoteală cu ea și să așezăm altceva în locul ei. Problema e că n-am prea găsit ce, fiindcă – așa cum citim pe cartoanele de text inserate pe ici, pe colo de Raluca Durbacă – ideologia își croiește drum prin faliile societății că vrem, că nu vrem, iar a încerca să-i ștergi urmele (în loc să o deconstruiești) înseamnă, în definitiv, a încuraja miopia politică.

Împotriva acestei tendințe care azi se justifică tot mai puțin – comunismul e, realist vorbind, foarte departe –, Certitudinea probabilităților operează ca o reîntoarcere la firul ierbii, acolo unde imaginile se ciocnesc unele de altele și scot scîntei. Metoda filmului e simplă și ne propune să ascultăm vocea imaginilor și să urmăm calea lor: pariu riscant, totuși, într-o cultură ca a noastră, încărcată cu bias-uri ideologice de tot felul, căci îi cere spectatorului să lase imaginea în pace. Să îi respecte zona sănătoasă de ambiguitate fără a placa pe suprafața ei sensuri prestabilite, care o sărăcesc. Așa se face că ceea ce vedem în film s-ar putea să ne surprindă: la suprafața lor, imaginile românești ale lui ʼ68 sînt – e minimul pe care-l putem spune despre ele – seducătoare. Filmul ne invită și la asta: să ne punem o clipă atenția critică pe stand-by și să ne lăsăm în voia unui flux de fotograme care ne poartă în pas ușor printr-o altă lume. O lume desuetă (o reclamă pentru o colecție de blănuri, cu mai multe femei care vor să urce în mașina arătoasă a unui bărbat, ar fi înduioșătoare dacă n-ar fi misogină) și artificioasă, căci totul, sau aproape totul, e pus în scenă și obligat să dea bine pe sticlă.

Cum rămîne, atunci, cu documentarul – genul cinematografic care ar trebui să ne servească drept oglindă a lucrurilor care nu merg în lumea noastră – cînd acesta se vede parazitat de propagandă? Grea întrebare, care ne trimite direct în miezul fierbinte și putred al acestei producții audiovizuale imposibil de considerat în lipsa contextului în care s-a născut. Aici intervine arma cinema-ului, din moment ce un documentar de montaj merită doar în măsura în care știe să valorifice – ca în bancul cu mănăstirea-ntr-un picior – tocmai montajul. Motiv pentru care Raluca Durbacă, la origine critic de film, include în repetate rînduri reflecții critice asupra celor arătate, care intervin sub forma unor repetiții flagrante ale materialului prin care am trecut deja: se poate spune, în sensul acesta, că centrul de greutate al filmului îl reprezintă un reportaj color despre excursia unor aventurieri români (cît de aventurieri se putea pe atunci...) prin Vestul Europei, într-un IMS cu tabla vopsită în culori fistichii, la care ne întoarcem iar și iar. Regăsim acolo, ca într-o punere în abis succintă, procedeul de (auto)critică a materialului de arhivă, atunci cînd operatorul imaginilor le comentează, dezvăluindu-le sensul sau deturnîndu-le. Concret, aceste imagini sînt importante pentru că ocazionează șocul cam jenant al întîlnirii dintre o imagine cu hippioți-artiști de pe străzile Hamburgului și un comentariu în care operatorul îi denigrează pe aceștia pentru parazitism. Alteori, regizoarea trasează o paralelă între critica tiraniei modei observate pe străzile Köln-ului și reclame la ținute vestimentare de plajă autohtone, cu nimic diferite în spirit de ceea ce îi jena pe călătorii noștri în Germania. Aș menționa și secvența frumos construită a mitingurilor – passage obligé pentru o privire asupra naționalismului ceaușist –, pe care cineasta o duce înspre zona estetică mult mai palpitantă a unei acumulări aproape abstracte, desprinse de referent.

Nu tot filmul se susține la fel de bine, iar parte din ascuțimea acestui demers se tocește prin cantonarea comentariului critic în stadiul larvar al compilației – al unei glisări tihnite, neproblematizante, din imagine în imagine. Ca și cum Ralucăi Durbacă i-ar fi teamă să bruscheze ochiul privitorului prin relații și disensiuni între cele arătate, ceea ce conduce la senzația unui abandon în mijlocul drumului, de unde nu putem conchide decît că pe vremuri a fost și bine, și rău. O referință de neocolit pentru proiectul său este, desigur, documentarul lui Andrei Ujică Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu – dar impresia mea e că, per total, Ujică avea mai mare încredere în forța surdă a imaginilor, pe care le lăsa să se amplifice, să se contrazică, să se distrugă între ele, pe cont propriu. În Certitudinea probabilităților, tocmai pentru că materialul de lucru e mult mai specializat, avem nevoie de comentariul din off pentru a înțelege ce vedem, însă mi-e teamă că acesta anulează dintr-odată o bună parte din voluptatea pătrunderii pe un teren vizual complet nebalizat.

Certitudinea probabilităților va rula în cadrul festivalului One World Romania pe 14 și 16 iunie.

Victor Morozov este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Imagini halucinante în trafic. Un bărbat s-a urcat pe capota unei mașini pentru a o distruge. Reacția Poliției VIDEO
Vineri, 15 martie 2024, imagini de coșmar au fost surprinse în traficul din Sibiu. Un bărbat s-a urcat pe o mașină, pe care a distrus-o cu picioarele și cu un coș de gunoi. Incidentul nu a fost singular.
image
Mărarul, salata și roșiile – trufandalele cu cele mai multe pesticide. Reacția legumicultorilor: Sunt din Turcia
O analiză a Autorității Naționale Fitosanitare arată că în peste 40% din legumele românești sunt urme de pesticide, iar la unele produse cantitățile de substanțe periculoase detectate au fost cu mult peste nivelul maxim admis.
image
Soția unui român a înlocuit-o pe Prințesa de Wales la parada de Ziua Sfântului Patrick VIDEO
Gărzile irlandeze i-au adus un omagiu colonelului lor absent, Prințesa de Wales, în timpul paradei anuale de Ziua Sfântului Patrick din această după-amiază.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.