Înainte în trecut

Publicat în Dilema Veche nr. 420 din 1-7 martie 2012
Înainte în trecut jpeg

Am ajuns în cele din urmă la cea de-a 62-a ediţie a Festivalului Internaţional de la Berlin, chiar dacă falimentul Malev mi-a complicat călătoria, lăsîndu-mă şi fără banii înapoi, şi fără redirecţionare pe alt zbor, dar, spre deosebire de anul trecut, am ratat la mustaţă Ursul de Aur. Documentarul fraţilor Taviani, Cesare deve morire, spune povestea unei trupe de deţinuţi dintr-o închisoare italiană de maximă siguranţă, care joacă într-o adaptare a piesei shakespeariene Iulius Cezar. Inevitabil, gîndul m-a dus la excelenta montare a lui Andrei Şerban după Timberlake Wertenbaker din anii ’90 de la Teatrul Naţional, Cine are nevoie de teatru?. N-am auzit comentarii extatice aşa cum s-a întîmplat în 2011 cînd splendidul Nader and Simin: A Separation primea trofeul suprem, dar nici voci indignate. E drept, majoritatea ar fi preferat bizareria poetică în alb-negru a portughezului Miguel Gomes, Tabu, care a trebuit să se mulţumească doar cu Premiul Alfred Bauer (pentru inovaţie într-un film din competiţie) şi, previzibil, cu Premiul FIPRESCI. Gomes „împrumută“ de la Murnau nu doar din Tabu (titlul şi împărţirea pe capitole), ci şi din Aurora (numele eroinei şi ecoul unei iubiri ilicite), răsturnînd însă referinţele şi construind un film aproape inclasabil, care ţi se insinuează treptat pe sub piele. Şi n-ai fi zis: prologul e unul aiuritor, care povesteşte moartea tragică a unui explorator de pe continentul african, care, rănit în dragoste, s-a aruncat în gura crocodililor sub privirile impasive ale băştinaşilor. Primul capitol, intitulat „Paradisul pierdut“ (invers ca la Murnau), e şi mai deconcertant: personajele contaminate de singurătate vorbesc ca de pe altă planetă (sîntem la Lisabona), iar bătrîna Aurora, rămasă falită după ce şi-a pierdut banii la jocuri de noroc şi ferm convinsă că îngrijitoarea ei îi face vrăji, sfîrşeşte în spital, nu înainte de a-i lăsa vecinei care se preocupă de soarta ei un bilet cu numele unui bărbat şi o adresă. Tabu decolează cu adevărat – într-o altă epocă şi pe un alt continent – odată cu cel de-al doilea capitol, intitulat „Paradis“. Lipsită de dialoguri, dar nu şi de sunete ambientale şi muzică (hitul „Be My Baby“ revine obsesiv), această parte elegiacă splendid filmată în 16 mm şi narată hipnotic de misteriosul bărbat este cutia de rezonanţă a filmului, care ascunde secretul Aurorei.

Nu ştiu cum se face, dar majoritatea filmelor pe care le-am văzut la Berlinala din acest an, inclusiv Tabu, şi-au luat Trecutul ca aliat pentru a vorbi mai bine despre Prezent. „Trecutul nu e niciodată mort; nu e nici măcar trecut“, spunea cîndva William Faulkner. Nici că se putea o descriere mai potrivită pentru filmul lui Stephen Daldry, Extremely Loud and Incredibly Close, care pune degetul pe rana încă deschisă provocată de atentatele din 11 septembrie 2001. Incredibil de detestată în State (unde, se pare, recursul la tragedia americană este încă tabu), adaptarea omonimă a romanului scris de Jonathan Safran Foer filtrează trauma recentă prin ochii lui Oskar, un puşti de 9 ani hiperactiv, care şi-a pierdut tatăl în ceea ce el numeşte „cea mai sinistră zi“ şi care, printr-un ingenios dispozitiv narativ, devine un receptacul al durerii colective. Nu e deloc uşor să empatizezi cu Oskar, pe care preţ de două treimi din film l-am găsit cumplit de nesuferit şi de iritant, şi cred că tocmai de aceea Daldry cîştigă pariul cu acest subiect dificil: într-una dintre cele mai puternice scene, Oskar îşi învinovăţeşte mama (admirabil de reţinut interpretată de Sandra Bullock), spunîndu-i că şi-ar fi dorit ca ea, şi nu tatăl lui, să se fi aflat în turnul năruit. Extremely Loud and Incredibly Close este, finalmente, un basm crud şi emoţionant despre acceptarea pierderii şi reconciliere, care, chiar dacă uneori frizează necesar prostul gust şi manipulează niţel sub centură, plonjează temerar cu capul înainte într-un trecut care a confirmat pentru totdeauna lipsa de logică a prezentului.

Tot în trecut se întoarce şi The Iron Lady, proiectat în onoarea actriţei Meryl Streep, distinsă cu un Urs de Aur omagial pentru întreaga carieră. Nu e vorba aici de o biografie clasică a prim-ministrului cu mînă de fier a Marii Britanii care a fost Margaret Thatcher, ci mai degrabă de o schiţă de portret în care anumite trăsături esenţiale sînt creionate îndeajuns de clar pentru a vizualiza întregul. Nu e vorba nici de un apăsat manifest feminist, deşi triumful şi politica lui Thatcher într-o lume guvernată de bărbaţi îşi găsesc ilustrări foarte percutante în filmul regizat de Phyllida Lloyd. Dincolo de simpatiile sau, mai ales, antipatiile politice pe care le provoacă subiectul, The Iron Lady este, de fapt, tot un film intimist despre pierdere şi reconcilierea cu sine. Preţul plătit pentru a ajunge la putere este singurătatea, aceasta este lecţia pe care Thatcher o învaţă acum la bătrîneţe, cînd demenţa i-a umbrit raţiunea, făcînd-o să se agaţe de viziunile pline de tandreţe cu soţul ei decedat. Despărţirea de trecut şi acceptarea singurătăţii sînt, poate, singurele în stare să-i mai lumineze prezentul. Despre asta e vorba în acest trist film de dragoste, în care interpretarea lui Meryl Streep întrece perfecţiunea şi strălucirea perlelor de care „doamna de fier“ nu s-a despărţit niciodată.

Coproducţia italo-română Diaz – Don’t Clean Up This Blood redă prezentului faţa nevăzută a trecutului nu tocmai îndepărtat: brutalul raid al forţelor de ordine italiene asupra manifestanţilor antiglobalizare de la summit-ul G8 din Genova din 2001, refugiaţi în liceul al cărui nume dă şi titlul docu-dramei regizate de Daniele Vicari. În ciuda unui debut ezitant şi confuz care încearcă să izoleze cîţiva poli de empatie în colcăiala colectivă de poliţişti şi demonstranţi, filmul intră rapid în linie dreaptă şi nu-şi mai pierde suflul pînă la final. Diaz e unul dintre acele filme care te umplu de mînie, dar Vicari joacă cinstit, păstrînd distanţa şi comutînd perspectiva dintr-o tabără într-alta, pentru justa înţelegere a conflictului, pînă în punctul în care amatorii de griuri ar trebui să ia o pauză pentru că ceea ce se întîmplă mai departe nu lasă loc decît de alb şi negru. Invazia torpilantă de violenţă poliţienească asupra manifestanţilor ocupă mare parte din film şi are forţa unui pumn în stomac reluat în buclă, animalic, consternant şi ilogic. Nu înţeleg de unde vin acuzele de violenţă gratuită, de vreme ce a fost dovedit că toate astea s-au întîmplat şi nu au putut fi văzute – deci vizualizate – la nici o televiziune. După cum nu înţeleg nici cum cineva se mai poate întreba azi cine a fost, pînă la urmă, vinovat pentru sinistrul asalt asupra liceului.

Cel mai frumos film pe care l-am văzut însă la Berlinală e tras din trecutul biografic al însuşi regizorului care l-a făcut. Keep the Lights On al americanului Ira Sachs (Premiul Teddy) descrie lunga relaţie toxică pe care acesta a avut-o, în anii ’90, cu un tînăr avocat dependent de droguri. Rar mi s-a întîmplat să am impresia că trag cu ochiul pe gaura cheii la o poveste care ar fi trebuit să rămînă privată, dar francheţea cu care Sachs se expune şi cu care vorbeşte despre viaţa în comunitatea gay (departe de rotunjirile consensuale din The Kids Are All Right) fac din filmul său o experienţă extrem de emoţionantă. Poate că fostul său partener va înţelege, văzîndu-l acum, cît de mult a fost iubit şi că „a lăsa lumina aprinsă“, dincolo de decizia lui Sachs de a nu ascunde nimic, conţine cea mai potrivită ilustrare a trecutului care nu e niciodată mort...

Mihai Chirilov este critic de film şi director artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.