„În dragoste e nevoie de un munte de îngăduinţă“ – interviu cu Claude LELOUCH

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
„În dragoste e nevoie de un munte de îngăduinţă“ – interviu cu Claude LELOUCH jpeg

Regizorul Claude Lelouch a venit la Bucureşti cu ocazia proiecţiei filmului Les plus belles années d’une vie cu Anouk Aimée şi Jean-Louis Trintignant, continuarea poveştii de dragoste-simbol a anilor ’60, Un homme et une femme. Titlul cu care Lelouch a deschis Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest spune povestea unei iubiri neterminate, reconstruind puzzle-ul retrospectivei amoroase, printr-o naraţiune cinematografică ludică şi plină de seninătate. Am vorbit cu Claude Lelouch despre filmul care „a aşteptat 50 de ani“ să iasă pe ecrane. 

„Prima mea poveste de dragoste este cinematograful “, aţi declarat după proiecţia filmului Les plus belles années d’une vie. Cum a evoluat relaţia dumneavoastră cu cinema-ul de-a lungul timpului?

Nu s-a schimbat, e o dragoste unică, e ca un drog, mereu ai nevoie de mai mult. Cred că se va putea face într-o bună zi un film atît de frumos şi de reuşit încît va schimba lumea. Cred în cinema aşa cum alţii cred în Dumnezeu. Am crescut văzînd filme superbe.

Aveţi cîteva titluri preferate?

Am foarte multe, dar pot spune că am crescut cu Chaplin, cu Jacques Tati şi cu Mihail Kalatozov. Ultimul mi-a schimbat viaţa. Am crescut cu filme de public, mai degrabă decît cu cele de cinematecă şi văd un film pe zi la cinema. Nu poţi face film dacă nu vezi filmele celorlalţi. E important asta şi da, cred în cinema, sînt ca un preot care se roagă zilnic, iar pentru mine rugăciunea este cinema-ul. Am certitudinea că, la un moment dat, filmul va putea salva omenirea în două ore. Am o mare admiraţie pentru artiştii care mi au salvat viaţa. Asta şi fiindcă pentru mine literatura, pictura şi mai ales muzica sînt importante. Artiştii m au ghidat în viaţă dîndu-mi cele mai bune sfaturi. Vreau să spun prin asta că istoria lumii e construită mai degrabă prin aportul lor, nu al politicienilor.

Aţi lucrat cu regretatul compozitor Francis Lai. Ce a însemnat el pentru filmografia dumneavoastră?

A murit chiar cînd am terminat filmul Les plus belles années d’une vie. Am făcut 35 de filme împreună şi am pierdut mai mult decît un prieten. După mine, muzica se adresează iraţionalului din noi. Există în fiecare din noi o latură raţională şi una iraţională. Toată viaţa ne luptăm pentru aceste dualităţi. Toate şcolile lumii sînt făcute pentru a dezvolta partea raţională, iar singura cale de a dezvolta côté-ul nostru iraţional este să-i ascultăm pe artişti. Şi, mai ales, pe cîntăreţi. Muzica e limbajul universal prin care Dumnezeu ne vorbeşte. Prin muzică te desprinzi de cotidian, îţi iei zborul şi recunosc că am nevoie ca spectatorul „să decoleze ca un avion“. Şi cînd simt că e gata să o facă, muzica preia controlul în film.

În Les plus belles années d’une vie aţi reuşit să readuceţi pe ecran doi mari actori: Jean-Louis Trintignant şi Anouk Aimée. Cît de repede i-aţi convins să filmaţi împreună după succesul filmului Un homme et une femme?

Le-a fost foarte frică, nu doar lor, ci şi mie mi-a fost frică să nu iasă ceva nepotrivit. Ne-am asumat un risc, lui Jean-Louis Trintignant i-a fost cel mai dificil pentru că merge greu, vede foarte prost, dar are o voce unică. Aşadar, partea pozitivă a cîntărit mai mult decît cea negativă. Asta s-a întîmplat toată viaţa mea: întotdeauna am preferat să spun „da“. I am asigurat pe ambii actori că, în cazul în care filmul nu le va plăcea, nu va ieşi în cinematografe. Le-am spus că vom lansa filmul doar dacă vom fi toți trei mulțumiți.

https://www.youtube.com/watch?v=pMg0ebH86PY

Cum ați scris scenariul și care e rolul flashback-urilor în construcţia filmului?

Mi-e greu să explic asta pentru că e rezultatul celor 60 de ani de cinema și cred că în viață există prezentul, trecutul și viitorul. Trecutul e format din flashback-uri, iar eu am construit filmul acesta ca și cum mi-aș fi folosit memoria. Dacă întîlnesc o femeie, o compar cu cele întîlnite înainte. Așa funcționează și memoria: toți avem o poveste de dragoste mai puternică decît toate. Și ea lasă urme. Și în viață avem pe cineva pe care l-am iubit mai tare decît pe ceilalți. Cam ăsta ar fi și subiectul filmului. Jean-Louis (Trintignant, n. red.) şi Anouk (Aimée, n. red.) au trăit cîteva luni împreună, iar această perioadă e cea mai importantă din viața lor. Au șansa să se reîntîlnească și să analizeze unde au greșit. Povestea lor de dragoste îi sperie pe amîndoi. În general, poveștile de dragoste zdruncină.

De ce spuneţi asta?

Oamenilor le e frică de dragoste, trebuie să fii curajos astăzi ca să trăiești o poveste de dragoste. Astăzi bărbaților le e frică de femei. Femeile nu mai au încredere în bărbați și iată că punem în pericol cel mai frumos lucru din lume. Sîntem capabili să ucidem comoara vieții care e dragostea.

De ce credeți că bărbaților le e frică de femei?

Pentru că își doresc perfecțiunea, iar noi nu sîntem perfecți. Femeile au memorie bună, nu uită nimic, nu însă și bărbații. Dacă într-o zi bărbații fac o greșeală, femeile nu o vor uita niciodată. Dragostea e un fel de diamant care trebuie șlefuit. Imediat ce apare un mic defect, se sparge. Nu există toleranță odată ce intri într-o poveste de dragoste, fiecare devine judecătorul celuilalt, deşi ar fi nevoie de un munte de îngăduință. Admirăm pe cineva pentru anumite calități, dar îl iubim pentru defectele sale.

Există în film secvenţe ludice. Personajul principal glumește și uneori ne face să credem că nu e foarte bolnav. Ați optat pentru astfel de scene pentru a evita dramatismul?

Oamenii în vîrstă sînt foarte alunecoși. Iar cei bolnavi speculează orice moment în favoarea lor. Ei se joacă cu familia şi cu apropiații, cam asta le mai rămîne. Și pentru că puțină lume se interesează de ei, ajung să se joace. Am vorbit cu medici despre asta, m-am documentat înainte de a face Les plus belles années. La fel procedează și personajul interpretat de Jean-Louis Trintignant. Există momente în care își recunoaște iubirea, dar și altele în care redevine timid, ca un copil. E o ambiguitate permanentă, iar Anne Gauthier (Anouk Aimée, n. red.) este cea mai zdruncinată pentru că este în plină forță, are energie, își amintește de bărbatul pe care l-a iubit, cu bune și cu rele, și el o manipulează. Cele două personaje se joacă de parcă ar fi doi copii, se joacă de-a dragostea. De aceea am gîndit un film cu momente ludice, era absolut necesar să iasă așa. Apoi mai e ceva: mai tot timpul în viață nu prea spui ceea ce gîndești. Mai mereu una spui, alta gîndești. Apoi ajungi să spui ce ai în minte. Personajele din filmul meu ajung la etapa asta. E un moment superb, de adevăr, cei doi nu mai trișează.

Ați lăsat actorii să improvizeze sau ați urmat scenariul?

Cred că e un amestec. I-am lăsat pe cei doi actori să vorbească despre ce simțeau, pe de altă parte scenariul a fost extrem de important. E o combinație între joc și realitate, de aceea îmi place filmul, pentru că amestecă toate contradicțiile din noi și pînă la urmă nimeni nu deține adevărul. Filmul se sprijină pe spontaneitate, iar mesajul este că trebuie profitat de momentul prezent, fiind singurul lucru care ne aparține. Ceea ce e formidabil e arta de a degusta prezentul. Iar în Les plus belles années am filmat prezentul cu cele mai frumoase momente din viața actorilor.

De ce ați așteptat 50 de ani pentru a filma?

Latura mea irațională, cea care ține de nebunie, m-a determinat să regizez epilogul pentru Un homme et une femme. Producătorii îmi spuneau că e o aiureală, la fel și actorii, toți mi-au spus că e curată nebunie ce vreau să fac. Și cînd am văzut că toți îmi spun asta, eu am decis să fac contrariul. Cînd toată lumea e împotriva mea, îmi spun că e momentul să trec la treabă.

a consemnat Roxana CĂLINESCU

Foto: Ionuț Rusu

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.