„Aș lua-o oricînd de la început” - interviu cu regizorul Constantin POPESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 358 din 23 - 29 decembrie 2010
„Aș lua o oricînd de la început”   interviu cu regizorul Constantin POPESCU jpeg

Regizorul Constantin Popescu este absolvent de Limbi Străine şi a debutat anul acesta în lungmetraj cu Portretul luptătorului la tinereţe. Anterior a mai semnat trei mediu-metraje (Apartamentul, Canton, Apă), un scurtmetraj (Faţa galbenă care rîde) şi „legenda“ miliţianului lacom din seria Amintiri din Epoca de Aur.

Cum a fost drumul acesta privit retrospectiv? Era important să spuneţi înainte toate aceste poveşti stilizate despre necomunicare şi vulnerabilitate, ca să vă puteţi apropia de gruparea de partizani a lui Ion Gavrilă-Ogoranu? 

Am avut nevoie, în mod cert, de timp. Dincolo de asta, povestea diferă doar pe alocuri de munca pe care o depun în mod obişnuit pentru a face un film. Cred că cele mai puternice diferenţe dintre filme ar fi legate de modul în care a fost primit debutul meu de către critică şi de către public. Nu îmi amintesc să fi citit cronici mai virulente şi atacuri mai agresive la adresa vreunui film de-al meu decît cele pe care le-am experimentat la Portret. Dar şi cele mai elogioase cronici tot pentru pentru acest film le-am primit. 

Proiectul acesta a fost autist încă de la început. Ştiam, de cînd lucram la scenariu, că am să fiu atacat, că nu toată lumea o să fie de acord cu modul în care am decis eu să văd şi să prezint lucrurile. De-a lungul anilor însă, am învăţat să înţeleg că unele opinii critice mă ajută. Cel mai tare îmi doresc însă ca filmul să treacă testul timpului. Dincolo de asta, oricine poate crede orice doreşte, ăsta este tot farmecul... 

Partea de documentare a filmului a însemnat o perioadă lungă petrecută în arhive, citirea unei cantităţi mari de documente despre rezistenţa anticomunistă şi multă memorialistică. Ce a fost cel mai greu cînd v-aţi apucat să scrieţi scenariul? Ce decizii a trebuit să luaţi ca să puteţi sintetiza tot ce aflaserăţi? 

Am hotărît să fac filmul acesta aşa cum am simţit eu poveştile respective, fără să mă străduiesc să dau satisfacţie cuiva anume. Filmul meu vorbeşte despre neputinţă şi deznădejde. E un film trist, un film în care m-am străduit din răsputeri să evit nişte clişee, în care am încercat să uit orice regulă şi să povestesc în imagini impresiile mele despre ceea ce citisem. Iar asta s-a numărat printre cele mai dificile decizii pe care am hotărît să le iau, pentru că fiecare vede în felul lui un film despre un grup de partizani, pentru fiecare altele sînt (sau ar fi) momentele importante despre care ar trebui (sau ar fi trebuit) să vorbesc. 

V-aţi ales un subiect foarte greu pentru un film de debut. Şi controversat istoric, din moment ce o parte dintre cei care au luptat în munţi între 1947 şi 1962 erau membri ai mişcării legionare. Ce v-a făcut să nu renunţaţi la acest proiect, pe parcurs? 

Nu am renunţat pentru că aşa mi l-am închipuit de la bun început. Controversat ar fi fost şi numai dacă aş fi pomenit cîteva nume. Controversa rămîne. M-a interesat mai puţin partea asta ideologică nu pentru că, aşa cum mă acuză cîte cineva, mi-a fost teamă. Ci pentru că nu cred că, dacă asta a fost scînteia care a declanşat iniţial retragerea în munţi, tot ea ar fi fost cea care i-a determinat pe oamenii aceia să meargă pînă la capăt, să reziste pînă la sfîrşit. Sînt convins că hotărîrea asta a existat, dar cred că decizia a fost în mod fundamental legată şi determinată de lupta pentru supravieţuire. Şi tranformarea respectivă este cea care m-a făcut să mă intereseze mai mult latura omenească a deciziilor acelor tineri. În afară de asta, cred că asimilarea luptătorilor anticomunişti din munţii Făgăraşului la grămadă cu fenomenul legionar de dinainte de ’44 nu e tocmai justă. 

L-aţi gîndit ca pe o trilogie. Aţi rămas la fel de convins? 

Unul dintre motivele pentru care nu am insistat asupra ideologiei ar fi şi acesta – că am de gînd să fac trei filme despre anii aceia şi că vreau să vorbesc despre mai multe grupări, despre mai mulţi oameni, din perspective diferite. Lucrez de mai bine de un an la un scenariu despre fenomenul Piteşti. În toate aceste proiecte însă, m-am implicat pentru că, mai mult decît orice, mă interesează oamenii. Sigur că ei sînt definiţi nu doar de acţiunile lor, ci şi de idei, dar am vrut foarte tare să nu îi mai citesc doar ca pe nişte imagini în mintea mea, generate de cuvinte tipărite, am vrut foarte tare să îi văd cum se mişcă în faţa ochilor mei, să le aud vocile, să pun carne pe scheletul acela tipărit.

Vi s-a reproşat o anume artificialitate în dramatizarea poveştii. Sau că aţi evitat să spuneţi răspicat care erau convingerile politice ale partizanilor. Vi se par îndreptăţite aceste reproşuri? 

Ştiu că filmul meu nu e perfect şi multe critici sînt îndreptăţite. Am învăţat multe din proiectul ăsta. Unele decizii nu le-aş mai lua astăzi. Cu unele reproşuri însă nu sînt întru totul de acord. Am fost acuzat, de pildă, că nu au fost atîţia oameni în rezistenţă, cîţi menţionez eu în film. Cifra respectivă se referă la numărul celor care, timp de peste douăzeci de ani, au fost anchetaţi, arestaţi, încarceraţi sau ucişi în închisori sau la Canal. Nu m-am referit doar la cei care s-au opus armat sistemului. Am mai fost acuzat că prezint ideologia comunistă în tuşe groase şi schematice. Dar textele respective sînt reale. Personajele alea sînt aşa cum le-am găsit descrise. Iar textele lor nu reprezintă fragmente din ideologia comunistă decît într-o anumită măsură, sînt nişte fragmente cabotine şi tîmpite. 

Sînt de acord cu multe opinii critice, dar cîteva mi se par absurde. Cum ar fi, de exemplu, comparaţia cu filmul lui Soderbergh. Cred că trebuie să fii cel puţin răuvoitor pentru a compara filmele astea două. În al doilea rînd, pentru că am filmat cam în acelaşi timp, iar eu nici pînă astăzi nu am văzut filmul lui Soderbergh, tocmai pentru că m-au dezamăgit comparaţiile astea. 

Sau ar fi trebuit, doar pentru că unii cronicari au spus că filmul respectiv este bun, să alerg să îl văd şi să fac şi eu acelaşi lucru? Cred că o cronică făcută doar prin comparaţie este incompletă. Dacă ăsta este criteriul de bază de la care se porneşte în discuţiile despre filmul meu, refuz să accept o astfel de abordare. 

În al treilea rînd, Che e un film făcut de un regizor excelent, cu multă experienţă, care a avut un buget mult mai mare decît al meu ş.a.m.d. Nu sînt convins că mi-ar fi plăcut sau că aş fi fost pregătit să fac un film aşa, şi sînt atîtea alte filme cu care ar fi putut compara filmul cronicarii respectivi, dacă tot trebuie să facem comparaţii. 

Eu aşa am văzut lucrurile, deci aşa îmi fac filmele. Unii cred că am spus prea mult, alţii – prea puţin. Nu cred nici că am ocolit subiectul. Pur şi simplu, l-am abordat diferit faţă de cum ar fi făcut-o alţii. Asta nu înseamnă în mod obligatoiu un eşec, ci poate doar o părere diferită. 

Nu credeam că filmul va stîrni chiar atît de multă patimă. Dar mă bucur că se vorbeşte despre el. Mi s-ar fi părut mai trist dacă nu se întîmpla asta. Cît despre faptul că nu mă pricep să dramatizez, iarăşi mi se pare uşor exagerat. Dar mi se trage, probabil, de la faptul că se aştepta altceva de la mine. 

 Aţi filmat un an de zile. În timpul acesta, în locurile în care aţi ajuns, oamenii îşi mai aminteau ceva despre cei care au luptat în munţi? 

În multe locuri am întîlnit oameni care ştiau evenimentele, avuseseră rude care luptaseră în rezistenţă. Aproape toţi cei pe care i-am cunoscut s-au bucurat că se face un film despre acei ani. Mulţi dintre ei ne-au ajutat, unii – cu sfaturi, alţii ne-au pus casele la dispoziţie, curţile, obiecte din gospodărie, alţii – cu haine păstrate de la partizani – a fost uluitor. Am avut în film unele obiecte de îmbrăcăminte autentice (în afară de recuzita originală), pe care le-au folost unii dintre actori, atmosfera de la filmare era entuziastă. Toate astea ne-au încurajat teribil, mai ales în momentele de oboseală, cînd credeam că nu o să terminăm acest film niciodată. A fost o experienţă unică să lucrez la acest film. O onoare. Este un film care m-a marcat pentru că am aflat lucruri despre alţii, dar şi despre mine. Aş lua-o oricînd de la început. Şi sper să o pot face în curînd. 

Portretul luptătorului la tinereţe a avut premiera pe ecrane. Principii de viaţă (scenariul Răzvan Rădulescu şi Alex Baciu), cel de-al doilea lungmetraj pe care-l semnaţi, e gata şi a fost invitat la mai multe festivaluri. Cum aţi făcut trecerea de la un subiect la altul? Mi-a plăcut scenariul foarte mult şi m-am bucurat foarte tare cînd Răzvan şi Alex au fost de acord ca eu să regizez filmul. Cînd am început munca la Principii, terminasem filmarea la Portret, eram în faza de montaj şi sonorizare. Dar am luat o pauză pentru că, din raţiuni de producţie, trebuia să încep filmarea la Principii, nu mai puteam amîna proiectul. A fost mai degrabă solicitant, dar nu dificil. După experienţa de la debut, după filmările grele din munţi şi după munca depusă pentru a reproduce nebunia agonizantă a anilor ’50, lucrul la Principii a reprezentat o revenire la liniştea muncii în fotoliu. Cu Principii m-am întors la atmosfera aşezată şi stranie din Canton, la povestea unui om care nu a reuşit să se adapteze, la radiografia unui eşec, de fapt. A fost reconfortant să schimb registrul.

a consemnat Ana Maria SANDU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.